1,961 matches
-
de 7.906 ha. și include rezervația naturală Tinovul „Kicsi Romlásmezö” (Rupturile Mici) de la Plăieșii de Jos. se află în administrarea "Fundației Salutaris" și reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri de amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști și fânețe montane, turbării și mlaștini) încadrată în bioregiunea alpină din versantul sudic al Munților Nemira (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvaneni, aparținând de lanțul carpatic al Orientalilor). Situl cuprinde bazinul hidrografic al pârâului "Apa Lină". În arealul sitului
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
vezicante și corozive, fiind utilizate în mod empiric contra paraliziei. Reprezentanții genului Aconitum (omag) au flori zigomorfe, nepintenate, divers colorate (albastre, galbene sau albastre-violacei), dispuse în racem lax. Tepala superioară a perigonului are formă de coif. Cresc prin locuri înierbate, tufișuri, coaste stîncoase, în regiunea montană, din etajul gorunetelor pînă în subalpin Conține un alcaloid foarte toxic, aconitina, care în prima fază se manifestă prin iritarea terminațiilor nervoase senzitive, urmată apoi de o paralizie motorie. În cazul intoxicațiilor apare amețeala, epuizarea
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
celulară. Conțin diverse vitamine, mai ales C și P, precum și numeroase săruri necesare organismului uman. Se recomandă în avitaminoza C, în afecțiuni heoatice și renale. Din pulpa măceșelor se prepară siropuri, gemuri, dulceață și vin. Este o specie comună prin tufișuri, la margini de păduri. Genul Rubus are un număr mare de specii (cca. 250) de arbuști și subarbuști, cu frunze penat- sau palmat-compuse. Receptaculul este plan sau convex, iar fructele sunt polidrupe comestibile. R. caesius L. (murul de miriște) este
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
antidiareic. Genul Fragaria cuprinde plante erbacee, perene, stolonifere, cu frunze trifoliate. Florile au calicul, iar după fructificare receptaculul devine cărnos, comestibil, în el fiind împlîntate numeroase achene mici. F. vesca L. (fragi de pădure) este foarte răspândită în pajiști, păduri, tufișuri, locuri pietroase, din zona colinară pînă în subalpin F. viridis Duchs. (fragi sau căpșuni de câmp), F. moschata Duchs., se întâlnesc și spontan, dar sunt cultivate pentru fructele lor. Frunzele speciilor din genul Fragaria conțin taninuri, avînd proprietăți astringente și
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
mezocarpul cămos și zemos; endocarp pietros, sclerificat, închizînd în interior o sămînță. Genul Prunus este reprezentat prin numeroase specii spontane și cultivate, cu frunze simple și flori pedicelate, grupate cîte 1-6. P. spinosa L. (porumbar) este un arbust spontan, alcătuind tufișuri compacte la marginea pădurilor, pe coaste însorite. Fructele sale sunt utilizate în medicina empirică. Conțin glicozizi, flavonoizi, antociani, acizi organici, polifenoli, zaharuri etc. Florile sunt utilizate pentru acțiunea lor diuretic-depurativă, precum și în hipertensiunea arterială, iar fructele au efect antidiareic, fiind
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
mirtul) este un arbust mediteranean, sempervirescent, cu fructul o bacă comestibilă. Frunzele au utilizări medicinale deoarece conțin ulei eteric cu proprietați aromatizante și tonice, vermifuge, pentru boli ale vezicei urinare și ale aparatului respirator. În semințe există o fitohemoglutinină. Formează tufișuri numite "macchia". Genul Eucalyptus are cca. 500 specii arborescente, răspândite spontan în Australia, dar cultivat în diverse țări tropicale. Are dimensiuni mari (până la 155 m, la E. amygdalina Labill.), dar frunzele sunt mici, iar fructul este o capsulă loclicidă. În
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
dau valoare ornamentală. Androceul este format din stamine numeroase, cu disc nectarifer intrastaminal, iar carpelele sunt libere. Fructele sunt polifolicule semicărnoase, cu numeroase semințe prevăzute cu aril. În mod spontan, în Republica Moldova crește doar Paeonia peregrina (bujor străin) întîlnit prin tufișuri și luminișuri de păduri, în sudul Moldovei. Sunt arbori, arbuști sau liane sau plante erbacee, care în organele lor vegetative au glande și canale cu uleiuri eterice. Au frunze opuse și flori pentamere. Androceul polimer, adeseori poliadelf, iar gineceul este
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
diverse forme, cu adaptări la polenizarea entomofilă. Fructul este o capsulă valvicidă, uniloculară, cu numeroase semințe albuminate (au răspîndire mirmecoră). ; Viola odorata L. (toporași) are flori albastre și este frecventă din zona stepei pînă în etajul fagului, prin păduri și tufișuri. V. tricolor L. (trei-frați-pătați) este o specie anuală, corola avînd petale variat colorate: două petale superioare violete, două mijlocii galben-deschis și petala inferioară galbenă, dar prelungită cu un pinten. Crește prin pajiști, locuri pietroase, de la deal la munte. Florile au
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
agricolă este reprezentată de terenuri arabile 885 ha, culturi multianuale 881 ha, dintre care viile ocupă 476 ha, livezile 404 ha, pășuni și fânețe 485 ha. Spațiile verzi ocupă 768 ha: pădurile 732 ha, restul fiind fâșii de protecție și tufișuri. Terenul fondului apelor ocupă 433 ha, dintre care mlaștinile - 128 ha, iazurile - 39 ha. Terenurile alocate pentru construcții sunt de 272 ha. Călărășiul este pentru prima dată atestat documentar la 1432 - 1433 cu denumirea de Tuzara. Localitatea Tuzara este pomenită
Călărași, Moldova () [Corola-website/Science/297486_a_298815]
-
pot aminti: coacăzele (Ribes magellanicum), agrișul ( Grossulariaceae) și fucsiile (Fuchsia magellanica), plante cățărătoare și epifite (alge, mușchi), ferigi din familia „ Hymenophyllaceae”. In regiunea din apropierea coastelor din cauza furtunilor puternice lipsesc pădurile, aici predomină vegetația ierboasă ca: „Festuca gracillima”, „Alopecurus magellanicus” cu tufișuri pitice de Nothofagus, foarte răspândit este mușchiul, tundra cu mlaștini în partea de vest a Țării de Foc, aici exploatatându-se turba. Istoria regiunii este strâns legată de descoperirea și colonizarea teritoriului din jurul strâmtorii Magellan. Abia în anul 1881 este stabilită
Țara de Foc () [Corola-website/Science/307360_a_308689]
-
observată pentru prima oară de europeni în jurul anului 1895. Sursa numelui este în dialectul bantu denumit "limba Lingala", folosit de triburile Azande și Mangbetu, dominante în nord-estul bazinului fluviului Congo. Localnicii îl mai numeau și „câinele sălbaticilor”, ori „câine de tufișuri”. Și în swahili, numele câinelui sună foarte asemănător. Basenji a dovedit dintotdeauna abilități foarte bune la vânătoarea ratonilor și a altor rozătoare, prin desișurile dense ale pădurilor tropicale. În 1943 AKC a adoptat în mod oficial rasa de câini Basenji
Basenji () [Corola-website/Science/322982_a_324311]
-
începutul anilor 800, lucru care, probabil, presupune un cult existent la acea dată (denumirea comună a mănăstirii s-a dezvoltat după descoperirea moaștelor). Mănăstirea a fost construită din ordinul împăratului Iustinian I (care a domnit între 527-565), incluzând și Capela Tufișului Arzând, construită din ordinul împărătesei Elena, mama lui Constantin cel Mare, pe locul în care se presupune că Moise a văzut rugul aprins; tufișul care crește aici este pretins a fi cel original. Aceasta este menționată, de asemenea, și drept
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
a fost construită din ordinul împăratului Iustinian I (care a domnit între 527-565), incluzând și Capela Tufișului Arzând, construită din ordinul împărătesei Elena, mama lui Constantin cel Mare, pe locul în care se presupune că Moise a văzut rugul aprins; tufișul care crește aici este pretins a fi cel original. Aceasta este menționată, de asemenea, și drept "Capela Sfintei Elena". Biserica principală a fost construită între 548 și 565, și mănăstirea a devenit un loc de pelerinaj major pentru adepții Ecaterinei
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar. Acesta reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, terenuri cultivate) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Masivului Postăvarul (grupare montană a Carpaților de Curbură ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor). Situl include rezervația naturală Muntele Postăvarul (1.025,50
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
locurile deschise și înierbate din savanele și complexe riverane (mlaștini și văile inundabile fluviale), dar trăiesc, de asemenea, în păduri, pășuni și zone arbustive de la câmpii până în munți. În savane, ei au nevoie de suprafețe mari de iarbă deasă cu tufișuri sau copaci care servesc ca adăposturi unde pot să se odihnească. Populațiile care trăiesc în păduri au adăposturi suficiente formate de arbori și arbuști, dar își caută hrana frecventând luminișurile mici din pădure unde vegetația din litieră (ierburi și plantele
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
P. p. bottanensis, P. p. hemileucoptera fac exepție de la această regulă, astfel P. p. bottanensis poate trăi la ajungând în căutare de hrană până la înălțimi de 5500 m. Păsările din această specie pot trăi în locuri diferite, de exemplu pășuni, tufișuri, pâlcuri de copaci sau la liziera pădurilor. De asemenea preferă apropierea apelor; pot trăi și în regiuni de smârcuri sau în stufăriș, mai rar în păduri. Preferă locurile deschise luminoase, ca parcuri, grădini sau terenuri agricole. Coțofana se hrănește și
Coțofană () [Corola-website/Science/315278_a_316607]
-
rubescens", "Amanita vaginata" precum faimoasa "Amanita caesarea" (burete domnesc). Ciupercile cresc în România, Basarabia și Bucovina de Nord din (mai) iunie până în octombrie în păduri foioase și de conifere, preferat pe soluri calcaroase, unele și pe teren nisipos, prin pășuni, tufișuri, livezi precum în parcuri. Ordinul "Agaricales" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Aceste
Amanita () [Corola-website/Science/310880_a_312209]
-
diferite proiectile, precum explozibili. Jucătorul poate folosi și aruncătorul de grenade, care poate trage cu grenade-șrapnel. Luptele corp-la-corp au fost puțin schimbate, iar acum atacurile inamicilor pot fi parate cu precizie, similar cu seria "". Inamicii Asasini se pot ascunde în tufișuri, se pot amesteca în mulțimi și pot executa atacuri aeriene împotriva jucătorului. Gazul otrăvitor poate fi folosit acum ca și armă, iar Shay are o mască care îi poate diminua efectele. Misiunile secundare și activitățile se întorc și ele, unele
Assassin's Creed Rogue () [Corola-website/Science/335654_a_336983]
-
nu crede nimic din ceea ce spune, ea încearcă să-l îmbrățișeze strâns, dar se trage deoparte atunci când simte arma îndreptată spre ea. Neff îi spune „"la revedere, dragă”", trage de două ori și o omoară. Afară, Neff se ascunde în tufișuri în timp ce Nino se apropie, aparent pentru a-și vizita iubita, pe Phyllis. Neff i se arată și îi recomandă să nu intre în casă, ci s-o părăsească și să se întâlnească cu „"femeia care te iubește cu adevărat"” — Lola
Asigurare de moarte () [Corola-website/Science/325499_a_326828]
-
cel care i-a dat numele sinistru al "lui Satan", derivat din cuvântul grec "σατανᾶς", după ce s-a simțit rău datorită "emanațiilor" buretelui din timpul descrierii. Buretele este răspândit de-a lungul zonei temperate în Europa. El crește prin pășuni, tufișuri și în poienile din pădure foioasă, de preferat pe soluri calcaroase. În România, Basarabia și Bucovina de Nord el poate fi găsit adeseori în zonele mai călduroase ale Munții Carpaților din (mai) iunie până septembrie (octombrie). După ce se pare, că
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
atunci nu a făcut legătura între acestea și comportamentul ciudat, schimbarea comportamentului câinelui față de stăpânul său și mersul săltat în patru labe. Profesorul se comportă ca o maimuță! La scurt timp după această deducție, Holmes și Watson observă, pitulați după tufișurile din curte, comportamentul ciudat al profesorului Presbury. El iese din casă, merge săltat în patru labe, urcă cu ușurință pe iederă și-l întărâtă pe câinele care era legat. Din păcate, câinele-lup scapă din lanț (zgarda fiind un pic prea
Aventurile omului-maimuță () [Corola-website/Science/324596_a_325925]
-
galben este înconjurat de un inel roșu. Ciocul este brun. Picioarele sunt roșu-vișinii. De la sfârșitul lunii aprilie până la migrarea din septembrie, turturica este de preferință o pasăre a peisajelor deschise din regiunile de deal și de câmpie presărate cu arbori, tufișuri, garduri vii și boschete. Se întâlnește și în desișuri, păduri cu mult subarboret, cu apă în apropiere. Este adesea găsită în desișurile care mărginesc terenurilor agricole, unde își căuta hrana. Spre deosebire de porumbelul gulerat, turturica este rar găsită pe clădirile orașelor
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
femela prin plecăciuni repetate. El își umflă pieptul și își salută partenera sa coborând ciocul. Perechile au tendința de a se agrega în colonii mici. Cuibul este situat la 1-2 metri deasupra solului într-un arbust, arbore mic sau în tufișuri, la marginea pădurilor; uneori sunt folosite cuiburile altor păsări sau cele de veverițe. Este o platformă subțire și fragilă din crenguțe, căptușită cu rădăcini, radicele, tulpini mici de plante și ierburi, eventual cu câteva fire de păr. Ponta conține obișnuit
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
cu o substanță numita "lapte de porumbel", bogată în grăsimi și proteine, care este secretată de gușă. Este răspândită în toată țara, în regiunile de câmpie și de dealuri, prin dumbrăvi, plantații, în păduri cu subarboret sau la marginea pădurilor, tufișuri, desișuri, cu apă în vecinătate, în Deltă și pe litoral. În România este prezentă subspecia "Streptopelia turtur turtur". Ne vizitează în sezonul cald; toamna migrează în cartierele de iernat din Africa Centrală. În perioada de primăvară și toamnă apar și
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
zonă, solurile comunei Lunca Bradului, au o largă varietate specifică reliefului montan, colinar și depresionar, culoare închisă și podzolice de culoare gălbuie la peste 1.700 m altitudine. Solurile etajului subalpin cuprind podzoluri primare. Este zona molidișurilor de altitudine ridicată, tufișuri de jneapăn și mușchi situate la 1.700-2.000 m altitudine.14 . Corespunzătoare pădurilor de molid și unor areale cu expunere nordică, la o altitudine de 700-1.800 m sunt solurile brun acide. Solurile brun acide corespund și pădurilor de
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]