554 matches
-
ea, în pat, departe de atingere, ținîndu-i numai mâna, și se retrăgea simplu, ca pentru o clipă de odihnire. Când rămâneam pe gânduri, ea se încolăcea lângă pernă, îmbrațișînd-o, și închidea ochii, ca și cum mi-ar fi cerut să n-o turbur. Descoperisem o lampă mică, de noptieră, pe care o puneam înapoia jețului, acoperind-o cu șalul ei, și care ne dădea în odaie o lumină umilă, în care formele ei se rotunjeau și se bronzau. Maitreyi nu putuse suporta multă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Se ținuseră discursuri, fusese masă îmbelșugată pe terasă, și Maitreyi primise numeroase cadouri, mai ales cărți. Numai în dimineața zilei de naștere, cineva trimisese un buchet imens de flori, cu un plic, și, când Maitreyi a văzut scrisul, s-a turburat toată și a cetit repede scrisoarea, te-mîndu-se neîncetat să nu o surprindă cineva. Auzind pași pe scară, a intrat repede în odaia mea și mi-a dat scrisoarea: ― Ascunde-o în birou și vezi să n-o ia nimeni. Am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
primit ordin să ducă mașina la garaj. Peste câteva minute întîlnii pe Lilu pe coridor. Îmi spuse că d-na Sen nu mai lasă nici pe Maitreyi, nici pe Chabù să iasă la Lacuri. Toate acestea mi se păreau foarte turburi; și mă înciuda misterul, mi se părea că mi se ascunde un adevăr de care am absolută și neîntîrziată nevoie. Am încercat s-o întîlnesc pe Maitreyi, fără să izbutesc, și atunci am rămas în odaia mea, muncit de gânduri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
m-am dus nicăieri în vara aceasta, și nenorocirea inginerului m-a mișcat profund. Vreau să plec din Calcutta pentru câtva timp... D-ta mai ai vreo cameră liberă, d-nă Ribeiro? Când a auzit de cameră liberă, gazda s-a turburat toată de fericire, m-a îndemnat să văd odaia de alături de Harold, m-a întrebat de ce nu mai rămân în Bhowanipore, apoi, văzând că cercetările acestea mă obosesc, a schimbat vorba, s-a interesat de temperatura mea, m-a sfătuit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceasuri de când mă gândesc. Și nu pot face nimic. Să telegrafiez lui Sen? Să scriu Maitreyiei? Simt că a făcut asta pentru mine. Dacă aș fi citit scrisorile aduse de Khokha... Poate plănuise ea ceva. Sunt foarte turbure, acum, foarte turbure. Și vreau totuși să scriu aici tot, tot. ... Și dacă n-ar fi decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde știu? Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei. Ianuarie-februarie 1933. Mircea Eliade ÎN CURTE LA DIONIS Pentru Lisette
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mi-a spus, mi-a spus mie, pentru că pe ceilalți îi cunoștea de mult, mi-a spus că n-o cheamă Leana și că pentru păcatele ei a ajuns să cânte prin cârciumi... Cladova ridică din umeri, neîncrezător și totuși turburat. - Și cu toate acestea, spuse zâmbind, nu cântă întotdeauna. Și dacă n-a cântat atâția ani, foarte probabil că o întreține doctorul, oricare ar fi fost legătura între ei... - Nici de asta nu sânt atât de sigur, continuă Hrisanti. De când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sens al acestor cuvinte, adică în sensul lor politic. Așeză paharul gol pe tavă și căzu pe gânduri. - Și acum, vino la subiect, îl trezi Orlando. De unde știai de întîlnirea de la 4,30? - De la 4,30? întrebă Adrian privindu-l turburat. Nu. Eu vorbeam de poetul pe care-l așteptam și de misiunea lui politică. - Lasă astea, îl întrerupse nerăbdător Orlando. Mi-ai spus în hall că ai venit aici pentru că aveai o întîlnire cu un necunoscut. O întîlnire fixată pentru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru păcatele mele, continuă Adrian, am ajuns să cânt prin cârciumi. Dar eu n-am fost făcută pentru asta..." Femeia îi apucă mâna și i-o sărută. - Adrian, Măria-ta, pentru tine n-am fost niciodată Leana... Adrian se ridică turburat și se apropie de ea. - Eu știu cine ești, șopti. Știam de mult că se va întîmpla asta. Și, te rog să mă crezi, nu mi-e frică. Știam că un mesager e trimis întotdeauna de altcineva. Când vrei, am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a spus? A spus: când e vorba de viațăl Am putea începe așa. Ieronim, chiar așa cum s-a întîmplat... Ieronim înălță din umeri. - Ar fi prea frumos, spuse. Adică, ar părea prea frumos... Ceilalți se strânseră din nou lângă el, turburați și totodată însuflețiți. - Ar putea avea dreptate, spuse Făgădău. În orice caz, să încercăm... - Am sigur dreptate, exclamă Maria. Și spectatorii ar descoperi, treptat, că nu e vorba de o fetiță bolnavă, ci de altceva, infinit mai grav, că e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și Iliescu de la el; în fond, nici nu era o binecuvântare propriu-zisă... Darie ridică brusc fruntea și privi agitat în jurul lui. - Acum mi-am adus aminte! exclamă. Mi-am adus aminte de ce mi-am spus la un moment dat, când, turburat de credința și nădejdea lui Zamfira, l-am implorat: "Bless our hearts, Ivan! Save our souls!..." Mi-am spus: dacă ar fi adevărat, dacă Ivan, așa cum este el, paralizat, aproape mut, trăgând să moară într-o margine de drum, dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-și stingă țigarea. - Dumneavoastră, tehnologii, sociologii, psihologii, sunteți oameni foarte ciudați. Dar nu cred că lucrurile sunt întotdeauna atât de simple pe cât le vedeți dumneavoastră. Ci să fiu foarte sincer când ți-am spus că semeni cu Ivan, ce mă turbura mai mult în această bruscă descoperire nu era speranța că, prin dumneata, aș fi putut ghici ce se petrecuse în mintea lui Ivan, ci speranța că omologarea aceasta simbolică a dumitale cu Ivan mi-ar fi îngăduit mie să regăsesc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aminte de Ivan, mai precis, de câte ori îmi aduc aminte de el în acest fotoliu, ori visez, ori mă trezesc din vis... - De data aceasta n-a fost nici una, nici alta, îl întrerupse Arhip. - Ce vrei să spui? îl întrebă Darie turburat, privindu-l fix. Arhip ridică din umeri. - Cum s-ar mai putea spune altfel? Ai încercat formularea "o serie de evidențe mutual contradictorii", dar nu păreai prea entuziasmat. Atunci, să mai căutăm, adăugă depărtîndu-se, să mai căutăm... Îl privea cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înaintînd tăcut, cu același pas măsurat și totuși, i se părea, neînțeles de repede. Se opri de mai multe ori să privească în urmă. Cât putu pătrunde cu ochii, câmpia părea a fi aceeași, întinzîndu-se nesfârșită sub cerul aburit și turbure, cu câțiva arbori crescuți singuratici la mari distanțe unul de altul. I se păru deodată curios că nu aude nici paseri, nici avioane, nici măcar uruitul surd al camioanelor rusești pe care le văuse de curând trecând pe șosea. - Asta-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ar putea fi foarte grav, rosti în cele din urmă. M-ai băgat -, recunosc, fără să vrei, - ne-ai băgat pe amândoi într-o încurcătură din care Dumnezeu știe cine are să ne scoată. - Dar de ce e atât de grav? întrebă turburat Pantelimon. - Pentru că individul acela foarte suspect, individul cu pelerină, a adus vorba de ziarele din 1966. - Dar ce s-a întîmplat în 1966? Ulieru se ridică brusc și deschise din nou ușa, privind până în fundul coridorului. - Bună, bună! strigă, fluturîndu-și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din acea dimineață. Nici un rezultat. S-au cercetat apoi toate numerele anterioare. Nimic... Ipoteza lui Pantelimon e destul de ingenioasă, dar codul, admițând că există un cod, n-a fost încă descifrat... Pantazi rămase pe gânduri și nimeni nu îndrăzni să turbure tăcerea. - Înainte de a proceda mai departe, începu el târziu, trebuie să vă fac o mărturisire: m-ați adus degeaba. Nu vă pot ajuta. Pentru simplul motiv că problema aceasta depășește teritoriul național. Și eu nu sunt bun la probleme de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pieziș, din pământ, și bustul căpătase o nobilă patină, aproape melancolică. În spate se profila trunchiul gros și mutilat al stejarului. Se distingeau încă mari porțiuni, carbonizate, alături de câteva timide ramuri verzi. - Dar cum de l-au lăsat așa? întrebă turburat. Cum de nu l-au smuls și n-au plantat un altul? Colomban izbucni într-un râs scurt, ironic, și începu să-și frece nervos favoriții. - Deocamdată, municipiul îl consideră și pe el, stejarul vreau să spun, îl consideră monument
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că poliția a descoperit a doua zi o încărcătură de dinamită ascunsă sub soclu. Dacă n-ar fi fost ploaia, ar fi explodat în timpul discursurilor și ar fi distrus statuia sau, în orice caz, ar fi mutilat-o. Îl ascultă turburat și se opri din mers, căutîndu-i privirile. - Dar de ce? întrebă coborând glasul. Cine ar fi putut avea interesul să distrugă un monument istoric? Doctorul Griffith și Colomban se priviră o clipă, zâmbind cu înțeles. - Mulți, răspunse Stephens. Mai întîi, iredentiștii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dacă aș scrie vreodată un tratat de morală, ar trebui să discut și cazul dumitale. Căci ești un caz interesant; într-un cuvânt, accepți cu entuziasm condiția de spărgător pentru o colecție de coleoptere, dar eziți, sau mai precis ești turburat de scrupule, când afli că e vorba numai de fluturi... - Nu ezit! protestă Iconaru îmbujorîndu-se. Pentru că de fapt nu e furt. Sunteți rude. E vorba de aceeași familie... Și apoi, adăugă coborând glasul, toți sunt morți. De ce spui toți? - Toți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și pe care arareori, numai rareori, izbutim să-l descătușăm, să-l lăsăm liber să-și ia zborul, să se înalțe, și atunci, o dată cu el, se purifică, și se înalță, și sufletul nostru, sufletul fiecăruia din noi. Antim o ascultase turburat, clipind la răstimpuri din ochi, parcă s-ar fi trudit să se trezească dintr-un vis. - Te rog, taci!, izbucni deodată cu un glas sugrumat, aproape de nerecunoscut. Taci! repetă. Maria îsi retrăsese mâna și rămase stingherită, cu privirile plecate. În
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că n-am fost niciodată singuri? - Ce imaginație maladivă! izbucni deodată Maria, cu o greu stăpânită exasperare în glas. Un artist tânăr și cultivat ca dumneata, să-ți inventezi singur obsesiile teroarei!... Ieronim se ridicase în picioare și o privea turburat. - Din păcate, spuse, n-am inventat nimic. Eu însumi sunt produsul teroarei... Și atunci mă apăr cum pot: mă apăr făcând teatru, transformând obsesia și nenorocul în spectacoL. Maria se oprise la un pas în fața lui și-i privea sălbatec
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
oricine, dar anumiți oameni în care mi se pare că ghicesc un anumit semn. În sfirșit, asta e altă poveste. Dar, Luchian, eu numai despre asta vorbesc! Dacă n-aș fi vorbit, mi-aș fi pierdut mințile!... Luchian îl ascultase turburat, și totuși un zâmbet se ivi, timid, pe buze. - Atunci, trebuie să-mi dau silința să te ascult cu mai multă atenție, șopti continuând să zâmbească, și să încerc să descifrez enigmele. Dar nu știu dacă voi mai avea timp
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
automobilul zvâcni ca un alergător de cursă. Grigore se uita după el și nu vedea decât o mână mică plutind în aer, deasupra capetelor, ca o turturică albă. Pe când mașina se depărta vertiginos, împroșcînd până-n marginile uliței vârtejuri de apă turbure cu bucăți de noroi, tânărul Iuga auzi deodată un glas mînios: ― Fire-ar al dracului! Baba Ioana, care venea pe marginea uliței, era numai noroi din cap până-n picioare și-și scutura hainele bombănind. Din jos se apropia Anghelina lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acuma mai negru. În hol razele lunii se zvârcoleau neputincioase. Ajunse bâjbâind în deschizătura verandei unde erau câteva fotoliuri și mescioare. Își pipăi un jilț și se așeză încet, cum și venise, parcă i-ar fi fost teamă să nu turbure somnul celorlalți. Ședea cu spatele spre peretele care-l despărțea de iubirea lui. In față, pieziș, prin sticla albastră, îl privea discul enorm, speriat și curios al lunii. Tăcerea, mai mare aici decât în dormitorul lui, îi făcea bine ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
auzi numai glasul inimii și se apropie cu brațele întinse, recunoscătoare: ― N-am să te deranjez... Mă mulțumesc numai să te privesc cum scrii, să fiu aici cu tine... ― În orice caz... Glasul lui Titu se schimbase. Apropierea ei îl turbura. Nici nu putu sfârși. Îi cuprinse amândouă mâinile și le strânse la inimă. Apoi, fără trecere, îi scoase haina în timp ce ea însăși își lepăda căciulița. Întunericul se infiltra nesimțit în casă. Lucrurile luau înfățișări mai rotunde, își pierdeau contururile, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca din exploatarea lor să vă creați merite și popularitate... Degeaba, prima impresie nu mă înșeală pe mine niciodată. Bine te-am văzut eu și te-am judecat de când am făcut greșeala de te-am adus în sat, ca să-mi turburi viața bieților oameni! ― Vă rog să credeți, domnule Iuga, că eu... zise învățătorul cu un involuntar zâmbet de supunere. Pe Miron îl sâcâia eternul "domnule Iuga" care i se părea sfidător. Îi reteză vorba mai energic: ― Destul! Eu nu discut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]