836 matches
-
drept obiectiv lupta directă contra țancurilor. Pentru această operațiune existau unități de vânători de tancuri separate, cu o capacitate de a înfunta tancurile inamice de la mare distanță. Vânătorii de tancuri americani trebuiau să fie mobili și puternic blindați. Majoritatea aveau turela, dar aceasta nu avea plafon pentru a economisi greutate și pentru a permite instalarea unui tun de mari dimensiuni. Totuși, datorită tunului de calibru mare, trebuiau să fie montate contra-greutăți în partea posterioară a turelei, precum în cazul vânătorilor de
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
și puternic blindați. Majoritatea aveau turela, dar aceasta nu avea plafon pentru a economisi greutate și pentru a permite instalarea unui tun de mari dimensiuni. Totuși, datorită tunului de calibru mare, trebuiau să fie montate contra-greutăți în partea posterioară a turelei, precum în cazul vânătorilor de tancuri M10 Wolverine și M36 Jackson. M18 Hellcat a fost un vânător de tancuri care se apropia de idealul doctrinei americane: era rapid, mic și avea un tun de 76 mm. În 1944, un numar
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
folosit de majoritatea vânătorilor de tancuri de fabricație britanică, precum Achilles (bazat pe M10 Wolverine), Archer, Challenger și în cazul țancurilor experimentale Black Prince. În anii 1950, Marea Britanie a fabricat Charioteer cu un tun de 20 livre instalat într-o turela mare și montat pe sașiul țancului "Cromwell". Singurul vânător de tancuri cu suprastructura de tip cazemata proiectat după război a fost Kanonenjagdpanzer folosit de Bundeswehr, care era foarte asemănător vechilor Jagdpanzer din al Doilea Război Mondial. Totuși, apariția rachetelor antitanc
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
cel mai echilibrat tanc din punct de vedere al armamentului, mobilității, blindajului și fiabilității. Cu toate acestea, eficacitatea sa în primele lupte era redusă din cauza numărului relativ mic de tancuri disponibile, ergonomiei, lipsei acute de echipament radio și tacticii greșite. Turela fusese proiectată pentru 2 persoane, iar comandantul tancului se ocupa și de armament. Designul și construcția tancului au suferit numeroase modificări în timpul războiului pentru a permite creșterea eficacității și a producției. La începutul anului 1944, modelul T-34/85 a
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
ocupa și de armament. Designul și construcția tancului au suferit numeroase modificări în timpul războiului pentru a permite creșterea eficacității și a producției. La începutul anului 1944, modelul T-34/85 a fost introdus în dotarea trupelor de pe front. Având o turelă îmbunătățită (pentru 3 persoane) și un tun de calibrul 85 mm, T-34 a înlocuit multe dintre tancurile ușoare și grele, devenind principalul tanc de luptă al Armatei Roșii. Succesorul său este tancul care a fost produs aproape până la sfârșitul
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
un blindaj superior, șenile late potrivite pentru condițiile din Rusia și un tun de calibrul 76,2 mm. Germanii au denumit acest model T-34/76 din cauza calibrului tunului. În 1944, o variantă îmbunătățită a fost proiectată. Aceasta avea o turelă mai mare și un tun de calibrul 85 mm. Modelul a fost numit T-34/85 în consecință. T-34 a pus unele probleme industriei sovietice. Era cel mai greu tanc mediu produs până atunci în Uniunea Sovietică și piesele
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
produse în multe fabrici, modelele de T-34 sunt greu de identificat. Tancul T-34 (sau T-34/76 cum erau denumite de germani) a fost modelul inițial: Tancul T-34-85 (T-34/85) a fost o modificare majoră, cu o turelă mai mare pentru 3 persoane și un tun de calibrul 85 mm. În 1944, planurile pentru un model T-34 mai avansat au fost reluate. Acestea s-au concretizat sub forma tancului T-44. Acest model avea o turelă bazată
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
o turelă mai mare pentru 3 persoane și un tun de calibrul 85 mm. În 1944, planurile pentru un model T-34 mai avansat au fost reluate. Acestea s-au concretizat sub forma tancului T-44. Acest model avea o turelă bazată pe cea a modelului T-34/85, dar cu o suspensie nouă și un motor montat transversal. Avea un profil mai mic decât T-34/85 și era mai simplu de fabricat. Între 150 și 200 de tancuri T-
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
transversal. Avea un profil mai mic decât T-34/85 și era mai simplu de fabricat. Între 150 și 200 de tancuri T-44 au fost construite până la sfârșitul războiului. Câteva au fost transformate în T-54, după schimbarea transmisiei, turelei și tunului. Alte variante: Efectul psihologic al apariției tancurilor T-34 pe câmpul de luptă din vara anului 1941 a fost imens. Armata germană se aștepta să înfrunte un inamic inferior, însă T-34 era superior tancurilor germane și aproape
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
dintre pierderile consemnate de sovietici erau tancuri defectate. Lipsa unui filtru de aer eficient, a unei transmisii bune și a unui ambreiaj rezistent au făcut ca în vara anului 1941 impactul tancurilor T-34 să nu fie atât de mare. Turela de 2 oameni era un dezavantaj notabil pe câmpul de luptă, lipsa echipamentului radio și tactica greșită a dispersării tancurilor printre infanterie în loc de concentrarea lor în unități compacte a contribuit la succesul inițial al armatei germane. În iarna dintre anii
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
putere, care învârteau două elici și deplasau nava cu o viteză de 7 noduri. Aburul necesar era asigurat de două căldări cilindrice, cu întoarcerea gazelor de ardere. Armament: Inițial consta dintr-un tun Krupp de 90 mm protejat de o turelă cuirasată. Acesta a fost înlocuit ulterior de două tunuri de 57 mm cu tragere rapidă și două mitraliere de 11,43 mm. În anul 1873, Ministerului de Război i s-a alocat suma de 130.000 de lei pentru cumpărarea
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
1874, în prezența domnitorului, a primului ministru și a altor oficialități. La scurt timp după sosirea în țară a fost montat la Galați și tunul Krupp, sosit în țară pe calea ferată. Acesta trebuia inițial să fie protejat de o turelă, dar o comisie ar fi găsit că aceasta nu era suficient de rezistentă, astfel încât s-a instalat tunul în barbetă (descoperit). Se spune că decizia ar fi fost luată după ce un glonț tras în timpul unui exercițiu ar fi străpuns turela
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
turelă, dar o comisie ar fi găsit că aceasta nu era suficient de rezistentă, astfel încât s-a instalat tunul în barbetă (descoperit). Se spune că decizia ar fi fost luată după ce un glonț tras în timpul unui exercițiu ar fi străpuns turela prea slabă.. Cert este că toate fotografiile cunoscute prezintă canoniera "Fulgerul" fără turelă, cu tunuri descoperite. Canoniera a fost integrată unei divizii care mai cuprindea navele "România" și "Ștefan cel Mare". Primele utilizări ale acestei nave au fost pentru instruirea
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
rezistentă, astfel încât s-a instalat tunul în barbetă (descoperit). Se spune că decizia ar fi fost luată după ce un glonț tras în timpul unui exercițiu ar fi străpuns turela prea slabă.. Cert este că toate fotografiile cunoscute prezintă canoniera "Fulgerul" fără turelă, cu tunuri descoperite. Canoniera a fost integrată unei divizii care mai cuprindea navele "România" și "Ștefan cel Mare". Primele utilizări ale acestei nave au fost pentru instruirea echipajelor românești, iar cel dintâi marș de instrucție pe Dunărea de Jos și
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
s-a sfârșit existența uneia dintre primele nave de război a României. Astăzi se mai păstrează numai fotografii de epocă și un model contemporan al canonierei la Muzeul Marinei Române din Constanța. Modelul este singura sursă care prezintă canoniera cu turelă, dar fidelitatea acestuia nu este clarificată.
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
calibrul 121,9 mm, dar și o mitralieră coaxială ZB-53 de calibrul 7,92 mm. Ca blindaj s-a optat pentru utilizarea a 4 plăci de oțel cu grosimi de 10-20 mm, care îmbrăcau partea superioară a vehiculului, acesta neavând turelă. Prototipul a fost realizat în București la uzinele Rogifer (denumite anterior Malaxa) cu asistența inginerilor Ghiulai și Veres. Primul prototip - botezat Mareșal - a avut indicativul M-00 și a fost testat în poligonul Sudiți lângă Slobozia pe 30 iulie 1943
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
Atelierele Leonida, unde au fost transformați și vânătorii de tancuri TACAM T-60. Piesa de artilerie aleasă era tunul antitanc sovietic de calibru 76,2 mm tip F-22 USV, model 1939. Șasiul tancului a fost modificat nesemnificativ, fiindu-i îndepărtată turela și plafonul cutiei blindate. În interior a apărut o placă metalică suplimentară pentru susținerea tunului, iar plafonul cutiei blindate a fost înlocuit cu o cutie blindată formată din plăci de oțel cu grosimi de 10-17 mm, provenite de la tancuri de
TACAM R-2 () [Corola-website/Science/305962_a_307291]
-
existau mijloacele tehnice necesare pentru repararea lor. Din acest motiv, majoritatea tancurilor a fost folosită pe post de „cazemate” mobile, urmând să fie îngropate în cele mai primejduite sectoare. Unul dintre tancurile Matilda avea probleme la sistemul de rotație al turelei, care se rotea numai în sens orar. Majoritatea tancurilor britanice au fost de altfel pierdute nu în luptă, ci în timpul deplasării în zonele cu teren accidentat. Directiva nr. 28 prin care Hitler a autorizat operațiunea din Creta stipula foarte clar
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
fapt se datora blindajului mai gros, al tunului mai mare, al volum necesar de combustibil mărit și muniției mai mari, motorului mai puternic, transmisiei și suspensiei mai solide. Tiger I avea blindajul frontal de 100 mm grosime, blindajul frontal al turelei de 120 mm, față de blindajul frontal de 80 mm și blindajul frontal al turelei de 50 mm la Panzer IV. De asemenea, a avut blindajul lateral de 60 mm, blindajul turelei în părțile laterale era de 80 mm. Blindajul de
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
combustibil mărit și muniției mai mari, motorului mai puternic, transmisiei și suspensiei mai solide. Tiger I avea blindajul frontal de 100 mm grosime, blindajul frontal al turelei de 120 mm, față de blindajul frontal de 80 mm și blindajul frontal al turelei de 50 mm la Panzer IV. De asemenea, a avut blindajul lateral de 60 mm, blindajul turelei în părțile laterale era de 80 mm. Blindajul de deasupra turelei și a punții era de 25 mm. Tiger I a fost dezvoltat
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
blindajul frontal de 100 mm grosime, blindajul frontal al turelei de 120 mm, față de blindajul frontal de 80 mm și blindajul frontal al turelei de 50 mm la Panzer IV. De asemenea, a avut blindajul lateral de 60 mm, blindajul turelei în părțile laterale era de 80 mm. Blindajul de deasupra turelei și a punții era de 25 mm. Tiger I a fost dezvoltat în jurul tunului Kwk 36 L/56, de 88mm. Acest tun era deosebit de precis și puternic, fiind capabil
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
120 mm, față de blindajul frontal de 80 mm și blindajul frontal al turelei de 50 mm la Panzer IV. De asemenea, a avut blindajul lateral de 60 mm, blindajul turelei în părțile laterale era de 80 mm. Blindajul de deasupra turelei și a punții era de 25 mm. Tiger I a fost dezvoltat în jurul tunului Kwk 36 L/56, de 88mm. Acest tun era deosebit de precis și puternic, fiind capabil sa distrugă aproape orice tanc al aliaților de la distante de 1200-1500m
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
două compartimente inundabile, fiecare conținând câte un rezervor de combustibil, radiatoare și ventilatoare. Germanii nu au avut un motor diesel adecvat și ca înlocuitor au folosit un motor pe benzină. Motorul acționa pinioanele din față, care erau montate destul de jos. Turela de 11 tone avea un motor hidraulic a cărui pompa era acționată de motorul tancului. O rotație completă a turelei dura un minut. Suspensia folosea 16 bare de torsiune cu opt bare pe fiecare parte. Pentru a suporta greutatea fără
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
adecvat și ca înlocuitor au folosit un motor pe benzină. Motorul acționa pinioanele din față, care erau montate destul de jos. Turela de 11 tone avea un motor hidraulic a cărui pompa era acționată de motorul tancului. O rotație completă a turelei dura un minut. Suspensia folosea 16 bare de torsiune cu opt bare pe fiecare parte. Pentru a suporta greutatea fără precedent, șenilele aveau lățimea de 725 mm. Infrastructura de suport al acestui vehicul greu era foarte specială. De exemplu, vehiculul
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
părțile laterale ale șasiului. Tancul trebuia să fie echipat cu tunul de 7.5 cm L/24, tunul 7.5 cm L/43, tunul de 7.5 cm L/70 sau tunul de 12.8 cm L/28 într-o turelă proiectată de Krupp care semăna cu o turela supradimensionată a tancului Panzer IV Ausf. C (Modelul C). Un număr de patru șasiuri au fost construite, însă au fost folosite ca vehicule de tractare. Turelele au fost montate ulterior la unele
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]