5,154 matches
-
pe care vrem să le realizăm și care ne solicită într-o măsură mai mare sau mai mică ingeniozitatea noastră și spiritul inventiv. Dar în final, fiecare din noi reușește să găsească idei și trucuri originale, care nu odată ne uimesc și pe noi. Aceste ocazii corespund unor momente de creativitate, când, folosindu-ne de resursele și inspirațiile personale, organizăm cunoștințele și deprinderile într-o manieră nouă. Această dispoziție se cultivă, fiind util să-i cunoaștem mecanismele fundamentale, să facem un
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
locurilor, temperamentului și caracterului celorlalți oameni, după care trăgea concluzia că întreaga lor politică tindea către un singur scop: acela de a nu se lăsa ei înșelați, însă de a-i înșela, din plin, pe ceilalți. Această judecată ar putea uimi, dacă nu s-ar ști în ce condiții a trăit persoana galantă care a fost La Bruyère. El și-a petrecut viața în casa Condé3, în calitate de distinsă persoană, familiară, dar rămânând, totuși, subaltern. Despre marile afaceri de stat despre care
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nu a mai rămas aproapenimic și, totuși, remiterea scrisorilor de acreditare către șeful statului continuă să se facă cu o anumită solemnitate. În Spania, unele dintre uzanțele secolului al XVIII-lea subzistă și constituie un spectacol care continuă să-i uimească pe străini; e impresionant să vezi pe străzile Madridului, la fel ca în vremea lui Carol al III-lea103, cortegiul care îl conduce la palat pe noul ambasador. Regele îl primește în sala tronului, înconjurat de membrii guvernului și de toată
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
viceversa? că bărbatul se naște și femeia se face? Este femeia de moștenire și bărbatul de adaptare sau contrariul? Care este primitivul? Sau ce i-au diferențiat de ceva primitiv, care nu era nici bărbat, nici femeie? Precis... începe Carrascal, uimit de această concordanță de preocupări. Pentru că, continuă filosoful întorcându-se la ciocolată, femeia este piedica întregului progres... Este inerția, forța conservatoare... adaugă don Avito. Da, ea este tradiția, bărbatul, progresul... Abia dacă meditează... Face ce simte... Cum noi nu naștem
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
la templul zeului, iar asistența ședea pe pantele din jurul templului, cu timpul s-au construit localuri de teatru, unele de proporții colosale, având până la 40000 de locuri, ca cele de la Atena, Efes și Epidavros. Teatrele grecești cel mai bine păstrate uimesc și azi prin dimensiunile și acustica lor. În Panorama lumii clasice 1, Nigel Spivey atrage atenția că, în unele privințe, aspectul civic al teatrului îl făcea să semene izbitor cu alte spații publice ale orașului. Aici, ca și în tribunalele
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
va recomanda firma dvs. și altor consumatori, sporindu-vă astfel încasările. 20. Testați permanent gradul de eficiență al reclamei. Nici chiar cei mai experimentați specialiști nu pot garanta că o anumită idee va avea succesul scontat, ei înșiși rămânând adesea uimiți de cât de mult sau de puțin prind propriile creații. De aceea trebuie urmărit în permanență care este impactul fiecărei reclame. 21. Nu vă gândiți să schimbați o reclamă, atâta timp cât aceasta produce aceleași rezultate (bune) de-a lungul timpului. Doar
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
poetic, privit că sistem complex, la a c?rui configurare contribuie pe de o parte parametrii temporali ?i spa?iali cu multiplele lor semnifică?îi filozofice, iar pe de alt? parte, sentimentele ?i viziunea eului liric, topos urile poetice eminesciene uimesc prin ineditul expresiei, prin misterul ?i farmecul orizonturilor nem?rginite ce se reveleaz? necontenit privirii noastre. Nici unul dintre elementele ce compun acest univers poetic nu e lipsit de o semnifică?ie superioar?, filozofic?, pentru c? În poezia eminescian? orice configura
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Domnul, nemargini de gandire...". (M. Eminescu. Feciorul de Împ?rât f??? stea) Ceea ce impresioneaz? În mod deosebit În opera eminescian? este manieră atât de proprie prin care artistul I?i creeaz? propriul univers spa? io-temporal, atent configurat În peisaje ce uimesc prin ineditul lor. Fie c? descrie o natur? de o frumuse?e magic? ale ??rei adânci rezonan?e mitice amintesc de spa?iul românesc arhaic, ori peisaje fantastice spa?îi siderale, cosmice, peisaje uraniene, selenare, subacvatice sau, dimpotriv?, situate În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ro?îi pe albastrul ei plafond", „cu arbori ce din iarn? fac blând? prim?văr? / ?i-ntind umbre cu miros pe-a salei Întins rond". Aceste orizonturi spa?iale nelimitate ce se deruleaz? necontenit În fă?a ochilor no?tri uimi?i sunt dominate de „largile cupole" simbolizând de asemenea infinitul, universul abstract al cunoa?terii. Aceea?i viziune mitic? eminescian? confer? peisajului descris o dimensiune metaspa?ial?, metamorfozându-1 Într-un spa?iu magic În care cerul poate „Înmul?i hotarnicele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Pe aur maț sau ?lefuit; ?i mari ? uvoaie-ap???toare, Ca lungi perdele de cristal, Sepovâmeau, str?lucitoare, Pe ni?te ziduri de metal" . Contemplând, iscodind „z?ri dep?rtate", mintea poetului creeaz? spa?îi „nesfâr?ițe", imagini ? i sugestii ce uimesc prin for?a lor plasticizant?. Aceast? deschidere c?tre „metaspa?ialitate" ' se contureaz? pe de o parte la nivelul con? inutului imagistic -fantezia creatoare a artistului f?urind contururi de orizonturi ?i de spa? îi poetice impresionante -, dar ?i la
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poetic privit că sistem complex la a c?rui configurare contribuie pe de o parte parametri temporali ?i spa?iali cu multiplele lor semnifică?îi filozofice, iar pe de alt? parte sentimentele ? i viziunea eului liric, topos-urile poetice eminesciene uimesc prin coeren?a lor artistic?, prin ineditul expresiei, prin frumuse?ea Încânt?toare, misterul ?i farmecul orizonturilor nem?rginite ce se reveleaz? necontenit privirii noastre. Nici unul dintre elementele ce compun acest univers poetic nu e lipsit de o semnifică?ie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Zoe D.Bu?ulenga ) a poetului Amphion ce construie?te În imagina?ia să peisaje „transcendente" (G. C?linescu), fantastice situate În inima p? mântului, sau labirinte arhitecturale subacvatice, ori Închipuie minunile de gandire ?i sim?ire uman? care au uimit odinjoar? lumea Întreag?, iar ast?zi dorm triste ?i ț?cute În chip de ruinevechile cet??i ale Antichit??îi toate, spa?îi ce uimesc prin „arhitectură" lor original?, „colosal?" (cum o nume?te G. C? linescu) ?i care comunic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sau labirinte arhitecturale subacvatice, ori Închipuie minunile de gandire ?i sim?ire uman? care au uimit odinjoar? lumea Întreag?, iar ast?zi dorm triste ?i ț?cute În chip de ruinevechile cet??i ale Antichit??îi toate, spa?îi ce uimesc prin „arhitectură" lor original?, „colosal?" (cum o nume?te G. C? linescu) ?i care comunic? de fapt continuă aspiră?ie a omului spre libertatea absolut? a cunoa? terii tainelor universului. Natură exist? Ins? În poezia lui Eminescu ?i În ipostaza
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Nour e, mai mult decât aceea a lacului ?i a ??rii o infinitate de cuburi de cristal, un Eden alb, populat de blânde zâne ?i de În?elep?îi omenirii". (Eugen Simion) G. C? linescu vorbe?te despre „peisajele transcendente" uimind prin transparen??? ?i lumin?, În care „arhitectură lui Eminescu dep???? te Închipuirea basmului", iar Roșa Del Conte subliniaz? frumuse?ea edenic? a „peisajului cu rezonan?e muzicale", a „peisajului arhaic transfigurat" Într-o adev?rât? „patrie a dorului". Zoe D.
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Pan? ce pier". (Stele-n cer) Alteori, acestui sentiment tragic al existen?ei umane -supuse sclipirii efemere a unei „candele" din cer -, i se substituie bucuria ?i speran?a Împlinirii visului de iubire. Configura?iile lirice ale spa?iului poetic uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, iubirea reg? sindu-?i semnifică?ia cosmic?, iar inima, pacea. În poezia „Las???i lumea... ", spre exemplu, poetul creeaz? unul dintre cele mai frumoase tablouri nocturne În care stelele -simboluri cosmice ale lumii primordiale
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Pan? ce pier"), stelele sunt În poezia eminescian? metafore ale luminii. Semnifică?iile acestui topos poetic sunt multiple: s?la? al sufletelor, Întruchipeaz? efemerul existen?ei umane sau dimensiunea absolut? a genului. Privite ca elemente ce configureaz? liric peisajul eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar ?i prin intensitatea sentimentelor pe care le exprim?: iubire, dor, triste?e, singur?țațe, tragismul existen?ei sortite efemerului; considerate elemente ale „cosmosului" ?i ale mitologiei eminesciene, rotirea lor determin? destinul implacabil al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
și piese... Ai vrea să fie toate la fel? Eu învăț din fiecare ceva, mereu altceva. EMMA: Ce plicticos ești! Din piese nu-i nimic de învățat. Cel mult cum să te răzbuni. CHARLES: Asta-i secundar. Totdeauna am fost uimit cum reții tu din teatru tot felul de mărunțișuri, dar nu ideea principală, morala. EMMA: De unde știi că nu rețin exact ce-mi trebuie? Ce plicticos ești, Charles! Ți-o spun cu admirație, să știi. Cine crezi că ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
dumneata bobocule, mai rar cineva. LEONIDA: Rezon. Ei... Întreabă-mă să te-ntreb. EFIMIȚA (interogativ): Ei?? LEONIDA (ton de comandă): Întreabă-mă să te-ntreb!! EFIMIȚA (accentuat, iritată): Eeeeii??? LEONIDA: Așa... Ce'ști copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să... EFIMIȚA (uimită): Dumneaei? Care dumneaei? LEONIDA: Revoluția. EFIMIȚA: Consoarta dumitale? LEONIDA: Rezon! Consoarta mea este revoluțiunea română. Și cînd e vorba de onoarea mea de familist... Eu am ambiț. Dă-mi o revoluție! Nu-mi tebuie mai mult ca să fac o republică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Care dumneaei? LEONIDA: Revoluția. EFIMIȚA: Consoarta dumitale? LEONIDA: Rezon! Consoarta mea este revoluțiunea română. Și cînd e vorba de onoarea mea de familist... Eu am ambiț. Dă-mi o revoluție! Nu-mi tebuie mai mult ca să fac o republică! EFIMIȚA (uimită): Peste poate! LEONIDA (revoltat): Cum cocoana?? S-a săturat poporul de tiranie! EFIMIȚA: Adică... să mă ierți... zic și eu... poate ți s-a părut... Ce procopseală ar fi și cu republica? Eu nu pricep. N-am avut care va să zică Revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
adică, invers? a zâmbit Puiu Nistea. — Ia citește dom’le invers! a strigat Tronaru. Să vedem ce iese. Ionescu tremura Înlăcrimat, de parcă cineva Îi des co perise taina masochistă, așa că și-a citit textele de la coadă la cap, el Însuși uimit de rezultat, fiindcă, Într-adevăr, acum lamentația inițială suia În spirală către perfecțiunea confuziei și a penibilului; nu se mai Înțelegea nimic, cuvintele se izbeau nefericite unele de altele până la delir, până la exasperare. — Așa da, dom’le! a urlat Încântat
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
s-a Învinețit: — E absurd! Absurd! urla fără să se mai poată opri. E absurd, nenorociților! Nu mai vreau să trăiesc! Nu mai vreau! Nu v-am făcut nimic! Mă duc peste ei! Mă duc la Ceaușescu! Trecătorii Întorceau capul, uimiți de isteria tânărului, nici unul nu se oprea Însă, nici unul, să Îl Întrebe măcar ce i s-a Întâmplat, să Îl liniștească, să Îl mângâie, dacă mângâierea lor ar fi avut o cât de mică importanță. — Mă duc peste ei! Îi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
așadar ul nu se atinsese de el; o mână fină Îl strecurase, cu alte cuvinte, În cutia poștală a familiei Moare, dacă asta ar mai fi avut vreo importanță. — Inocența e o rază Într-un cerc vicios , Își spuse calm, uimit de fericita formulă care Îi străfulgerase mintea. Citise el undeva de faimosul pariu pascalian, nu Îi Înțelesese prea bine subtilitatea, acum Însă, pus În fața acestui pact aparent formal, amiabil, ecuația se dovedea că nu are decât o soluție, neiertătoare soluție
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mi-a zis, suflând voluptuos în ochelari Andrada, dar pentru moment trebuie să duc experiența asta cu el până la capăt. Pe deasupra, impostorul afectiv o mai și snoba, făcând-o să se simtă proastă... Prostia fiind relativă și imponderabilă, sunt întotdeauna uimit când văd că unii aleg soluția neestetică de a-i spune prostului „prost“, știind dinainte că prostul îi va admira supus. E o formă de slăbiciune. — I-ai vorbit de mine? am întrebat-o. — Evident, se indignează. Oi fi eu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
etnolog. Găsi, pe pipăite, portița de fier și intră, plescăind prin noroi și dârdâind. Trecu, mirat, pe lângă silueta unei femei îngenuncheate lângă un mormânt. ΄Ce curaj are! Unde sunt spaimele de altădată ale țăranului?“ se întrebă el și fu uimit să-și descopere în întrebare o urmă de regret. își mai zise: „Ce mai, țăranilor le tre buie o infuzie de folclor.“) Vru s-o sperie, dar se răzgândi și se îndreptă spre locul unde bănuia că se află capela
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fusese recrutat de o firmă americană și se stabilise peste ocean) și nu accepta ideile lăsate în suspensie nici dacă încercau de fiecare dată să-l atragă în capcane din care reușea, totuși, să iasă, cu o lejeritate care îi uimea și îi încânta. Erau numai ei și un cort de patru persoane pe care îl cărau cu schimbul, cu umerii roși de chingile aspre, plecau noaptea spre munte, cu un personal care părea să obosească pe măsură ce înghițea cu mare greutate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]