999 matches
-
Cu toată apa din apropiere, căldura parcă denaturaliza tot, pâlpâirile cerului lungeau în sus sămănături și arbori, broaștele dormeau, cerul era alburiu-metalic fără pată de nori. Încet și răcorindu-se puțin, veni seara, cu imense roiuri de țânțari, cu țârâitul ușurel al greierilor, cu pregătirea cinei și a fumarului pentru vremea nopții. Moș Gavril a pregătit mămăliga și scrobul, eu am strâns ierburi pentru cele trei fumare, două în fața colibei și unul în spate. Vara, în locurile de șes și baltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Că a fost așa pe vremuri, o confirmă și relatarea călătorului francez, seniorul de Forquevauls François de Pavie, care în 1585, a trecut prin Moldova folosindu-se “de o căruță cum se uzitează în această țară, așa de mică și ușurică, încât la un pas greu, o poți lua pe umeri. În ea nu poate intra decât o persoană cu salteaua și merindele sale”. Fără îndoială, căruța respectivă trebuie să fi fost un olac, pus la dispoziție. Deși, căruțele propriu zise
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
adesea îmblat-am zile-ntregi Urmând cărarea ceea ce și-au făcut pâraie Și am bătut cu ele prin codrii vechi și vecinici, Cărarea-abia îmblată. Adesea cu Siretul, cu Bistrița adesea Eu m-am tot dus la vale pe-o luntre ușurică Alăturea cu mine având o plasă, arcul... Găsii acolo oameni vorbind aceeași limbă Ca și ai noștri. - Aflat-am și munți cu piscuri nalte. Așa fel, de pe unul căruia-i zic Ceahlăul În zile după ploaie cuprinzi cu ochii lumea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nu stăpâne. Nu-s așa de inimos precum s-ar crede Și, spun drept, mă tem de moarte. LAIS Oare tu vorbești acum? CHALKIDIAS Ce-am făcut, ce v-am zis vouă nu-mi mai place nicidecum. Au fost fapte ușurele de copil lăudăros Ce-n a lui deșertăciune se mândrește cu prisos. M-am convins că umilința de acum mi se cuvine Și căință de purtarea mea cea fără de rușine. BOMILKAR Dacă ții atât la viață, așa scumpă o socoți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se petrece ceva fantastic, îi mai auzeam spunînd pe unii dintre ei, iar eu îmbărbătat de atitudinea lor, haideți, ciuguliți, lingeți, bucurați-vă sufletele, veneau cîrduri, stoluri, turme. Pînă cînd ai apărut tu și totul s-a dus de rîpă, ușurel Părințele, despre ce vorbești? Cine scăpase frîiele din mînă? Posibil să mă fi luat puțin valul, evenimentele începeau să se precipite, tot tineretul ăla care era în jurul meu mă agresa, nu-mi dădea pace, treci pe invers, Părințele, mi-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la cină? — S-a făcut. Am pecetluit Înțelegerea noastră strângând mâna pe care mi-o oferise. — E vorba de un dosar, ceva, Fräulein Lorenz? — Vă rog să-mi spuneți Inge. E totul aici, până la ultimul amănunt, zise ea, bătându-se ușurel cu mâna pe tâmplă. Și apoi Îmi povesti. — Hermann Six, fiul unuia dintre cei mai bogați oameni din Germania, s-a născut În aprilie 1881, cu exact nouă ani Înainte de ziua În care iubitul nostru Führer să vină pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
masa noastră, lui Inge i se părea ușor, chiar dacă nu plăcut În mod deosebit, să reziste farmecului neglijabil al arătosului, deși scundului ofițer SS. Acesta mi-a strâns mâna. I-am privit-o și apoi l-am privit În față. — Ușurel, piticanie, i-am zis, umbrindu-i amenințător mica siluetă așa cum face o fregată care trece pe lângă o barcă de pescuit. Că altfel o să-ți decorez buza, și nu cu Crucea Cavalerului și frunze de stejar. Am scos o bancnotă mototolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu serotonina? Karin își opri mâinile, care țâșniseră în sus. Încuviință din cap în silă. Se prinse de coate, ca să-și țină echilibrul și ieși din cameră. Înainte să iasă pe ușă, auzi târșâitul scaunelor și pe Tommy Rupp spunând: —Ușurel, frate-miu. Calm. Ce vrei să spui? Bate o dată pentru da, de două ori pentru nu... Dacă știa cineva ce se întâmplase în noaptea aceea, apoi ăștia doi știau. Dar refuza să-i întrebe de față cu Mark. Ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
declară Rupp. Și el e un tip foarte deștept. Dacă Rupp n-o poate descurca, e nedescurcabilă. Poate că ai încurcat întrebarea, sugerează Duane-o. Există un fenomen care se numește deformare. E ca la jocul ăla cu telefonul fără fir... Ușurel, cap sec, îl spulberă Ruppie. Ai înghițit prea mult mercur. Ești într-o ceață de ton. Telefonul fără fir! Doamne. Am Collapse pe mobil, zice Mark. Înainte era mișto. Da’ mi-a futut cineva setările. Ascultă, zice Rupp. E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aia imediat, de cum ajungem acasă. Să-mi aduci aminte. Bine, bine. Da’ luați și voi o pauză. Ascultați. E posibil ca guvernul să aibă cu totul alte planuri pentru noi. Asta îi face atenți. Dar Mark trebuie s-o ia ușurel. Tabloul complet e cam greu de priceput și nu vrea să-i supraîncarce. Începe cu chestiile care le sună deja cunoscut. Înlocuirile - soră, câine, casă. Apoi biletul, pe care l-a primit, asta-i concluzia la care a ajuns, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
capului. I-o întinse lui Daniel: Flat Water. —Un manual de istorie locală din primul meu an de facultate. Mai bine spus, ultimul meu an de facultate. Mark răsfoi paginile într-o stare care semăna destul de mult cu entuziasmul. — Stai ușurel. E pe-aici, pe undeva. Domnul Andy Jackson, dacă nu mă-nșel. E ciudată istoria asta antică - cum se tot repetă. Uite. Legea pentru mutarea indienilor, 1830. Legea relațiilor cu indienii, 1834. Nu te ambala; nu e așa de interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vreme, tata tușea ușor. Când îl auzeam pe tata tușind, știam că are emoții. Ședeam în birouri, în fața meselor încărcate cu maldăre de hârtii, țineam mâinile împreunate în poală, mașina de scris țăcănea mărunt clic-clic. La despărțire, funcționarii mă băteau ușurel pe obraz. Era ca la comandantul Miliției: o mângâiere în fugă. Precis că pentru tata eu nu însemnam o povară. Sufrageria era o încăpere rotundă, fără ferestre spre stradă. Ferestre aveau numai dormitoarele. De aceea, lumina ardea încontinuu. Ședeam împrejurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
coșuri pline cu de-ale gurii. Ne așteptau doar pe noi. Se strânseseră la un loc mulți prieteni, cu tot cu familii. Tata și cu mine salutam mereu pe câte cineva ici și colo și de mai multe ori am fost lovit ușurel cu palma peste obraz. Când oamenii ne vorbeau, vocile lor erau prietenoase și calde, iar eu eram fericit că aveam atâția prieteni. Așa nu ni se putea întâmpla nimic rău. Mi se părea că din totdeauna fusesem unul de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bere, adulții s-au dus înapoi la ale lor. Am trimis-o cu ei și pe Lea, iar noi doi, eu și Dorin, am rămas singuri. Ne-am așezat așadar pe marginea drumului acela de țară și, în vreme ce unchiul sforăia ușurel în spatele nostru, noi căscam gura la cârdurile de gâște și rațe care lipăiau gureșe în praful uliței. „Până și ele își râd de noi”, a mormăit cu năduf Dorin, azvârlind la întâmplare o pietricică. „Gâștele nu pot să râdă.” „Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-n regulă. N-o să fie plecat mult timp. Tu cum mai ești? —Bine, bine. De ce nu aș fi bine? Ce era mai rău a trecut și am supraviețuit. Nimic nu s-a schimbat. Nu s-a schimbat cu adevărat. Aplaudă ușurel. —A fost foarte bine, aproape te-am crezut. Acum încearcă din nou și amintește-ți cu cine stai de vorbă. Îl cunosc pe Kieran de când era un foarte tânăr student de optsprezece ani. Chiar dacă Lisa se ocupase, în ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
eu aș merge la fel dacă blugii mei ar fi cu o mărime mai mici. Eu am ales în schimb să nu-mi provoc o iritație între picioare“. —Doar nu crezi... Lisa nu putu să termine propoziția. Am bătut-o ușurel pe genunchi. — Nici nu te gândi. Sunt sigură că există o explicație perfect nevinovată pentru asta. Dar nu-mi venea nici măcar una în cap. Toate persoanele pe care le cunoaștem au locul lor. Așa e cu prietenii. Noi, femeile, ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la veninoasă. Poate că era mahmur, ai răbdare. O să-și revină după ce bea o ceașcă de ceai și după ce-i spun veștile bune. Nu mă invită înăuntru, omisiune pe care am pus-o pe seama stării sale proaste, așa că am împins ușurel ușa și am trecut de el, atentă în continuare să nu-l ating. El trânti ușa în urma mea. O mahmureală groaznică, se pare. Nu e de bine. Am intrat direct în bucătărie și am pus de ceai, trecând cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
entuziasmat. Hai, să vedem cum evoluează ziua, da? Am presupus că era doar un novice în ce privea Chessinngton și mi-am promis să-l convertesc, mai ales acum că puteam să ne dăm în toate mașinăriile alea. Am început ușurel cu „Vampirul“. Cum m-am așteptat, m-a ținut strâns de mână. Trebuie să mărturisesc că-mi întrerupsese circulația la degete până la sfârșit și am fost bucuroasă să mă dau jos. De-acolo l-am dus direct la „Trenul Groazei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ulei de arbore de ceai... L-am prins de mână ca să-l opresc să ducă gestul până la capăt. Ulei de arbore de ceai? Nu vreau să le ofer masaj și aromaterapie, vreau să-i omor, până la ultimul. Andrew îmi îndepărtă ușurel mâna de pe brațul lui. — Varianta naturistă e bună în cazul în care vă preocupă efectele asupra mediului înconjurător. L-aș fi înșfăcat din nou dacă nu mi-ar fi fost teamă să nu fiu dată afară înainte de a pune mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
deliberat, ci automat. O făcusem ca să-l apăr pe el de confruntare sau pe mine de un adevăr neplăcut. —Și eu am fost singurul disponibil sâmbătă seara? concluzionă Alfie. Eu am roșit. — Nu de asta am venit. Alfie mă bătu ușurel pe mână. Știu asta, draga mea, și mă bucur că ai venit, dar ar trebui să fii cu altcineva. M-am uitat la el. —Cu cine? De ce nu mergi acasă să discutați și s-o rezolvați? Nu voiam să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-mă de sentimentul că e al meu. —O să iau ceva. Păstrez chestiile mai puternice pentru când mergem la culcare altfel o să te deranjez toată noaptea cu tușitul și fornăitul. Poate că mi-ar plăcea să mă deranjezi. L-am plesnit ușurel peste mână, dar am sărit în sus alarmată când mi-a sunat mobilul. Pe ecran îmi apărea numele lui Mark. Dacă aș fi gândit mai clar, aș fi închis dând vina mai târziu pe legătura proastă. Dar creierul meu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trase un chepeng, deschise pivnița casei, împinse fără vorbă țiganca înăuntru și-i făcu semn să tragă după ea și pe ceilalți doi copii. Se repezi înapoi în odaie și aduse o candelă aprinsă, o puse pe treptele pivniței, lăsă ușurel chepengul pe care așternu un preș. Din curte răzbăteau zgomotele luptei, țipete și gemete. Asediatorii aruncaseră lațul unui odgon de stâlpul porții; când apoi câțiva au sărit peste poartă și au deschis-o, Papa se găsea tocmai în grajduri. Acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-o să și ia copilașul zdrobit. Cineva îi curățase fețișoara de sânge și-l lăsase așa pe trepte, cu ochii închiși, cu părul lung și des acoperindu-i țeasta. Zamfira îl privea fără să înțeleagă și prinse a-l striga ușurel, cu glas vinovat: — Fireleee..., mă, Firele.... Se opri, înghiți și scoase un urlet de fiară care răsună până dincolo de depărtări. — Firele, ce făcuși, puiule? întrebă ea încet. Se lăsă pe vine, îl luă în poală și începu să-l legene
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu glas vinovat: — Fireleee..., mă, Firele.... Se opri, înghiți și scoase un urlet de fiară care răsună până dincolo de depărtări. — Firele, ce făcuși, puiule? întrebă ea încet. Se lăsă pe vine, îl luă în poală și începu să-l legene ușurel: Firele, Firel,/ Zamfire, Zamfirel,/ Dormi cu mama, mititel, Să te scoale măricel... Lacrimi mari și calde din ochii mamei scăldau obrăjorul copilului. Femeia nu simțea nici frigul, nici umezeala. Nu putea pricepe. Nu ispitise niciodată soarta. De ce Firel? Gândurile nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aducea aminte cu ciudă de zâmbetul superior al fostului ienicer și de încetineala cu care împăturise și pusese la loc răvașul la cingătoare: — Cum l-ai prins? ridicase el glasul. — Mai încet, măria ta, că nu ești răposatul Șerban Vodă, ușurel... M-a costat o pungă de taleri. Îți dau una și jumătate. — Puțin, dar nu mă târguiesc. Să știi că oboseala mea merită mai mult, măria ta. — Hamie, dar prietenia mea? Se mira și acum de unde o fi avut puterea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]