1,207 matches
-
Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 24. - AȚI FOST NEMAIPOMENIȚI! îi strânse Bella pe ambii quinți, chinuindu-se să le cuprindă umerii largi. Nici nu știu ce să admir mai mult. Tactica sau măiestria voastră. V-ați dezlănțuit ca niște fiare ucigașe. Credeam că anii de așteptare de pe Z v-au înmuiat. - Sire, dacă îmi permiteți, rosti Heyyn Tars pe un ton neutru, cu doar două zile în urmă vă îndoiați chiar de loialitatea noastră... Împăratul izbucni într-un hohot sincer de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să spună ceva, să bombăne împotriva lui, așa cum o făceau de obicei. Îi atacaseră mai întîi policornii, pe care-i respinseseră relativ repede, dar imediat, veniseră florile cântătoare, care reușiseră să dezorganizeze randul și să creeze mici spații de vibrații ucigașe chiar pe schelele semisferice. Muriseră cel puțin o sută și cincizeci de războinici Omenori înainte ca animalele să fie distruse printr-un act de vitejie supremă a lui Xtyn, care aplicase tactica victorioasă din bătălia de pe randul tribului Bratti. Tânărul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pilotate de zeți îl aveau cele două sonde lansate de pe Arcă. Privită de la depărtare, bătălia părea că se poartă între cele șapte nave de pe Sagittarius și o mulțime de puncte invizibile, care emit din când în când câte o rază ucigașă. În scurt timp, intenția sondelor automate deveni evidentă, o dată ce, încercînd să facă față iureșului de descărcări laser, navele clonelor sfârșiră prin a fi foarte aproape una de alta. Totul se încheie brusc, într-o imensă minge de foc, care lăsă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ho hyiós: - „...nimeni nu-l cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere” (Mt 11,27 - tr. BVA); - fiul din parabolă lucrătorilor ucigași (Mt 21,33-39); - glasul din ceruri l-a proclamat, după ce a fost botezat de Ioan în Iordan: ho hyiós mou ho agapQtós...277 (Mt 3,17; Mc 1,11; Lc 3,22) „Fiul Meu cel iubit...”. De aceea își permite
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
procesualitate, o schimbare pregătind pe alta, Însă „nimic nu piere, ci totul se transformă” (Heraclit). Trebuie observat Însă că „noul” rezultat din schimbare nu este Întotdeauna pozitiv: „LÎngă omul rău te faci și tu rău”; „Rău faci, rău găsești”; „Sabia ucigașului rîmÎne fără stăpîn” (proverbe). „Avem putere, dar e o putere de care nu putem uza.” (W. Shakespeare) Desigur, marele scriitor se referea la acea conștiință a puterii care ar putea fi folosită fără discernămînt, sau pentru a Îndeplini o dorință
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
frumos spune Emil Cioran, cînd „lacrimile se transformă În gînduri”. * „Chiar și cei mai buni oameni au cîteva mici asasinate pe conștiință.” (J. Renard) Paul Valéry merge chiar mai departe atunci cînd spune despre conștiință că nu este decît „luciditatea ucigașă”. Cu siguranță clarviziunea/luciditatea ne poate aduce În fața ochilor atît de pregnant aspectele urîte sau dramatice ale vieții, Încît să ajungem să ne detestăm propria existență. De asemeni, În cunoașterea de sine, luciditatea ne poate releva atîtea limite și imperfecțiuni
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
îcum stabilește el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat îfoarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere îce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice îcare-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală îimpotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice îdiagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre ceea ce
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
grupa de lucrări își concentrează atenția asupra bătăliilor purtate de Mihai Viteazul pentru eliberarea de sub turci a creștinilor sud-dunăreni. Apare aici și legendarul Marcu Crăișoru care, trimis de turci pentru a-l suprima pe voievodul muntean, refuză să îndeplinească gestul ucigaș împotriva unui frate de credință, preferând să se lase el omorât de păgâni. În sfârșit, o a treia grupa de balade bulgărești închinate lui Mihai Viteazul înfățișează momentul uciderii acestuia. Notele care însoțesc studiul, numeroase și avizate, fac trimiteri și
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
va fi respectată de autoritățile locale. Pe această tramă epică de suprafață își face simțită prezența personajul colectiv, exemplar sintetizat în Manole, unul dintre cosași. Lupta surdă și fără sorți de izbândă cu o natură misterioasă, înfricoșătoare și în final ucigașă resuscită în psihicul fiecăruia angoase primare, dar și drame trăite de curând. Acțiunea se petrece într-o ambianță dominată de credințe străvechi legate de câteva elemente: apa, pământul, fierul, piatra, cifra treisprezece, jertfirea ritualică a femeii. E o mitologie apăsătoare
JIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]
-
verde), dar de cele mai multe ori ea nu dispersează gravitatea decât momentan și înșelător. În poemul Singur-lună, îndrăgostitul pătimește „singur-lună”, deoarece „mai lipsea cineva/ ca să fim doi”, zice el deja ghiduș-dramatic. Dar singurătatea, luna, poezia toamnei/ Doamnei se lovesc de clișeele ucigașe, drept care poate fi văzut cabrându-se teribil și candid întru sugrumarea din față a mitului: „Ei bine, dacă vreți cu tot dinadinsul,/nu sufăr, nu e toamnă,/ nu e lună - nu-i nimic... «toate trec, durere sau noroc,/ nimic nu
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
nemulțumirea. Eroarea lui C. Dobrogeanu-Gherea, referindu-se la Năpasta, a fost de a vedea ca „figură centrală a piesei” nu pe Anca, ci pe Dragomir, „și că axa în jurul căreia se răsucește acțiunea nu e răzbunarea femeii, ci remușcarea bărbatului ucigaș”. La Brătescu-Voinești, prin aceeași reducere la unitate, „axa” e „resemnarea”. Fondul din care derivă critica și în genere cugetarea maioresciană este „credința în biruința binelui [...], singura axă cu putință a moralei, dincolo de care domnește lumea instinctelor și a patimilor”. În
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
blestem e mediocru (dar totuși blestemat) - eram făcut pentru a intui blestemul prin excelență. Cît îmi urăsc poltroneria, lipsa ereditară de unitate! Azi după-amiază am trecut prin transele silei de mine însumi, ba chiar m-am detestat cu o furie ucigașă. Mă întreb uneori prin ce miracol izbutesc să mă mai suport. Ură de sine vecină cu urletul sau cu lacrimile". Dar altădată, cu cîteva luni înainte, nota cu semn de memento: "Să nu-ți renegi niciodată originile, oricîte motive ai
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
pământ, dând o lovitură decisivă întregii omeniri. „Iar la sfârșitul vremurilor, va coborî Beliar, el, prințul cel mare, regele acestei lumi pe care a stăpânit‑o dintotdeauna. Și va coborî din lăcașul său ca un om, ca un rege nevrednic, ucigaș de mamă, stăpânitor al acestei lumi; și va asupri floarea pe care au sădit‑o cei doisprezece apostoli ai Celui Iubit” (4, 2‑4). După cum am spus mai devreme, în capitolul 4 se regăsesc cele patru tradiții anticristologice: Beliar, „războiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de a influența cursul aștrilor sau hotărârile zeilor, perspectiva unirii cu divinitatea, făceau din vrăjitorie, în Antichitate, un fel de suprareligie, situată deasupra autorității Statului, imposibil de controlat, capabilă de lucruri extraordinare”. Potrivit aceluiași autor, „magia este considerată o activitate ucigașă”. Denunțând creștinismul ca pseudoreligie, care primejduiește însăși existența Imperiului, Celsus aduce o discuție de ordin teologic pe terenul alunecos al politicii. Aproape în aceeași perioadă, un alt personaj, supărător pentru putere, Apoloniu de Tyane, avea aceeași soartă. Cum bine a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iudei să creadă că el este Cristos cel așteptat. Apoi, va fi vădit de tot felul de ucideri și nedreptăți, atât de mari încât îi va întrece pe toți nedrepții și nelegiuiții care au fost înaintea lui. Va avea gânduri ucigașe, înverșunate, nemiloase și pline de vicleșug față de toți, dar mai ales față de noi, creștinii. Va îndrăzni să facă acestea numai trei ani și șase luni, apoi [puterii sale] i se va pune capăt de cea de‑a doua parusie, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceste lucruri, pentru ca „fiul pierzării” (2Tes. 2,3), adică diavolul să se arate. Apostolii, care grăiesc dumnezeiește, întăresc parusia Domnului nostru Isus Cristos. Fiecare dintre ei a vorbit de ivirea acestor oameni blestemați și primejdioși, dând în vileag lucrurile lor ucigașe. Petru, mai întâi, piatra credinței (cf. Mt. 16,17‑19), binecuvântat de Cristos Dumnezeul nostru și capul Bisericii, primul dintre ucenici, cel care are cheile Împărăției (Mt. 16,19), ne‑a învățat aceasta: „Mai întâi pe aceasta trebuie să o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rege și va întina multe suflete. Va da oamenilor guvernatori aleși dintre demonii săi și își va uita cucernicia, făcându‑se pentru toți și în toată vremea, aspru, nemilos, iute cuprins de mânie, groaznic, agitat, înfricoșător, hidos, odios, respingător, sălbatic, ucigaș, plin de răutate. Va înmulți falsele minuni străduindu‑se să arunce în prăpastia pierzării tot neamul omenesc. Popoarelor care îl vor cinsti din pricina minunilor sale iluzorii le va vorbi cu glas de tunet, așa încât se va cutremura locul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că el va lupta împotriva alianței sfinte și că, în lupta sa împotriva regelui Egiptului, ajutorul dat de către romani acestuia din urmă îl va înspăimânta. Toate acestea se vor petrece mai înainte, ca închipuire, sub Antiochos Epiphanes, astfel încât cel mai ucigaș dintre regii prigonitori ai creștinilor să se arate ca preînchipuire a Anticristului care va persecuta poporul lui Isus Cristos. Et docti in populo docebunt plurimos; et ruent in gladio et in flamma et in captiuitate et in rapina dierum (Dan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lâncezindă și nelegiuită, tu, care, dintre toate, ai cea mai crudă soartă! Rușinează‑te, cetate necurată a pământului latin, Menadă, prietena viperelor, ca o văduvă vei sta pe colinele tale, iar apele Tibrului vor plânge peste tine, soața lui cea ucigașă, cea cu inimă nelegiuită! Nu ai cunoscut puterea lui Dumnezeu și cele ce ți‑au fost rânduite de acesta, ci așa grăiai: Nu este nimeni afară de mine și nimeni nu mă va învinge». Dar, iată că pe tine și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
chipuri (Iacob din Făgăraș, „renumit bărbier din Sibiu”, l-a salvat pe Matei Basarab, rănit la genunchi în lupta de la Finta, de tratamentul criminal pe care i-l aplicase până atunci un „chirurg” polonez și i-a dovedit Voievodului intențiile ucigașe ale aceluia: a bandajat un câine cu „oblojeala” ce pusese pe rana Domnului, iar câinele a murit imediat 104), otrăvurile, pomezi și unguente, prafuri (pulveres) insinuate în băuturi și în mâncăruri, își împlineau funesta misiune. Mai existau, însă, și rateuri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Șerban-vodă, cât l-au cunoscut că iaste cu dreptate cătră împărăție nimic n-au zis, iar după ce l-au cunoscut că să abate de cătră împăratul și va să să lipsească lângă vrăjmașii împăratului, l-au otrăvit [cu o combinație ucigașă savantă, cu acțiune lentă, presupunea cineva - n.m.] și au murit. Așijderea și un frate iar al lui, Iordache spătar, carele au fost sol la Beci, adăpându-se de vorbele nemților și vrându să facă turburări, și pă acela l-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
locul uciderii lui Radu de la Afumați, în „Studii vâlcene”, IV, 1980, pp. 50-57. 81. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 173. în 1530, Moise Vodă îi va omorî („cu lege direaptă” - ar fi exclamat Miron Costin) pe cei doi complotiști ucigași. 82. Ibidem, p. 187. 83. Ibidem, p. 191. 84. Eudoxiu de Hurmuzaki, Supliment, vol. II, partea 1, București, 1893, pp. 139-141. Mi-a fost de mare folos seria volumelor publicate de Eudoxiu de Hurmuzaki sub titlul Documente privind istoria României
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pre la săraci și pre streini îi primiia și-i căuta”. Generozitatea, funciară, este ultragiată de ingratitudinea adversarilor. între cei mai activi uneltitori împotriva lui Cantacuzino îl aflăm pe Dumitrașcu țarigrădeanul, beneficiar al magnanimității postelnicului, iar Grigore Ghica Vodă, domnul ucigaș, se numără și el printre „datornicii” boierului, de vreme ce, în 1660, îi scria: „al dumitale sântu și eu pri sufletul miu te țin în loc de părinte”. înțelepciunea înseamnă și prudență (bătrânul postelnic agrea atitudinea rezervată, deseori tulburată însă de Voievozii agresivi, nestatornici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în Ocraina. Că el își ținè lucrul prè sus. Curtea lui, masa lui, cheltuiala lui, ca un craiu ținè...”406) - care „și-au lărgit mâinile spre lăcomie”, „că i se desfrânase și i se lărgise mațele”, generator al unui sindrom ucigaș (scriitorul - „Pseudo-Nicolae Costin” - merită aici laude: „aceștia au murit de o boală ce-i zicea Duca-Vodă, adecă de supărul Ducăi-Vodă”), iubitor de fast (căci fusese „elev” al lui Vasile Lupu), „om foarte greu la mânie și aprig”, cu o inimă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dintr-o mamă văduvă) se va arăta a fi în posesia unor puteri suprafirești, care îi îngăduie să smulgă și să care lemne grele, să omoare niște balauri opozanți și să nu se teamă de intențiile criminale ale unei mame ucigașe („Știa că mumă-sa vrea să-i pună capul, dar nu purta mare frică”). Continuă probele la care este supus de mamă (la început în înțelegere cu balaurul) și, după smulgerea lemnelor și uciderea balaurilor, feciorul este trimis după „apă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]