1,788 matches
-
se transformară pe rând în cavaleri cu pelerine roșii și fecioare în voaluri roze cu părul lung, despletit. Nepoftiții musafiri pluteau pe deasupra scaunelor. Dintre ei se desprinse unul care coborî la tribuna cu microfon și rosti cu un glas de tunet, încât se cutremurară pereții. - Eu sunt Contele Dracula! În sală se produse rumoare și spaimă. - Poporul meu m-a implorat să mă întorc! Iată că am sosit! Dar nu vă temeți că nu vă trag în țeapă și... nu vă
XXIX. FURIA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350886_a_352215]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NEPUTINȚĂ Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 689 din 19 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului parșiv temnicier- tunet sugrumă strigăt scăpat de un vultur captiv din obscurul pustiu murmur ascuns în adânc răsare în dorul flămând, chemarea adusă de vânt- val prăvălit peste zid aripile-și ridică, se zbate-n zadar să-și tragă picioarele zidite-n aspru
NEPUTINŢĂ de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 689 din 19 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351563_a_352892]
-
în sine, adică devii una cu Dumnezeu. Și dacă vrei să devii una cu Dumnezeu, trebuie ca viața ta să fie într-o stare de har. Proorocul Ilie a primit descoperirea lui Dumnezeu în liniște, nici în furtună, nici în tunete, ci într-un zefir lin, într-o stare de pace, de liniștire sufletească, astfel încât nimic din ceea ce este pământesc să nu tulbure această liniște. Nevoitorul, atunci când iese din lume, dorește să se unească cu Dumnezeu, dorește într-adevăr viața pustnicească
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
-
regale *** Statuile neîntâmplatelor fapte își aruncă din viitor umbrele peste fețele noastre. Bate și ți se va deschide un mormânt la orele cinci după amiaza. Plictiseala are degetele lungi și subțiri ca ale gâtuitorilor de profesie. FINAL DE MILENIU Aud tunete îndepărtate: diavoli mărunți aleargă cu picioarele goale pe tabla acoperișurilor. TE strig Încă cincizeci de ani vor Călători undele sonore Prin labirintul auzului TĂU. *** A trecut, a trecut îngerul Lemuel pe deasupra lanului de tutun. Făcutu-s-au nevăzute frunzele peceți
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
desenează adânc pe cer preasfântă cruce, Iar șoaptele iertării se despletesc din El În vinerea ce Răstignirea Lui ne-aduce. Coroana grea de spini, mușcă din a Sa frunte Și-ntregul trup îi sângerează-n chinuri grele, Se cutremură zarea, tunete fac punte, Ploaia își varsă cofele, păcatele să spele. Călăii tulburați cu toți îngenunchează Și îl recunosc drept Rege pe Iisus, Regretele deșarte în inimi li se-așază Căci au sfidat iubirea trimisă de Sus! Îngerii morții doliul întinde în
VINEREA MARE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351168_a_352497]
-
greieri, care cântau nențeleși eram amândoi, un trup și-o singură lume eram un univers! și-acum, nici colții fiarei sălbatice, când urlă frigul în nopți întunecate nu pot tăcerea din mine să-nghețe nici când carnea-i sfâșiată și tunetul arde firul vieții zdrobind, cărări nu mai sunt nici dacă cad zile de astăzi spre ieri chiar dacă a mai rămas un pic de viață nimic nu mai este doar chipul ce-mi vede-n oglinda vieții ochii-mi fără lacrimi
CALĂTORULE UITĂ! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345625_a_346954]
-
și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. PLOILE Vorbim amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă. Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare. În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
care s-au izbit de sufletpot să îl măsoareîntre spațiu și timpcuvintele desenează orizonturisîngerânde... XXIII. A VORBI DESPRE LINIȘTE, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013. a vorbi despre liniște este ca și cum ai lovi tunetul de mantinela unui curcubeu el este viu înfățișările sale nu au culoare prescrisă doar verterbe pe care noi le atingem diferit cum ai vorbi despre litere a b c d f l liniște în cauza cuvintelor dar cuvintele se aud
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
etimologică a variațiilor sale paradigmatice ne scapă (cei puțin deocamdată) aproape cu desăvârșire“. Aici se cuvine să facem o scurtă digresiune. În toate vechile limbi pronumele de pers. I sg. „eu“ se compară cu denumirea cerului, care grăiește omului prin tunet. Să ne amintim „convorbirea“ lui Yahwe cu Moise: „Eu sunt cel care sunt“. (Exodul, III, 14); „Eu, Yahwe, sunt zeul vostru...“ (Leviticul, XX, 38); „Și i-a spus El lui Moise: Vrei să cunoști numele meu? Eu mă numesc când
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
țara în care a fost scrisă cartea. Căci Sinaiul este locul ideal pentru contradicții, blasfemie, luptă și disperare a omului care se găsește în fața unei ordini inumane, și nu găsește în sine însuși nimic pentru a se împlini. Și totuși, tunetul izbucnește: „Tu trebuie!” Un imperativ eshatologic și soteriologic pentru monahi, fiindcă Sinaiul, Muntele lui Dumnezeu, este maiestuosul simbol al contemplației mistice. Acolo Moise L-a văzut pe Dumnezeu față către față în tenebre, în nori deși, ca pe un prieten
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
Genunchiul -floare-lotus se-nfiora-n sărut Atins de gura ta în agonii astrale... În toamna asta, doar un gând să fi avut Să nu îl prindă ploaia cu degetele goale... Și mâna se-ofilește, ce tristă ipostază, Sub geamătul de tunet împrăștiind pustiu! Iubirea noastră, toamna, iar intră-n metastază Și să mai înflorim e greu și prea târziu... Și plânge înc-o toamnă aceleași melodii; Viorile scâncesc, îmbătrânind iluzii... Eu când mai înfloresc, tu oare-ai să mai vii? Și plânge
ŞI PLÂNGE ÎNC-O TOAMNĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356425_a_357754]
-
teritoriale și pentru că am fost născuți la o răscruce de vînturi dificile ca sens, puternice și străine intereselor noastre statornice, vânturi care nu ne-au slăbit niciodată, ele mai abătându-și încă și azi peste plaiul nostru mioritic amenințătoarele lor tunete și trăznete. În epoca comunistă - cușca sălbatică care ne-a costrâns libertatea și ne-a înăbușit sensul dorit al existenței noastre, timp de 45 de ani −, aproape toți visam să plecăm din țară spre niște tărâmuri occidentale liniștite, unde să
UN FENOMEN NEDORIT, SAU NECESAR? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355839_a_357168]
-
apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vara sau viscole năprasnice iarna, descriu tablouri de la incantație la groază. Aici pe înălțimi este împărăția stihiilor naturii. Alteori când cerul este senin, astrul
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
Între timp ploaia se oprise. Tunetele se auzeau vag. Pe cer apăreau timid primele stele și liniștea obișnuită a nopților de vară încerca să se reverse peste noi. Mi se părea că aud freamătul spumei ce acoperea aproape întreaga suprafață a terenului sub care se găseau
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355405_a_356734]
-
în incinta parcului auto și putea avea legătura din vedere și prin semnale acustice cu santinela din postul de dincolo de rezervoarele de carburanți. În acel moment a căzut acel fulger deosebit de puternic. Zgomotul a fost extrem de puternic, dar mai înainte de tunet au auzit amândoi un pocnet puternic și a văzut o flacără scurtă la unul din rezervoare. Subofițerul l-a împins pe elev pe hol, i-a arătat ușa biroului meu și i-a strigat, în timp ce se repezea la ușa camerei
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355405_a_356734]
-
cuprind perfect în simplitatea calmă, matură și frumos alcătuită estetic: "Și ce o se se-ntâmple cu mine, o, Doamne, când totul / din jur va-nflori în această lumină a mea, de șaizeci de ani, cu gânduri tot copilăroase? Un tunet stârnește în peștera morții oricare înflorire. Poemul ... De ce? Că și / astfel să știm cum frigul devine durată? Și-n timp ce pământul se zbuciumă-n spații, un ins mai / mărunt decât bobul de grâu, reașează cuvintele și mai mărunte în
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
cerul umed stăruind cuprinsuri vaste Prometei căzuți din ceruri peste aspre condamnări Vor percepe înlesnirea imprimând-o în contraste Ce n-au loc nici în cuvinte, nici arzând în lumânări. Nestârnind macabrul sunet, dăngănind într-o uimire Universul șterge urma tunetului recules, Nu râvnește la plăcere, nu râvnește la iubire, Nici măcar la o idee de-a se face înțeles. Câte alte clipe moarte îndrăznesc să reînvie Când eterul nu mai este, cufundându-se-n eter, Vor venii toți lupii zării în
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
observat cum: un om, în amurg, pe-o stradă... / Pe foi nu mai știu cum trecea - / Sub tropot, și-a lumii grămadă... / - Uitasem că toamna venea. Toamna este pentru mine ploaia apăsătoare a uitării existenței, fulgerul care luminează satanic și tunetul biciuirii, a prevestirii. Toamna este leagănul melancoliei, a dorului dorinței fiindului de a se demobiliza din chingile nevăzute ale locului, de suferințele umede ale stărilor: Odaia mea mă înspăimântă... / Aici n-ar sta nicio iubită, / Prin noapte, toamna despletită / În
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
cum se zbate și poți zări un petic de cer. Îmi amintesc: mi-a zis că am ochii verzi atunci eu am început să visez, să visez la noi doi peste ani, ca și când nici n-aș fi respirat până atunci. Tunete! Bătăile inimii se multiplică, mă gândesc la Clara, la mâinile ei ude care mi-au trasat drumul direct, urmăreau forme ale corpului, palmele mele le imitau continuu. Era destul de cald în aulă, transpirasem, asistenta argumenta expunerea sa. Depune eforturi vizibile
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
două poteci pe care trupul femeii trece șerpuindu-se, ochii lui două cuiburi în care frumusețea se adună pune ouă și scoate pui, tăcerile lui peșteri niciodată călcate niciodată văzute niciodată închipuite.Doar peșteri. Cuvintele vânturi adiind, ape curgând, uneori tunete, fulgere, alteori doar mări liniștite învelindu-ți corpul în albastru. Bărbatul îndrăgostit vorbește prea mult, tace prea mult în momentele lui de singurătate râde și plânge de teamă. Bărbații au în suflet infinitul zborurilor opririle rapide, decolările fără destinație precisă
BĂRBATUL ÎNDRĂGOSTIT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356085_a_357414]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > COPIL PRIBEAG Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 243 din 31 august 2011 Toate Articolele Autorului O noapte rece și pustie s-a strecurat pe pământ. Vuietul vântului se aude înfricoșător, ca un tunet. Nu este nimeni pe stradă. Doar un copil pribeag cu hainele zdrențuite, speriat si zgribulit. Nici nu mai putea merge. Slab, înfometat și alungat de toți. A bătut la toate ușile. Unii i-au deschis și i-au dat o
COPIL PRIBEAG de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356081_a_357410]
-
după care încremeni la loc. Văzând nefericirea fetei și simțind că n-ar putea să trăiască știind-o atât de nefericită, Regele Pădurilor, își scoase sabia, reteză ciuperca și o aruncă în lac. Pe dată locul se cutremură sub puterea tunetelor și fulgerelor care cuprinseră lacul. Fata vânătorului și regele se adăpostiră în scorbura sălciei, de unde putură urmări cum se formă un nor uriaș negru deasupra apei. Când acesta se ridică și dispăru în înaltul cerului, lacul prinse a străluci, pe
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
gândul mi- e azi prizonier În gradina cu tufe de coacăze și mere domnești Chiar de citim poeme moderne," hier" E cuvântul pe care- l rostesc în neuitate povești, Cu gutui si cu nuci, cu cireși parfumați, Cu furtună și tunet de Sfântul Ilie, Oriunde in lume, am fi o vreme, plecați, Tot acolo, în satul bunicii, într- o stea viorie, Cu gusturi plebee, mă- ntorc în umbrarul plin, Sub bolta de struguri și tufe de iasomie, La poarta bisericii, unde
GUSTURI PLEBEE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370949_a_372278]
-
furca-n șopru, cum am mai spus, fără să rămână un pai pe livada. Printre multele povesti doua le-am reținut cel mai bine. Se făcea că într-o noapte pe când dormeau începe să se audă niște lovituri ca de tunet pe acoperiș, cădeau la bolovani, dar bolovani din cei mai mari de un om în toate puterile nu putea să arunce asemenea stănci. Veneau de-a rostogolul de-i băgase în sperieți pe bunici și pe cei trei copii, credeau
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
furca-n șopru, cum am mai spus, fără să rămână un pai pe livada. Printre multele povesti doua le-am reținut cel mai bine. Se făcea că într-o noapte pe când dormeau începe să se audă niște lovituri ca de tunet pe acoperiș, cădeau la bolovani, dar bolovani din cei mai mari de un om în toate puterile nu putea să arunce asemenea stănci. Veneau de-a rostogolul de-i băgase în sperieți pe bunici și pe cei trei copii, credeau
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]