554 matches
-
să luminează de razele gloriei Ștefanilor și Mihailor. Cu ochii îndreptați spre viitor să aducem acest drept omagiu trecutului războinic și glorios al strămoșilor noștri. D-lor, puține mai am de adăogat în această zi, căci n-aș voi să turbur prin nici un cuvânt înțelegerea generală ce domnește azi între toți. Însă, cu părere de rău, sunt silit să răspund la o frază care a scăpat de la tribună onor. propuitor al acestei legi. D. general Lecca a zis, făcând aluziune la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
acest titlu de Rege, pe care Națiunea, într un mod atât de unanim, îl dă Suveranului și moștenitorilor săi conține în sine o inovațiune de natură a schimba, a altera întru câtva raporturile Statului nostru cu alte state, ori a turbura armonia, buna-înțelegere ce avem cu acele state, ori a micșora încrederea ce ele au avut-o până acum în Statul român? Dar, d-lor, până acum Suveranul nostru se numea Domn. Însă ce vasăzică Domn, dacă nu Suveran? în loc de a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ideii de Urheber ca origine a noțiunii de Dumnezeu. Era și el printre acei care afirmau existența unui monoteism primordial, vădit de către studiile recente asupra religiilor «primitivilor». Numai că Söderblom socotea acest Urheber un Dumnezeu abstract, mai mult o noțiune turbure relevată ca o concepție nediferențiată a cauzalității, fără nici un raport cu religiozitatea și cultul concret al popoarelor primitive. Întemeindu-se pe studiul triburilor Arunta din Australia, Söderblom fatal trebuia să ajungă la afirmarea acestui caracter abstract al Urheber-ului. Pater Schmidt
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lighioaie, ce crezi?" Eu povestesc că mie mi-a intrat unul în tocul de revolver, și când am pus tocul ca să es la exerciții, el scotea capul și se necăjea să iasă afară... Apoi da, ce crezi, dacă l-ai turburat... Voia să-și facă dihania cuib, și-acu amenința cu revolverul... să-i dai pace?... L-am văzut și eu!" Azi stam și priveam cum băteau pe dealuri tunurile, cum se desfășurau trupele și cum alergau patrule de cavalerie pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Eu știu cât e de vinovat, domnule procuror..." Preotul Vasile Rusu din Stolnicenii Prăjescului. Preotul a sfătuit pe oameni cu duhul blândeții, și "vântul cel rău" n'a trecut peste sat, deși norodul, în preajma unui târg ca Pașcanii, s'a turburat. Octav Cernescu și C. Pienescu, din Dolheștii Mari. Ca'n multe sate, mișcarea s'a îndreptat împotriva Ovreilor. Satul a fost ocupat de armată. Învățătorii nu s'au mișcat; n'au luat nici-o măsură, nici bună, nici rea. Neculai Manoliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
puțini. În timpul mișcărilor, făcându-se tărăboiu și venind oameni străini în sat, el s'a ținut ascuns cu caseta băncii. N'a intrat între oameni, a așteptat să treacă furtuna. V. Cornescu, Sodomeni (Pașcani) Îndată ce oamenii au prins a se turbura și a vorbi despre devastarea târgului, Cornescu i-a strâns la școală, și le-a vorbit despre primejdia țării și despre a lor, dacă nu stau liniștiți. La îndemnul său, sătenii iscălesc o declarație de pace, care se dă inspectorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
are descrierea făcută de Samședin Bin Suleiman Kemal-Pașa-Zade. Dacă înainte de lupta de la Baia, Ștefan s-a temut de trădarea unor boieri, cum scrie Dlugosz, de data aceasta, văzându-l îngrijorat, boierii au îngenuncheat și i-au spus: Doamne, nu te turbura, căci îți vom sta astăzi credincios alături și Dumnezeu Sfântul ne va ajuta. Referindu-se la marșul oastei otomane, Kemal-Pașa-Zade scria: „Pe drum, oastea prădătoare a fost surprinsă de vremea de iarnă, care, aruncând din arcuri asupra lor săgeți de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
satul Românești, unde a fost Roman, pe Jeravăț, amândouă părțile. Și s-au pârât ce s-au pârât, însă pan Ivașco, cu privilegiul socrului său, pan Ion vistier, a câștigat cu toată dreptatea și judecata, iar Toma Dumitrescul și Coste Turbure, cu toate neamurile lor, au pierdut cu privilegiile lor și cu toată dreptatea și legea.” Dacă Toma și Coste și tot neamul lor, vor încerca să redeschidă procesul, vor trebui să plătească o zavescă de 100 de ruble de argint
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vama și pe uscat și pe apă”. Toate aceste locuri erau scutite de dări și “nimeni dintre boierii și desetnicii noștrii să nu îndrăznească să ia desetina din albine și nici berbenița de miere și nici prisăcarii să nu îi turbure cu nimic”. Locuitorii din aceste părți urmau să fie judecați numai de judecătorul lor. La 12 aprilie 1458, erau întărite Mitropoliei (Episcopiei) Romanului satele Leucușani și Dragomirești, cu pod umblător pe Moldova. Privilegiul cuprinde unul dintre cele mai complete informații
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au tăiat capitele în târgu în Roman”. Boierii au fugit în Polonia, în Transilvania și în Țara Românească. Au cerut acolo ajutor ca să vină asupra lui Ștefăniță, dar regele Ungariei și regele Poloniei au socotit că nu este prudent să turbure domnia Moldovei, țară atât de importantă, câtă vreme exista amenințarea turcească. Alexandru Lăpușneanu, în Moldova, și Mircea Ciobanul, în Țara Românească, au căsăpit fără milă pe cei care cârtiseră împotriva autorității lor, după care a venit înăsprirea jugului otoman, domnul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cununița,/ Ea din greu îl blăstăma:/Cununa-te-ai cu dânsa,/ Cu dânsa, cu doamnă-sa!”. Celelalte gajuri smulse, în unele variante, fetei, ca gest violent de asumare a iubirii ei, aduc doar implicații negative: „Cine m-o vărsat apa,/ Turbura-s-ar ca dânsa;/ Cine m-o luat cununa,/ Cununa-s-ar cu dânsa,/ Cu dânsa, cu doamnă-sa;/ Cine m-o luat inelu’/ Ruginire-ar ca dânsu’” (Peștenița - Hunedoara). Condiționaluloptativ al verbelor conferă versurilor o valoare de imprecație accentuată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
luptele s-au dat pe moșie; tot fusese distrus și morții îngropați în curte. [Austriecii au ocupat la început Florica, deși germanii erau la Pitești.]( Ediția a II-a, 1996, p. 36.) Gheorghiu, la sfârșitul scrisorii, îmi recomanda să nu turbur pe mama cu toate aceste vești rele și Luigi insista în același sens. Acesta ne povesti că Gheorghiu plângea când i-au luat vitele și când a trebuit să le predea camerele noastre. Tot timpul ocupației s-a arătat la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
A împușcat pe Brătianu și îl duc acasă“. Fără a-și pune o haină, în pantofi, dar fără a profera o silabă, ieși repede și ajunse din urmă pe Ionel, susținut de sub brațe de doi oameni; nu voi să-i turbure și în tăcere, la un pas după ei, intră în curte. La ușă, rănitul pierdu cunoștința, dar personalul alergă, îl luă pe sus și îl culcă pe pat. Mama era lângă el, venise și Eliza. Ionel, îndată ce-și găsi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
era scăpat, spre fericirea noastră și binele țării, căci abia începuse opera mare ce trebuia să săvârșească. Tot orașul și toată țara manifestă cu iubire. Regele, ținut continuu în curentul mersului boalei, voi să-l vadă, dar, ca să nu-l turbure în nici un chip, sosi pe nevestite pe la orele patru și se anunță din capul scării... Carol, afectuos și părintesc ca totdeauna, îi reaminti că în aceleași condițiuni venise acum treizeci de ani, în casa de peste drum, la tata rănit de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
N. Gane, Iași, 1903, cu autograful autorului către fiul său cel mai mare, Alexandru. După explicațiile Mariei Scarlat Emandi, în fotografie se află în picioare de la stânga la dreapta: 1. Maria (fiică, soția lui Scarlat Iamandi (Emandi), 2. Mihai Tulbure (Turburi) (ginere, soțul Catrinei, a 2-a de jos), 3. Scarlat Iamandi (Emandi) (ginere, soțul Mariei), 4. Alexandru (fiu, magistrat), 5. Teodor Emandi (ginere, soțul Elenei, a 5-a de jos), 6. Petru (fiu, ofițer de cavalerie, soțul Emmei, ultima de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
patruzeci de ani. Mi-a făgăduit, dar n-a venit la mine nici ieri, nici astăzi. Are treabă, Îmi spune mereu, pe lângă casa lui, pe la gospodăria lui. O fi bănuit, poate, În insistențele mele, mai știu eu ce i-ar turbura astâmpărul de peste cincispre zece ani al penei lui de scriitor și tihna pensiei lui de astăzi. Lasă dragostea În pace! Cele 10 porunci ale poeților. PORUNCA a X-a UNII CITITORI ÎN MANUSCRIS AI ACESTOR PAGINI AU zâmbit, alții s-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plec pe umerii tăi. La revedere. Multă frăție la ortaci, Cora. 25 august, Lipova.“ Din scrisoarea datată 21 august 1922 și expediată din Arad, Cora Irineu mărturisește un fapt neglijat de editori: „Dragul meu Beldișor, Nu mă așteptam să-i turbur atâta pe bănățeni cu cei doi bicheri de ochi ai mei și cred că, mai mult Încă decât recomandației Vieții Românești, lor le datoresc primirea ce mi s-a făcut pretutindeni...“ Câteva zile mai târziu, la 30 august 1922, din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ale funcționării ei sociale. Acea latură anume prin care arta nu este numai reflectare a realității obiective și subiective, ci, în egală măsură, un proces de transformare și construcție, de modelare spirituală a oamenilor.“ (Contemporanul, 16 iulie 1971) BARBU Eugen Turbure și invidie (nota V. I.) „Ceea ce ghicim cu toții este altceva. Acești domni, chinuiți de dorul pentru «țărișoara» lor, trebuie să-și justifice într-un Cunoscut ca un mare adversar fel șederea prelungită pe meleagurile străine și atunci, la termene fixe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
găleritului, de vama vinăriciului, de dijmă, de cositul fânului, de talpe, de copaci, de podvoade, de curătură, adică de celelalte slujbe mari și mici, câte se află în țara singur stăpânitoare a Domniei mele. Și să nu cuteze să-i turbure nici-un sudeț, nici globnic, nici birari, nici numeni altul dintre slugile Domniei mele, trimiși după muncile și după milosteniile Domniei mele, pentru că cine s-a încumeta să-i împiedice și cu un fir de păr, unul ca acela va primi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
zile pentru că a schimbat data nașterei și a funcției ei din grandomanie, un fel de „Curti“ „musafir“ și un „poet de al nostru“ [au apărut] în lipsa mea, vineri, ora 2 p. m., imediat după plecarea mea la Mangalia. Vestea m’a turburat adânc, gândindu-mă la Mihai ori Andrei. Am descifrat enigma à peu près, deși Lina voia să mă facă să cred că era vorba de musafiri. Descurcă și tu acest imbroglio. La școală, dimineața, vestea transferării mele la Regina Maria
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fără povestirea toată a celor ce s’a întâmplat? Închipue-ți că nu am putut să prind [la telefon], nici să găsesc pe Reinert; nu știu de ce, dar aș vrea să vorbesc cu el. - Mă frământ preocupată și turbure. Asta sunt: turbure, închircită în mine ca într’o pivniță fără soare, fără umbră, fără ferestre... Tu nu te supăra pe mine din pricina acestei tristeți nostalgice. Fii bună cu tine; apără-te, ferește-te; aibi grije de tine. Fii egoistă superb. Tu, pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
recules. Curaj, iubita mamei, pentru tot ce este, pentru tot ce va veni. Portons la Croix, pentru lunile lungi de iarnă, în care oricând a pândit frigul, boala și mai acerb ca oricând neprevăzutul, pentru zilele de grevă ce mă turbură, ca intensitate, cel puțin ca pe un ministru responsabil francez, pentru că viața ta, tu, depinzi atât de ritmul vieței de acolo. Eu nu sunt lângă tine, să parez ori să micșorez șocul. Peste noi, tutelar: Dumnezeu și Destinul, pe care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
parțial, și pachetul tău de ceai. Mulțumesc și pentru ceea ce e concret, tangibil și util, și pentru faptul că sunt de la voi, lucruri alese. [...] O geană de bucurie pricinuită de telegrama ta: „Passé examen Carré“. Cred că și aceasta mă turbura, incertitudinea că-ți vor ajunge documentele esențiale. Făcusem pentru procurarea lor o sforțare atât de mare, încât își merita reflexul în bucuria ta. Acum e 12; stau la biurou și îți scriu. Voi dejuna mai devreme și voi merge la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
A vorbit ca Iisus coborît de pe cruce sau ca Iisus în Predica de pe Munte cînd a arătat cine sînt „Fericiții” ... Lui Dinu Pillat nu i-a plăcut „apărarea” de ortodoxism. și el știa ce știa... Iartă-mă că te-am turburat de la treburi serioase. Al d-tale, I.D. Lăudat </citation> (18) (19) (20) <citation author=”I.D. Lăudat” loc="[Iași]" data =”[11 mai 1978] ”> Stimate tovarășe Călin, Cartea d-tale despre Delavrancea a fost pentru mine o surpriză plăcută. Meditativ cum te
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
dă foc inimilor, înălțîndu-le pînă la dimensiunile Himalaiei. M-am dus prin tribunale și am adormit la bîiguielile avocaților. M-am dus la conferințe și am știut de la prima vorbă și pe ultima. Am asistat la lecții fără să mă turbur nici cît un pai la adierea zefirului. Și atunci cine ar mai înțelege că la cuvîntul lui Delavrancea sau Iorga ai fi ieșit „în stradă” să te bați cu nălucile. Cine din noi - cei de azi pot [sic!] înțelege că
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]