7,871 matches
-
ele va fi fiind cea adevărată, dacă totul era o reflectare perpetuă?! Iisus se amuza reflectat prin Iisus amuzându-se. Mioarele și Mamele erau total debusolate și jocul deveni mai serios decât un joc. Era o încrâncenată răscolire în adâncurile tunelurilor care legau cele două lumi în căutarea răspunsului. Căluțul, cal serios și autonom, gărgărița, cu zbor real. Nu observau că ele nu aveau dubluri. Aceeași gărgăriță era și acolo și aici, cam la fel, în ambele locuri. La fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ciudat, ce conotații au ventuzele lui pentru mine, eu merg pe stradă în forma camerei, sunt o ființă care e liberă de a parcurge geometric pătratul distanței dintre viață și moarte, nu prin vreun labirint, așa cum e viața, nu prin tunel, ca metroul, nu cu telefericul, așa cum călătoresc unii oameni, aproape de cer, știind că dedesubt se află hăul mișcător al vieții, mișunând de destine, eu, numai eu și cu Miorița, păpușa mea în brațele mele, mergând în cerc, un cerc sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un voal negru prin care se vedeau ochii strălucitori ai piloților lumii. Așa a fost, îi spunea lui nea Costică frizerul și Șepcarului, era în perioada primei mele repetenții, când, împreună cu Titel, Grasu, Fane, Laurențiu și Virgil Țărână, alergam prin tunelurile Brăilei pentru a-l prinde pe Regele Șobolanilor. Moartea lui ar fi însemnat sinuciderea întregii rase de rozătoare, de-a lungul și de-a latul dedesubturilor lumii și, mai ales, din tunelurile săpate de turci, nu pentru a ascunde cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Grasu, Fane, Laurențiu și Virgil Țărână, alergam prin tunelurile Brăilei pentru a-l prinde pe Regele Șobolanilor. Moartea lui ar fi însemnat sinuciderea întregii rase de rozătoare, de-a lungul și de-a latul dedesubturilor lumii și, mai ales, din tunelurile săpate de turci, nu pentru a ascunde cine știe ce bogății, arme sau hrană, pentru 107.770.700 al soldaților lor mărșăluind pe pământurile noastre, ci pentru a-i descoperi inima și secretul puterii acestui tărâm și anihilarea neamului ăstuia de barbari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așteptai mai puțin, gata, aici se termină, e prea adânc și pentru vulcani, ele se ramificau într-o pânză de rădăcini tinere și suple, o țesătură mai deasă decât pânza cămășilor de in ale ghiaurilor, pe unde să te strecori, tunelurile le ocoleau și pe cât de neașteptate erau locurile răspândirii lor, pe atât de neprevăzute erau curbele, când ziceai că urci, coborai, nordul era la vest, în loc de bazalt găseam izvoare, noi și chipurile șobolanii; spun chipurile, pentru că se prindeau în laț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trăia în comuniune cu grâul, în sala de cinematograf am văzut Scaramouche cu capul în jos, viața se desfășura firesc, oamenii și animalele respirau grâu, peștii își depuneau icrele în grâu, iar Căpcăunu ne pierduse definitiv pentru că noi cercetam nesăbuiți tunelurile Brăilei luminate energetic de grâul de deasupra, încât și minerii săpau fără lanterne, tăcuți, prin adâncuri. Așa și atunci, aveam să-i cunoaștem pe Titel, Virgil Țărână, Grasu, Laurențiu, Fane și pe băiatu' lu' nea Ion, cu toții din Brăila, repetenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
O.S din Iad, senzația de apucat a ciungilor, fantoma de picior a șchiopilor, lacrimile morților. Și ne-am unit eforturile și hotărârea și pasiunea și speranța. Grasu, care era căpitanul și inventatorul, strigă înfocat, arătând spre est, spre un tunel luminat de iazurile de deasupra: Ostași, vă ordon, la atac! Acum, când, după tot ce s-a întâmplat, abia mi-aduc aminte chipurile bravilor ostași în căutarea Regelui Șobolanilor, o singură imagine n-am putut-o uita, un singur chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o coroană de aur, pe care se răsfrângea ecoul fricii și uimirii noastre, prăbușirea în neant a speranțelor și bucuriilor de libertate: era Căpcăunu! Și, mânându-ne ca pe o turmă de șobolani murați în apele spaimei, am ajuns prin tunelurile verticale în păduricea de lângă Siret. Șobolanoidul, aruncat cu forța, ateriză acolo unde odihneau în pace zmeiele și parașutele: pe fața întunecată a Lunii! După care stăpânul adâncurilor își luă zborul până când deveni un liliac ce gravita în jurul astrului nopții. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dispăru la curbă, fulgerând scântei albastre. Ploaia care se pornise mărunt spălă invizibilul și descoperi casă cu casă, castanii, aleile de trandafiri, perspectiva. Atunci i se păru Brăila uluitor de frumoasă. Merse prin ploaie până la Dunăre. De pe faleză, vedea un tunel negru susurând monoton și înfundat. Dunărea era întreagă. Parcă vedea orașul pentru prima oară. Așa de mult îl iubea, cu forma veche a caselor alături de arhitectura modernă a blocurilor, cu foșnetul ploii, cu torsul fluviului, cu rochia ei de mireasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a orașului se deschise ca o cortină-fluture. Priveam viitorul. Nilă Hagiu încercuit cu roșu în diferite ipostaze, de la îmbrățișarea copacului etern de la marginea orașului, năclăit de toate de ce-urile tuturor tinerilor, de pe când era un biet puiet, până la pașii prin tunelurile timpului pe care nu-l înțelegea și se păstra ca o necunoscută ascunsă, încercând să-l descopere în calcule, în alcool, în femei, când cugetând fără gând, demoralizat, uscat, într-o totală separație de inspirație. Dacă s-ar fi întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pori gradul de uscăciune al Pământului, cu grija pe care frica de umiditate îi alertă instinctul vizualizat, în mărime direct proporțională cu groaza și cu urletul de leu din epilogul vieții, o gură cât o cavernă, să-i zicem, gura tunelului de la Filești. (Nu zicem! Ei bine, cât a unui Pește!). Dacă ar fi știut că în clipa aceea gângania miriapodă va fi martora unui eveniment cosmic cu conotații mistice, la care și ierarhiile zeităților Cerului și ale Pământului, Elfii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
m-am trezit chicotind, simțind cutia la locul ei. Încărcată cu genți și rucsacuri pline cu otravă, am pornit să cutreier Parisul de la periferii, pe care aveam să le cunosc începând cu subsolurile. Și nu cu puține capcane. Plutea prin tuneluri și când acestea se terminau trecea prin zidul de pământ în altele, răspândind peste tot cubulețele de carne injectate și presărate cu condimentele cele mai gustoase pentru a ucide într-o secundă, după o înghițitură, în trei secunde, după trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din templu. În cramă, Sigrid deschise o trapă invizibilă pe care o închise la loc. O galerie pe care o lumina cu o lanternă ne înghiți de-a lungul ei. -Este ceva herculean. Cât timp i-a luat lui Olaf tunelul acesta? -Ani. -Olaf bănuia pesemne că viața îi era în pericol. Nu sapi o asemenea galerie fără un motiv întemeiat. La capătul tunelului, erau două uși. -Aceasta duce la bancă iar cealaltă în stradă. -Mi se pare rațional să începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
lanternă ne înghiți de-a lungul ei. -Este ceva herculean. Cât timp i-a luat lui Olaf tunelul acesta? -Ani. -Olaf bănuia pesemne că viața îi era în pericol. Nu sapi o asemenea galerie fără un motiv întemeiat. La capătul tunelului, erau două uși. -Aceasta duce la bancă iar cealaltă în stradă. -Mi se pare rațional să începem cu banca. Am visat cu toții așa ceva: să pătrunzi în seiful unei bănci și să umpli cu bani un rucsac. A fost un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
vîrstă decît tine, Tușico, Angelino, în dragoste anii nu contează, termină cu balivernele, ești în pat cu dușmanul, oohhh, uuuhhh, dă-te jos Delfinașule, trebuia să plece, n-a fost decît un joc de-a șoarecele și pisica. Apucase pe tunel înainte, repeta că ar fi trebuit să-l lăsăm să moară Gulie, Tîrnăcop. Cu alte cuvinte, era responsabilitatea noastră că el se mai găsea încă în viață. Nu-mi mai aduc bine aminte dacă ăla a fost momentul în care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele ies la încălzire, jucătorii de cîmp fac doi contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de cei trei arbitri. După așezare se vede limpede că nici unul dintre antrenori n-a operat nici o schimbare tactică, partiturile rămîn aceleași ca înainte de pauză. Se joacă la fel de prudent ca la începutul meciului, așezarea celor două echipe pare trasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și-a pus pe cap / basma de rouă, / soarele a făcut ochi / și a alunecat / pe emisfera sufletelor.“ „Stau pe linia gândului, / și aștept să fiu tăiată / de tren. / Noroc că frica / mă ia de mână!“ „Scormonesc cu dalta / În tunelul gândului. / Deasupra arde / Făclia speranței.“ „Recit uneori, cărților, versuri. Îmi place curiozitatea lor / Ieșită din comun, / În momentul când fac ochii / Cât cepele!“ Impresia generală este că autoarea vrea să facă poezie imitând exterior, fără grație, nonconformismul poeților. Este ca și cum
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
altfel, cuvântul însuși „cugetare“, chiar neînsoțit de un adjectiv, a ajuns să aibă un sens ironic. Și totuși, iubitorii de filozofare ieftină nu se descurajează. Cel mai recent reprezentant al lor, Victor Petru Vulcan, autorul volumului de versuri Trubadur prin tunelul timpului (localitate nemenționată, H.P., 2008), este pătruns de importanța adevărurilor pe care le declamă pe un ton sentențios-sumbru, deși adevărurile în cauză nu sunt decât niște truisme, din categoria „amorul e un lucru foarte mare“: „Purtați fiind efemer / De-un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
coboară noaptea în iris, în fântână, în icoană! Zgomotul fiarelor descătușă câteva raze de sore și o umbră aproape transparentă. Petru, străfulgerat de intensitatea contrastu-lui, și-a acoperit ochii cu palmele o stare de mal abrupt, de sens unic, de tunel fără capete i-a încorsetat inima. Petru a privit conturul. Un amestec eterogen, spectral, abstract, parcă duh, parcă nălucă, i-a atins umărul, apoi s-a depărtat brusc, speriat. În bezna celulei, două respirații aproape stinse trădau prezența. Petru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
treia treaptă. Arată ca niște cozonaci uriași, bine rotunjiți, năpădiți de iarbă, separați prin defileuri adînci. Par arcuiri de talazuri strivitoare, Înmăr murite locului ca să nu se prăvale unele peste altele. Ai zice că fiecare e capătul dinafară al unui tunel ce coboară În pîn tecele pămîntului. Înăuntru, sub bolțile de cărămidă, butoaie ce nu mai apune din ce În ce mai mari, pe măsură ce te afunzi În grotă. Meșteșugul cultivării viței și al stoarcerii vinului nemții l-au adus din Valea Dunării Superioare și de pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
liberă peste lume vorba că Rákóczi Ferenc călărea numai cai cu potcoavele Întoarse, ca urmăritorii lui, soldații Împăratului de la Viena, s-o ia În direcție opusă. Mai mult, cetatea lui din Ardud ar avea o uriașă rețea de beciuri și tuneluri numai de el știută, niciodată deznodată de alții. Unul dintre culoare ar ajunge pînă În hrubele castelului din Carei, altul s-ar opri În tainițele unei biserici din Sătmar, iar al treilea, strecurîndu-se pe sub Someș, ar ține pînă dede subtul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dintre culoare ar ajunge pînă În hrubele castelului din Carei, altul s-ar opri În tainițele unei biserici din Sătmar, iar al treilea, strecurîndu-se pe sub Someș, ar ține pînă dede subtul ruinelor din Medieșul Aurit. Unde mai pui că aceste tuneluri ar comunica Între ele, prelungindu-se mult dincolo de ieșirile cunoscute ori bănuite. Atunci, cum să-l poată prinde imperialii pe Rákóczi?... Văzînd ei că dau greș toate Încercările de a pune mîna pe dînsul, au urzit un alt plan: l-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care nu-l mai parcurseserăm. Am plecat de la Tisa de Prahova spre Cislău, am făcut la stînga pe Valea Buzăului spre Covasna și, prin Sfîntu Gheorghe și Miercurea Ciuc, am ajuns la Gheor ghieni și Lacul Roșu, iar de acolo, prin tunel, În părțile Bicazului. Am urcat spre nord pe lîngă barajul Izvorul Muntelui, iar mai sus, pe malul Bistriței, ne-am oprit ca să coborîm la rîu. Povesteam În mașină de toate cînd, Înainte de Vatra Dornei, am simțit că din proteza de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se mai Întâmpla să uit de mâncare, dar am recuperat când mi-am adus aminte. ― Ei? Mergem la o vizită scurtă? ― De asta am și venit, domnule profesor. Să-mi mai dezmorțesc puțin mintea, că a intrat ca Într-un tunel. Numai teorii și definiții... ― Atunci, hai să ne Întindem picioarele la soare. Nu Înainte Însă de ați spune o poveste. ― Vă ascult, domnule profesor. ― Știi că Stăncuța a fost operată deja? ― Nu știam. ― Știi cine a operat-o? ― Păi... dumneavoastră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
această gară. Este începutul după-amiezii, dar iarna timpurie dă impresia că noaptea a și venit. Sala de așteptare în care se grăbește să intre este rece, cu nimic mai îmbietoare decât vagonul trenului care s-a și pierdut în gura tunelului care se ghicește, pată neagră, în negura nopții. Bărbatul care a ajutat-o să coboare scara abruptă a trenului a dispărut nu se știe unde. Un singur bec chior și pâlpâitor atârnă din tavanul înalt. La lumina lui, Dora descifrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]