1,529 matches
-
înfrunte micul ger Și de-aceea stau stingher Și privesc apa-nghețată. Deodată, din poiată Iese țanțoș, fără veste, Un voinic ca din poveste. Pieptul și-l împinge-n față, Creasta-i ’naltă și măreață, Coada neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă stele Iar la gât, două mărgele. Clonțul, care e curbat, Îl deschide-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-alunece pe spate ! Apoi mărunțel pășește, Sub el bruma se
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
iubirii adânci Le inundă. Aici, la Țărm Unde Necuprinsul albastru începe Iubirea dansează liberă Pe puntea valurilor. Aici, unde nimbul Soarelui De crestele valurilor s-a spart, Împrăștiind pulberi de aur, Aici, îndrăgostiții dansează Pe oglinzile valurilor De nimeni, nimeni, tulburați. Referință Bibliografică: Tainica iubire / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 427, Anul II, 02 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
TAINICA IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374556_a_375885]
-
și scuipând peste noi fulgere, certând mânios pământul cu bice de foc ori cu tornade cumplite mereu ucigașe, fără să-ți mai răspundă cineva cu săgeți răzbunătoare trase în carele norilor tăi... Cer cumplit, cer îngândurat uneori de suferințele noastre, tulburat adesea de intervențiile noastre neavenite, dar iarăși liniștit când sufletele noastre sorb seninul din tine - atunci în lumina ș-n adâncimea ta mă-nalț, încălzindu-mă cu tăcerea razelor tale blajine. Ochi albastru al Universului, cer mândru-senin, cer omenesc, ești
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
cuvinte șoptite de toate de-deochiurile lumii, ești barometrul tuturor presiunilor mele sufletești și pentru toate astea, mulțumesc Domnului că ești ! Departe ești... Departe ești de mine, mamă. Nevoia mea de Dumnezeu te cheamă Și sufletu-mi cel trist si tulburat ... De teamă. Icoană blândă-mi ești tu, mamă. Cu ochii minții eu te văd în ramă Și cu dorința de a-mi fi mereu... În preajmă. Furtuna vieții-i aspră, mamă. Corabia-mi pe vânturi e o scamă Și-acestea
EU ȘI MAMA- O CLEPSIDRĂ de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374598_a_375927]
-
tăinuit iubirea Și i-a păzit ca un străjer, dar iată Că, într-o zi, își coborâ privirea Și o zări, sub el, pe biata fată. Ea era tristă și îngîndurată Și nu înțelegea de ce izvorul Avea o apă neagră, tulburată. Și începu s-o năpădească dorul. Iubitul ei nu mai venea pe cale, Și nici să-ntrebe nu avea pe cine, Iar inima i s-a aprins de jale Și s-a temut că, dragul ei, nu vine. Atunci, încremenită de
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
porțile în față se ridică în fața groazei de întuneric păduri de ghimpi și munți de neputințe ape tulburi întunecă orizontul incertitudini au împânzit ogorul și nedreptate; își aștern manta -colți neîndurați știme extremiste pân-la cer în calea haosului spiritele sunt tulburate; brexit și atentate! de la țărmul lumii creștine regele militează-pietate! -dăruiți adăpost băjeniților lupii și turmele laolaltă în pădurile imperiului! -ooh Doamne! Pietate! Referință Bibliografică: Pietate / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2026, Anul VI, 18 iulie 2016. Drepturi
PIETATE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373593_a_374922]
-
să mai acopere ce se mai putea acoperi. - Lasă, scuză-mă te rog, fug să mă îmbrac, nici nu mi-am dat seama cum sunt nemaiștiind de mine... - Dar ce s-a întâmplat Ana cu tine? De ce ești așa de tulburată? Parcă ai văzut un film de groază! - Da, tu ești filmul groazei mai spuse ea și încercă s-o pornească spre casa scării când Aurel o luă de mână și o trase mai mult cu forța în cameră. - Unde te
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
la noi sub diferite chipuri, dar numai de noi depinde să-L recunoaștem. El stă la ușă și bate. Să-I deschidem, să-L lăsăm să aștepte, să-L poftim altădată? Iată dilema creștinului din zilele noastre. Suntem veșnic ocupați, tulburați, n-avem timp de El, neștiind că de fapt, n-avem timp pentru propriul suflet. Și respingându-L, alungându-L, ne primejduim veșnicia și propria mântuire. Partea a doua a volumului se intitulează „Cântec și rugă” - și cuprinde poeme-rugăciuni de
POEZII DE PUS LA ICOANĂ DORINA STOICA, IZVORUL ÎNDEPĂRTAT, (POEZIE ORTODOXĂ), Editura Pim, IAŞI, 2009 DE CEZARINA ADAMESCU de DORINA STOICA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371538_a_372867]
-
-o! El a rămas singur cu chinurile și agonia morții. Și mai ales cu singurătatea ei! Și poate că așa trebuia să fie. Tăcură din nou, fiecare gândindu-se la acele momente înfricoșătoare. În foișor însă plutea o neliniște. -Sunt tulburat, spuse unul din ucenici. -La fel și eu, îi răspunse un altul. -Și noi! -S-o spunem pe cea dreaptă! zise dintr-o dată Andrei. Neliniștea noastră e legată de spusele învățătorului. Ne ferim să vorbim despre acest lucru fiindcă suntem fără
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
pe cel de tămâie. Simțea cum se sufocă. Își încălță bocancii de munte. Prefera să fie mai precaut. Rămânea doar să-și tragă hanoracul pe el și s-o întâmpine pe Adriana. Deschise fereastra și privi afară. Natura întreagă dormea tulburată doar de zgomotul curgerii Oltului. Era liniște și pace între munți. Parcă era liniștea și pacea din pântecul unei mame gravide care-și aștepta pruncul să iasă la lumină. Se aplecă peste pervazul ferestrei și își aprinse o țigară. Nelipsita
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
ce stare agravată de ebrietate se afla. De ce zbiera? De ce pretindea s-aibă acces în local? Și-n halul acela? Și purtând pușcă? Și cu ogarul total de izbeliște? Bietul animal era liber de lesă, fără botniță, urmărind obedient gestica tulburată a stăpânului... În totală contradicție cu ținuta acestuia, emana prin luciul blănii sale rasa, pedigree-ul. Vânătorul se trânti pe un scaun aproape de grupul prietenilor, spulberând dintr-o mișcare violentă cu pușca aranjamentul floral care tronase inofensiv până atunci în mijlocul
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
cer, Nu soare și nici mare Într-un destin de fier Fără de legănare, Genunchii-s prinși în glie Și-i cânt de leagăn stins, Stau in statornicie Doar gânduri ce am plâns, Nu vreau, nu pot, nu vis, O lume tulburată Și chiar dacă n-am zis Aș mai trăi-o o dată, Să-mi vindec doar aripa, Căci încă mai socot, Că va veni și clipa, Să cer, să vreau, să pot. Silvana Andrada Tcacenco 20.10.2016 Referință Bibliografică: NU CER
NU CER NU SOARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374102_a_375431]
-
până la pasajul referitor la divorț. "Nu se poate!" A scos un țipăt puternic ce aducea, mai degrabă, cu un muget sinistru. A pus pe masă paharul cu mâna-i tremurând, în timp ce ochii-i căutau înfrigurați țigările. A aprins una. Speriată, tulburată, cu sufletul sfâșiat de mărturisirea lui Fănel, citea plângând. "Nu se poate! Nu se poate!... Nu înțeleg... De ce? De ce? De ce, Fănele, de ce? Nu cred că te-ai transformat într-un monstru lângă mine. Am oferit tot ce puteam oferi... Nu
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
din nou cu ochii, I-am dus, timid, ceva mai jos, Dar s-au trezit pe-un șold frumos, Sculptat anume pentru rochii. Captivi de-atâta perfecțiune, Fugari s-au vrut a fi din nou, Alunecând pe trupul tău Mai tulburați decât s-ar spune. Iar ce-am văzut, mi-a fost de-ajuns Să mă blochez de-acum de tot, Simțind că singur n-am să pot Problemei să-i găsesc răspuns... Sursă foto: Intrnet Referință Bibliografică: M-AM FÂSTÂCIT
M-AM FÂSTÂCIT de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375608_a_376937]
-
lumina care traversează din loc în loc pânza. Este o luptă acerbă, corp la corp, cu pânza, folosind cuțitul, pensula, mâinile, ca o construcție în clar-obscur în care lumina este subiectul principal. În fața unei pânze a artistei privitorul poate fi deconcentrat, tulburat sau entuziasmat de explozia de culori, de semne și sensuri, fără a putea găsi cuvintele potrivite care să fie în mod clar în armonie cu tabloul. Artista se află ea însăși prinsă într-o relație subtilă între afectivitatea sa și
UNIVERS PE SIMEZE, PLĂSMUIT DE ARISTA GEORGETA CONSTANTINESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371940_a_373269]
-
risipi pe sub birourile colegilor și pe sub scaunele acestora, care o priviră surprinși și amuzați de stânjeneala ei, mai mult decât evidentă. Murmurând scuze, roșie ca focul și umilită peste măsură, reuși să adune hârtiile și se întoarse la locul ei, tulburată și rușinată, străduindu-se să se recompună și să-și reia lucrul cu luciditate. Restul zilei decurse fără alte incidente, cu excepția gândurilor ce scăpau din când în când, de sub controlul ei sever. Absorbită complet de muncă, nu observase vizitele șefului
HAPPY VALENTINE S DAY de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372512_a_373841]
-
ea să dreagă busuiocul. De teamă să nu-și trădeze tulburarea, Andrei tăcu. Atmosfera între ei era atât de electrizantă, încât se temea de vreun scurt-circuit real în casa liftului. Se consolă puțin când constată că și ea era tot atât de tulburată ca și el. Cele zece etaje se derulau cam prea repede și el voia să-i spună ceva, să o rețină, cumva... - Vrei să bei ceva înainte de cină? se trezi el întrebând, uluit. - Cred că ar fi o idee bună
HAPPY VALENTINE S DAY de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372512_a_373841]
-
scriu, și nu strig vreo lozincă desuietă; în secolul acesta - prea zbanghiu, hai să rămînem - lume - pe planetă ! (7 ianuarie - 2015, la Montreal) Desigur, condamn barbaria petrecută și dezbătută, în fel și chip, pe miile de posturi tv. Suntem cu toții tulburați, alertați, îngrijorați, înspăimântați, revoltați ... Se fac tot felul de afirmații, predicții, declarații asupra modului medieval (!) al ripostei la provocarea jurnaliștilor parizieni. Vai, am zis provocare, în loc de dreptul la exprimare liberă !?! Se știe, de când lumea și pământul! Cu fanaticii nu te
TABLETA DE WEEKEND (97): METEORITUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372821_a_374150]
-
a oprit calul, s-a dat jos din căruță, și-a descoperit capul, a luat poziția de drepți și a salutat ostășește, apoi, cu mâna la inimă, a păstrat un moment de reculegere. Continuându-ne drumul, mi-amintesc cât de tulburată am fost când am aflat despre faptele de vitejie rămase mărturie, printre altele, și prin acest cimitir. Înainte de toate, ceea ce m-a tulburat atunci, a fost, nu atât povestea în sine care era prea puțin pe înțelesul unui copil de
ŞARJA DE LA PRUNARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372798_a_374127]
-
această Zi preasfântă să se bucure în pace! Oameni buni, luați aminte la cuvântul care-l spun, împăcați-vă cu toții întru Ziua de Crăciun! Astăzi s-a născut Mesia, cel mai vrednic Împărat- numai unul stă pe gânduri, abătut și tulburat, dar și el de-o vreme încoace, de durere și rușine fără vicleșug la Pruncul ar veni să se închine... Referință Bibliografică: Cine-i supărat în Ziua de Crăciun... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 359, Anul
CINE-I SUPĂRAT ÎN ZIUA DE CRĂCIUN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371168_a_372497]
-
cei 14 petrecuți lângă părinți în satul natal, anii copilăriei parcă n-ar fi existat. Privi împrejur, răscolit de sentimente confuze trezite de vederea satului, apărut nu prea departe. Se revăzu cu câteva ore mai înainte, când plecase de la Iași. Tulburat, febril și surescitat, își scosese din șifonier costumul cel bun de croială nemțească, primul și singurul costum de haine pe care-l avusese până atunci, pantofii negri cu talpa groasă, cămașa bleumarin cu gulerul bine scrobit și cravata elegantă cu
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
izvorul de cleștar al adevăratei Poezii. Ea nu se mistifică și nu mistifică realitatea, ci se inspiră din ea și din adevărul Cuvântului. Poezia Auricăi Istrate este născută și își are sălașul într-o rană deschisă. Apele când limpezi, când tulburate ale versurilor ascund anafoare, cratere, adâncimi nebănuite. Dar sunt și line, ușor tremurătoare precum lacrima pe obrazul de fată. Dacă te încumeți la drum, vei ajunge fără îndoială pe piscuri, acolo unde aerul este atât de pur încât te doare
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
Ta, gata să-nfloare. Creatorul: 59 -În delta fermecată am s-ajung și însetat De tandră, unduioasă îmbrățișare, am să fac Vijelios să te inunde și urce-n tine dorul de suit În miraculosul, pomul vieții, veșnic înflorit Terra: 60 -M-am tulburat când s-a apropiat Planeta Venus, amenințând ca un păcat Apele toate mi-au ieșit din maluri Marea gemea a muget, înfuriată-n valuri. Creatorul: 61 -Cum ai putut să crezi că voi lăsa Să fie pustiită, draga, iubita Mea
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
oameni, animale și trotuare sunt vid. Se renunță la a sprijini mâna aceea și visele ce încă o incarnează doresc s-o liniștească o dată cu liniștitele-i vene. Tsunami, suspin al apei al urgenței și dezolării primul vis înaintea dezordinii călătorie tulburată (Rosa Lentini, Tsunami și alte poeme, Ed. Mirton, 2011) În cazul lui Sánchez Robayna, însă, e vorba de o mai mare afinitate spirituală și poate că așa se explică senzația de similaritate a limbajului poetic, dar și prețuirea pe care
ILINCA ILIAN, EUGEN DORCESCU ÎN SPAŢIUL POEZIEI HISPANICE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347308_a_348637]
-
de câmp” (2011) ori deschizându-ne calea către „Necunoscuta chemare a iubirii” (2012). Cu pasul ei egal în timpul personal și universal, dorind să ne țină aproape de măsura impusă anterior în propriul spațiu literar, la fel de liniștită sufletește ori, poate, puțin mai tulburată, aceeași vrednică autoare ne provoacă să-i cunoaștem, în acest an - 2013, o parte din ale sale „Patimi dulci”. Aproape firesc, descoperind acest titlu neașteptat, cititorul se întreabă: ce s-a întâmplat cu autoarea? Ce porniri necontrolate ori mare chin
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]