4,882 matches
-
exterioare. Spre deosebire de imaginea figurativă, care este întotdeauna dedusă și care supune modelul unui proces de abstractizare prin translarea lui în iluzie, geometria este modelul însuși, între imagine și forma reprezentată instaurîndu-se o absolută identificare. Acum pot fi limpezite fără dificultate uimirile lui Mondrian în fața unor confrați academiști, cărora le mărturisește că pictura lor este prea abstractă pentru puterea sa de înțelegere. în acest sens, arta născută din contemplația geometriei în nenumăratele ei manifestări, adică arta concretă, este în aceeași măsură o
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
criteriile culturale ale Londrei nu exercitau nici o înrîurire: el știa că este musulman și că trebuie să ridice la nivelul de demnitate și cinste al înaintașilor săi, chiar dacă prețul pe care trebuia să-l plătească l-ar fi amuțit de uimire pe un britanic: suferința îndurată în această viață. Citind cartea lui Barnaby Rogerson, Moștenitorii profetului Mahomed, afli că forța islamului stă în genealogie. Musulmanii sunt preocupați pînă la obsesie de origini și de ramificații familiale, de încrucișări de neamuri și
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
de mine, pentru a umple locul acesta. poate de femeia fără chip din vis, a cărei voce mi se năzare strigându-mă în amiaza mare și, cînd mă intorc, am clara senzație că se ascunde de mine cineva. rămân cu uimirea că numele meu îmi sună străin și propria existență nu depinde de mine. aparțin lumii acesteia, mă asigură umbra mea care îmi seamănă, dar nu mă asigură că aș fi cea care ar trebui să fiu. ființă a nesiguranței, mușc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
momentul problemă, de criză, când ai căzut și tocmai te ridici, rezolvi problema, ori când pe tine însuți te cobori pentru a-ți ajuta semenul să se ajute. Prin repetiție poți să știi, dar nu poți să înțelegi cum (cu uimire, milă cognitiv sublimatoare) ți se întâmplă prin întrebare, din însăși situația-problemă. Pe un obiect îl știi, dar pe un subiect trebuie să-l înțelegi. Dimensiunea empatică a înțelegerii, de rezonanță spirituală, ține de saltul, de înalta relație-realitate de a fi
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
la Nicolae Manolescu. A transforma un nume de familie comun într-o referință celebră - iată, pe meridianele noastre, cea mai spectaculoasă realizare! A făcut-o Eugen Ionescu, întîi la Paris, apoi în întreaga lume". Situat într-o atare perspectivă a "uimirilor" (totuși fără a miza pe senzațional, ci punîndu-și la contribuție o mare sensibilitate organică, vibrînd la impredictibil), dl Mihai Zamfir încearcă a găsi la Lisabona "semne românești și bucureștene". Le descoperă mai întîi pe o filieră spirituală, aptă a evidenția
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
de ani, la intervale de timp mai lungi sau mai scurte, și câte un volum de poeme. Poeziile sale sunt pauze de respirație într-o activitate proteică, căi de întoarcere spre propriul sine și spre micile bucurii ale existenței. Volumul uimire/étonnement este relevant pentru exercițiile lirice ale autoarei. Viziunea estetică este impecabilă, totul emană delicatețe, inteligență, simț al proporțiilor, discreție, bun gust. Fiecare poem este o rugăciune șoptită, o celebrare in sotto voce a vieții, o permanentă revelație a minunilor
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
soluție acceptabilă pentru ca sinele să suporte mai ușor inevitabilul: "există o soluție/ să mă las pradă morții/ cu bucuria cu care m-am lăsat/ pradă vieții// Doamne/ ajut-o pe roaba Ta/ Irina Alexandrina" (p. 100). Poemele Irinei Mavrodin din uimire/étonnement devin o rugăciune zilnică, o laudă a vieții, o celebrare a lui Dumnezeu, dar și un obligatoriu exercițiu literar. Cu sau fără inspirație, poemul zilnic trebuie scris, așa cum trebuie făcută rugăciunea de fiecare seară: "să scrii în fiecare zi
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
până la Ronsard. Poemele sale merg direct la idee, nu se încurcă în metafore, discursul este esențializat, eliptic, până la compoziția concentrată a aforsimului. Ele impresionează prin viziune și prin filosofia implicită, mai mult decât soluțiile poetice imaginate de autoare. Poemele din uimire/étonnement au o eleganță austeră, farmecul crepuscular al unei seri liniștite de vară la malul mării. Totul emană liniște și certitudinea că ziua de mâine va fi la fel de frumoasă ca și cea de azi. Volumul bilingv (poemele sunt scrise în
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
de referință ale unor capodopere ale literaturii universale. Studiile și cursurile sale au dat multor critici mai vechi sau mai noi uneltele necesare pentru o mai bună înțelegere a literaturii și pentru comentarea profesionistă a specificității unor produse literare. Volumul uimire/étonnement completează tabloul acestei autoare prolifice cu un binevenit adaos de sensibilitate și farmec.
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
Ioana Pârvulescu - Dragă Vlad, de la Viitorul e maculatură, adică de vreo opt ani, n-ai mai publicat. De ce? Pe la începutul anilor '90, când eram la Paris, am aflat cu oarecare uimire că un scriitor serios trebuie să scoată o carte pe an ca să fie vizibil. Adică să intre într-un mecanism pe care, deși îl cunosc, nu-l înțeleg prea bine și e inutil să-l judec. Oricum, eu nu sunt
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
prima traducere în română pe care fostul beatnik și-a dorit-o. Și asupra căreia și-a dat - ca vorbitor nativ, să nu uităm - acordul. 2 Un asemenea produs editorial va provoca, în spațiul cultural autohton, suficiente, motivate și fățișe uimiri. Fiindcă volumul-poem e depozitat, ca inelele de logodnă, într-o cutie îmbrăcată în catifea. Sau din pricină că tirajul cuprinde numai 150 de exemplare, toate de dăruit și nici unul de comercializat. Sau pentru că, preocupați de legile difuzării & vandabilității și repede scandalizați de
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
sufletul tuturor, se întîmplă uneori ca părerile să fie atît de împărțite încît portretul pe care i-l putem face, bazîndu-te doar pe ceea ce spun alții despre el, poate îmbrăca cele mai aiuritoare forme. Aproape că e un prilej de uimire să vezi cum, în aceeași secvență de timp, un singur om poate fi îndrăgit și deopotrivă repudiat. Din acest motiv, se poate spune că, în lumea românească, există o marjă de eroare portrestică ce face ca un om cu o
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
merge chiar până acolo încât să spun că lumea nici nu se mai așteaptă să-ți ții cuvântul. Dialogurile dintre noi au ajuns un simulacru, o formă de a ne "dribla" unii pe alții. M-am amuzat adeseori să citesc uimirea pe chipurile unor prieteni sau cunoscuți cărora le făcusem o promisiune când îi anunțam c-am îndeplinit-o. Nu numai că nu se așteptau să mă țin de cuvânt, dar păreau, retrospectiv, jenați că mi-au cerut-o. Ne prefacem
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
din tiparele secolului al XVIII-lea, afișînd sentimente potolite, stări de suflet moderate: Căci plăcerile sunt multe care vin din bucurie, însă nu puține are și dulcea Melancolie; Ș-un om simțitor alege decît agere clătiri, Pe ale melancoliei liniștitele uimiri" (Melancolia). Melancolia cuprinde un întreg program de viață, după cum versurile care deschid prăfuitul poem epic Aprodul Purice îl caracterizează deplin pe Negruzzi și ne dispensează de orice comentariu: "Ciocîrlia cea voioasă în văzduh se legăna Ș-înturnarea primăverii prin dulci
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
de la Ateneul Român - o bună parte a acestuia - apreciază prioritar larma orchestrală? între tragic și eroic Simfonia în la minor de Mahler etalează o lume de o substanțialitate spirituală pe care compozitorul o descoperă și pe care o parcurge cu uimirea unui autentic explorator. Dirijorul Cristian Mandeal și muzicienii ansamblului au realizat împreună o construcție monumentală ce nu a exclus detalierile semnificative ale unui climat de o cuceritoare intimitate. De aici și până la asaltul mobilizator al alămurilor se construiește un univers
Publicul și muzicienii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8196_a_9521]
-
pentru comparație: pentru că ambele au suferit ingerințele serioase ale cenzurii, până la "ideologizarea romanului". Cele mai grave intervenții au fost operate în jurnalul lui Tudorel (din capitolul XVI): aici fiul detaliază modul în care trăiește ideologia legionară, iar tatăl citește cu uimire rătăcirile fiului. În ediția din 1965, G. Călinescu a făcut din comentariile paren-tetice ale tatălui o replică agasantă, cerută de cenzură. Din acest motiv, Nicolae Mecu optează pentru dactilograma romanului, așa cum a fost pregătită pentru editură, ca text de bază
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
oglinda lui statică, a ieșit din imobilitatea mortificatoare și s-a transformat într-o conștiință activă a lumii înseși. Contemplîndu-și chipul, el și-a descoperit, rînd pe rînd, abisurile și orbitoarea strălucire a cerului interior. Dragostea pentru sine a rămas, uimirea în fața propriei existențe este și ea neștirbită, dar aspirația de a-și înălța frumusețea pînă la aceea a Creatorului însuși îl mîntuie acum de căderea în vegetal și de eșuarea în orice alt regn inferior. II. ...și Substanță Divină Au
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
O mamă prepeliță, în mijlocul unei droaie de puișori agitați, cum fac ăi de găină, cu găina mamă la noi, în ogradă, observasem. Cred că proza, de aici se trage: să vezi totul, să nu ratezi nimic... Scosesem un țipăt de uimire, cu palmele lipite sub bărbie. Vodă mă privea vesel. Era - băgasem de seamă mai demult - un ins deștept și cumsecade. Eram așa copleșit de ce vedeam... Era limpede că prepelița nu făcea față, încercând să-și apere odraslele. N-am cosit
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
intersectat cu mediile cu care te-aștepți mai puțin: "Iată de ce - așadar - , atât celor săraci cu duhul, cât și celor deștepți deopotrivă, ne adresăm noi prin lucrarea de față... - ŤDar, cum?! Chiar și celor deștepți?! - se vor fi întrebând cu uimire mulți dintre Dumneavoastră ... - ŤDar aceștia sunt ... Ťoameni bine, cari n'au nevoie de lecții de bună cuviințăť. Hm! Oameni bine!... Cât de elastică această pretențioasă denumire: ŤOameni bineť găsim pe toate drumurile. Nu toți au însă împliniți cei 7 ani
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
că nu știu de ce te-am ales tocmai pe tine pentru a fi primul căruia să mă destăinuesc, dacă și tu mă vei deziluziona, atunci chiar voi ajunge să nu mai cred În oameni! Rică asculta cu dublu interes, cu uimire și nedumerire, avea sistemul său de valori avariat și prevedea urmări cu mult mai grave decât putea el să-și imagineze. Rosti, atât cât putu de cald: Te rog spune mai departe, dacă acest lucru nu ți face rău, nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
la cea mai bună masă, la un dineu public. — Nu, nu, strigă Chavel și aruncă bilețelul la pământ. Eu n-am fost de acord cu tragerea la sorți. Nu mă puteți forța să mor pentru voi... Ceilalți îl priveau cu uimire, dar fără dușmănie. El era un domn. Ei nu-l judecau după criteriile lor: el aparținea unei categorii greu de explicat și la început nici măcar nu le trecu prin minte să interpreteze comportamentul lui ca fiind lașitate. Stați jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
sufocă România. 20 de ani nu sunt de ajuns. CD Așa cum ai reușit să prezinți radiografia, ar trebui să arătăm cititorilor și motivul. Raționamentul este simplu și, dacă vă vine a crede, este aritmetica simplă a alegerilor, pe care, spre uimirea mea, am învățat-o de la un parlamentar. Astfel, cu cât aceste personaje sunt mai des pe sticlă, cu atât lehamitea majorității privitorilor este mai mare. Rezultatul vizat este unul simplu. Prezența scăzută la alegeri. Efectul cu atât mai simplu. Toate
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ușor este să dai foc unui tanc (rusesc, y compris!) doar cu o sticlă de benzină; mai devreme, tot în ’68, descoperirea Bibliotecii Americane cu ocazia unui film despre Apollo 8 și Frank Bormann, ocazie cu care am descoperit cu uimire designul din altă lume al scaunelor din sala de proiecție a bibliotecii; 1969 - descoperirea lui Cornel Chiriac și a Metronomului, înregistrările sale cu Moni Bordeianu și cu Ionel Drîmbă (câți mai știu de Ionel Drîmbă, campion olimpic în 1968 la
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ghișeul VIP. Îl întreabă foarte agresiv: — Pot să știu și eu de ce țipați? — Ești directorul? contraatacă Lionel, mai nervos ca niciodată. — De când ne tutuim? — De azi. Și nu ne tututim, eu te tutuiesc. Ți-e clar? Adjunctul e mut de uimire: începe să-și piardă încrederea în autoritatea sistemului bancar francez. Lionel nu-l slăbește o clipă: — Nu mi-ai răspuns: ești directorul? — Directorul-adjunct. Nu discut cu valeții. Domnule, vă rog să... se bâlbâie adjunctul. Nu mă mai ruga nimic. Dacă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
invitata mea la cină. La Duc d’Anjou . Ia-l și pe Robespierre: o să facem un triunghi amoros liber consimțit. La ora 8 fix vin să te iau din fața ușii. Ținuta obligatorie. La revedere. Lionel iese. Liliane rămâne mută de uimire. După un timp, își revine și formează un număr de telefon. Când i se răspunde, spune doar atât: — Duc d’Anjou! Și închide. E ora 20.25. Lionel și Liliane intră pe ușa restaurantului Duc d’Anjou. Restaurantul pare pustiu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]