1,282 matches
-
câteva monede turcești, nu vă vor fi de prisos. Iată și un mesaj care aș vrea să-i parvină Maestrului. Treceți chiar prin Istanbul? Era greu să-i spun nu. Continuă, În timp ce-mi strecura hârtiile Împăturite prin deschizătura tunicii: — E procesul-verbal al celui dintâi interogatoriu al lui Mirza Reza, mi-am petrecut noaptea copiindu-l. Puteți să-l citiți, chiar trebuie să-l citiți, vă va Învăța multe. În plus, vă va ține ocupat pe parcursul lungii traversări. Dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă aștepta, cu paginile deschise, În brațele păzitoarei lui. Celor care nu s-au molipsit niciodată de obsesia Orientului aproape că nu cutez să le povestesc că, Într-o zi de sâmbătă, la apus, cu papuci În picioare, Înveșmântat În tunica mea persană și purtând pe cap o kulah din blană de oaie, m-am dus să mă preumblu pe plaja din Annapolis, Într-un colț pe care-l credeam pustiu. Așa și era, dar, la Întoarcere, absorbit de reveriile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
discuta; fără să-și ia mâinile nici de pe ulcior, nici de pe roata sa de olar, arăta cu bărbia spre o grămadă de străchini smălțuite. Îi urmăream pe cei doi bărbați, cu bonetele lor de lână neagră Împodobită cu găitane, cu tunicile lor În dungi, cu bărbile cu sclipiri roșiatice, cu gesturile lor milenare. Exista oare vreun detaliu al scenei care n-ar fi putut să Înfățișeze, ca atare, În vremea lui Khayyam? O adiere ușoară, nisipul Începe să se Învârtejească, hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
La legație mă așteptau doi bărbați, cu aceeași nerăbdare stăpânită. Russel, Într-un costum gri, cu papion În ape și mustață pe oală, asemănătoare celei a lui Theodore Roosevelt, dar cu contururi mai Îngrijit trasate, și Fazel, În veșnica sa tunică albă, cu pelerină neagră și turban albastru. Bineînțeles că diplomatul a deschis discuția, Într-o franceză ezitantă, dar corectă. — Întrunirea care are loc astăzi face parte din cele care schimbă cursul istoriei. Prin intermediul persoanelor noastre, se Întâlnesc două națiuni, sfidând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
erai beat. Întîi ne-am dus la neamțul de pe drum. Nu era mort, dar fusese Împușcat În plămÎni. L-am ridicat cît de ușor am putut și l-am așezat cît se putea de confortabil, după care i-am scos tunica și cămașa, i-am dat cu sulfamidă pe răni și Claude l-a acoperit. Era frumușel și nu părea să aibă mai mult de șapteșpe ani. Se chinuia să vorbească, dar nu reușea. Încerca să suporte totul așa cum auzise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu sulfamidă pe răni și Claude l-a acoperit. Era frumușel și nu părea să aibă mai mult de șapteșpe ani. Se chinuia să vorbească, dar nu reușea. Încerca să suporte totul așa cum auzise el că trebuie. Claude a luat tunicile de pe două cadavre și i-a făcut o pernă. După care l-a mîngîiat pe păr și l-a prins de mînĂ ca să-i ia pulsul. BĂiatul Îl privea Întruna, Însă nu putea să vorbească. Nu-și lua ochii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pepeni, se... Cum dracu’ se face un templier când Își iese din pepeni?” „Se face stacojiu la față”, suflă Belbo. „Exact, cum zici tu, se face stacojiu la față, Își scoate veșmântul și dă cu el de pământ...” „Luați-vă tunica asta de rahat, la dracu’ cu voi și cu templul vostru!” am propus eu. „Ba mai mult, dă una cu spada-n sigiliu, Îl despică și zbiară că el se duce la sarazini.” „A violat cel puțin opt precepte dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scoate flăcări. M-am gândit că trebuia să fie aici mâna domnului Salon și mi-am dat seama la care anume clienți ciudați făcea aluzie În ziua aceea, În mina de la München. La masă ședea Bramanti, Îmbrăcat ceremonios Într-o tunică purpurie cu broderii verzi, o rasă albă cu franjuri de aur, o cruce scânteind pe piept, și pe cap având un fel de mitră, Împodobită cu un panaș alb cu roșu. În fața lui, cu o sobrietate hieratică pe figuri, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rasă albă cu franjuri de aur, o cruce scânteind pe piept, și pe cap având un fel de mitră, Împodobită cu un panaș alb cu roșu. În fața lui, cu o sobrietate hieratică pe figuri, vreo douăzeci de persoane, tot În tunici purpurii, dar fără podoabe. Toți purtau pe piept ceva aurit, pe care mi s-a părut că-l recunosc. Mi-am amintit de un portret renascentist, cu un nas mare, habsburgic, de mielul acela ciudat, cu picioarele atârnând, spânzurat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de acolo erau deci Împodobiți cu o imitație acceptabilă a Lânii de Aur. Bramanti vorbea, cu brațele Înălțate, ca și cum ar fi rostit o litanie, iar asistența Îi răspundea din când În când. Apoi Bramanti ridică spada și toți scoaseră din tunici câte-un stilet, sau un coup-papier, pe care-l ridicară În sus. Dar atunci Agliè lăsă perdeaua În jos. Văzuserăm prea mult. Ne-am depărtat (cu pași de Panteră Roz, cum preciză Diotallevi, din cale afară de informat asupra perversiunii lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În mâini, și mi se păruse că erau chiar deasupra ierbii pentru că rariștea era În vârful unei movile, iar de departe zărisem În Întuneric druidesele care, urcând dinspre vale, apăreau pe marginea de sus a micului platou. Erau Îmbrăcate cu tunici largi, albe, care unduiau În vântul ușor. Ele se aranjară În cerc, iar În centru se plasară trei oficiante. „Sunt cele trei hallouines, din Lisieux, din Clonmacnois și din Pino Torinese”, spuse Agliè. Belbo o Întrebă de ce tocmai acestea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe umeri, după elementele de înlocuire. Când să-l plaseze pe primul în locașul său, Parker stinse laserul cu care făcea reparațiile urgente. Examină sudura mustăcind, ― Nu-i rău deloc, dacă-mi dai voie. (Se uită la Ripley a cărei tunică se lipise de piele din cauza transpirației abundente). Hei, Ripley... vreau să știu... Ea nu-și luă ochii de la locul ei. Un al doilea modul operativ se îmbucă lângă primul cu un clămpănit de satisfacție, precum un dinte în alveola lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
deja alimentarea cu energie. Cât despre resturile astea (arătă sala mașinilor devastată, cu un gest larg), asta-i treabă de cârpeală... Cosmetică, ce mai! Poate să mai aștepte câteva zile. ― Știți amândoi răspunsul. (Ea se rezemă, își șterse palmele pe tunica murdară și-l privi în ochi.) Nimeni nu poate să părăsească nava până când nu se întorc ei și nu-și fac raportul. Trei afară, patru înăuntru. Asta-i regulamentul. Se opri deodată, ca și cum un gând neașteptat ar fi surprins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
din gât țâșni un strigăt pătrunzător care îi îngheță pe toți. Urletul se repercuta pe panourile popotei, sfredeli urechile echipajului perplex. ― Cămașa lui... murmură Ripley, paralizată ca și Kane, dar din motive diferite. Arăta cu degetul spre pieptul ofițerului. Pe tunica lui Kane apăruse o pată de sânge. Se întinse rapid, se lărgi, deveni un gâlgâit de sânge în mijlocul pântecului. Răzbiră atunci zgomote de sfâșiere, smulgere ale unui corp martirizat. Cămașa crăpă, explodă ca un pepene, se răsfiră ca buzele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
trudit să zâmbească. Zamfira oftă adânc, apoi îngenunche lângă el. - Ivan! îl strigă. Ivan! Desprinse bidonul și-l apropie cu grijă de buzele rănitului. Darie se oprise în fața lui. Își scoase casca și începu să-și șteargă fruntea cu mâneca tunicii. - Trage să moară, spuse. Păcat de apă. Cu o mișcare bruscă, speriată, brațul rănitului se desprinse de trup și se zbătu în aer, ca și cum ar fi căutat ceva, apoi căzu inert și degetele i se încleștară pe un bulgăre de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deștepți și bogați, și o să vă fie foame și sete, așa cum ne este și nouă acum... - Ziceți-i înainte, domnule elev, că vă ascultă, îl încurajă Zamfira văzând că Darie se întrerupse și-și ștergea în neștire obrazul cu mâneca tunicii. -... Și câte altele n-aș putea să-ți povestesc. Deși, mă întreb, aș îndrăzni să-ți povestesc vreodată aventurile din 13 martie, din 8 noiembrie, și toate câte au mai urmat? Sunt întîmplări prea intime, Ivan, care m-au făcut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Trebuie că sunteți ostenit... - Acum, că a trecut de miezul nopții, putem vorbi mai cu curaj, adăugă Iliescu. Până om da de șosea. Acolo, iar trebuie să fim cu băgare de seamă... Darie regăsise batista în buzunarul de sus al tunicii și începu să-și șteargă în neștire fruntea și obrazul. - Mă băieți, întrebă el târziu, voi știți bine că ăsta-i drumul? - Acesta-i, domnule elev, îl liniști Zamfira. Uitați-vă la stele. Am făcut doar un ocol ca să nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de-a binelea! O luați de la început? Nu v-a fost de-ajuns Ivan, ați găsit acum un altul? Se apropie de ei și împietri văzîndu-se încovoiat pe cele două carabine, cu o batistă plină de sânge pe față, cu tunica descheiată, lăsând să se vadă cămașa însîngerată, sfâșiată. - Ce s-a întîmplat? șopti. Ce-i cu mine? În acea clipă se opriră și, cu mare grijă, îl așezară pe marginea drumului. Zamfira își făcu cruce. - A dat Dumnezeu și v-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de galoane. Să-i spuneți ce v-am rugat eu, adăugă. Se simți deodată sleit de puteri și-și privi brațul rănit. I se părea mereu că sângerează, și uneori i se părea că hemoragia începuse demult, că era, sub tunică, leoarcă de sânge, și tot aștepta să vadă șiroaie de sânge scurgîndu-se, calde, pe pământ. - Dacă n-o să țineți tot minte, reluă târziu, aproape în șoaptă, să-i spuneți măcar esențialul. Că deși ne-am cunoscut numai trei ani, ne-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
După socoteala lui Lixandru, erau acolo, în ulcică, peste o mie de galbeni. - Nu te ridica în picioare, să nu te vadă sentinelele pe fereastră, șopti Ilaria. De-a bușilea, m-am târât până la lada de campanie. Mi-am îmbrăcat tunica de sergent. În piept mai rămăsese o singură decorație, dar era cea bună: Crucea de Fier. Când m-am îndreptat spre ușă, Ilaria își privea obrazul într-o oglinjoară. - Dacă te poți înțelege cu ei, spune-le că noi nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-le că noi nu știm nimic... Fără îndoială, dormisem adânc. Doar la câteva zeci de metri, pe șosea, se aflau patru camioane, cu mitraliere în poziție de tragere, iar în fața bisericii, câteva motociclete. Nu auzisem nimic. Îmi netezeam cu palma tunica. N-o mai îmbrăcasem de mai bine de un an. Dar simțeam că-mi lipsește ceva, și nu-mi dădeam seama ce. Doar după ce-am deschis poarta și am zărit sentinela cu pușca-mitraîieră și pe cei doi ofițeri, am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-mi suflec mânecile, spuse. Dacă ții o clipă lanterna... Ieronim i-o luase și, cu mâna stângă, distrat, începu să preseze franjurile rochiei. - Și, totuși, îmi aduc foarte bine aminte că nu era împăturită și nici îndoită... Cu mânecile tunicei bine sumese, Vladimir îi luă lanterna și examinară din nou, amândoi, poziția rochiei. - Cum tot n-o să mai servească, începu Vladimir, eu zic s-o așezăm cum s-o nimeri... Că se face târziu... Ieronim continua să încerce, strângând când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cercetare, Îmi pune În brațe uniforma, zîmbind În continuare. Abia În dormitor am Înțeles care era sursa amuzamen tului. Pentru că am un metru optzeci și nouă, pantalonii nu prea au șanse să rămînă fixați În bocanci, sînt prea scurți. Iar tunica e cu o mărime mai mică decît cămașa, care nu stă Îndesată În cocoloașe pe dedesubt, așa că se strecoară afară pe unde nimerește, sub efectul strînsorii. Dar, pentru că o uniformă completă mărimea mea nu există, va trebui să mă obișnuiesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
funcție de locțiitor de comandant se numește Baltag și, „Atențiune!“, iată-l că apare din ceața dimineții, Într-o uniformă albastră, excentric și tăios, cu o vorbire Îngrijită. Pare din același soi cu sergentul - li se văd amîndurora gulerele albe pe sub tunicile militare. Spre deosebire de cadrele militare de la Hațeg, cu aerele lor rurale și un pic desuete, cei de aici miros de la o poștă a București. Programul pe luna octombrie e următorul. Se face iar Împărțirea pe baterii, ciclul 1, răcanii adică, se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pumni, dar apoi e pus la pămînt. Nici măcar caporalul Portocală nu se bagă. Atențiune! strigă cineva cînd apare ca din pămînt sergentul. Îi Împrăștie pe cei trei ca pe muște. Spectacolul nu se termină. Îl apucă pe Portocală de pieptul tunicii și Îl aruncă ca pe un sac de cîrpe, spre intrarea dormitorului, răcnind. — Caporal, sună adunarea, vreau ca tot efectivul unității să fie afară Într-un minut. Și caporalul de serviciu să fie la intrare, după ce anunță OS-ul (ofițerul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]