2,898 matches
-
să treacă pe hârtiile de transport “livrare după ora 18:00″. - Sigur e posibilă livrarea după 18:00, nu are cum să nu fie posibilă! - Perfect, vorbiți cu colega, îi zic... O sună, discută cu ea 2 minute și revine, uimit el însuși de răspuns, să ne spună ceea ce auzisem și mai devreme: - Nu se poate pentru că, dacă șoferul își termină livrarile la ora 17:00, ce o să facă? O să aștepte după dumneavoastră să veniți de la serviciu?? - Ei bine, da, exact
Cum îşi convinge Praktiker clienţii să nu cumpere by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18939_a_20264]
-
apariție din altă lume. -Sunt a lui Gheorghe G. -Ehe! Ești nepoata lui Florea Popa și a Mariei? -Da! Răspundeam eu. -Doamne ce semeni cu Maria! Ca două picături de apă! Și continuau să se închine. Eu priveam la ei uimită și-mi ziceam în sinea mea, că ori sunt orbi și nu văd bine, ori sunt cam bolânzi. Mă priveam de multe ori nedumerită, în oglindă după ce o privisem cu atenție pe la bunica Maria. Nu vedeam nici o asemănare așa izbitoare
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
DESPĂRȚIRI Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se-adună norii palizi și grăbiți, Miroase - a toamnă rece și sterilă, Sub stropi amorfi și vânturi fără milă, Ochii tăi luzi, letargici, triști, uimiți. Se simte iz de putregai în noi, O lume geme de nemărginire, Nu mai suntem decât o amăgire... Adio, deci, cumplitelor erori. Din trupurile noastre fericite, Simt, inima lipsește... Solitară, Pierdută e pe veci, sub cer de vară, Pe plaje
DESPĂRŢIRI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373789_a_375118]
-
plin tot ce-i cu putință și necontenit soarta mi-o răsfață c-o biruință. Simt că în destin cineva îmi scrie, zâmbind mulțumit,o altă poveste știind că acel pe care-l descrie un altul este. Și eu stau uimit. Și mă-ntreb întruna dacă merit tot ce mi se oferă, știind că de fapt viața e doar una și încă speră. Poate fi oricând Poate fi oricând. Însă nu contează atât timp cât sunt convins că credința este-un rug aprins
NU MAI POT SĂ PLÂNG POATE FI ORICÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384705_a_386034]
-
toane e a ta viață. Sufletu-i captiv și doar el așteaptă să dispară-n hău temnița polară, în care-ai trăit o soartă nedreaptă ce te-nfioară. Nu întrebi de ce fiindcă-ntrebi degeaba, căci nu ai primit răspunsuri astrale. Stai uimit și ești intrigat de graba topirii tale. Din uimire treci în altă uimire dispărând încet, nelăsând o urmă, pentru că mereu orice amintire cândva se curmă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Topire / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1764, Anul
TOPIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384715_a_386044]
-
catifelată cu amplitudinea cunoscută, timbrul și frazarea perfectă, subtilitatea poetica și arta de scenă, toate au contribuit la creșterea progresivă a temperaturii emoționale cât și a tensiunii arteriale a fiecăruia din noi cei prezenți în sală. Pentru că publicul a rămas uimit nu doar de voluptatea vocii artistei ci și de garderoba ei, pe care a schimbat-o de trei ori pe parcursul serii. În prima parte a intrat în scenă într-o rochie de o senzualitate... pură, sau puritană, dacă vreți, ținând
PUBLICUL DIN SYDNEY A LUAT-O RAZNA ! ONCE IN A LIFE TIME ! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384721_a_386050]
-
Și din apartament, fără de milă, Căci ai o minte slabă, infantilă, Țesută ca un văl de alagea. Infimă e distanța dintre noi, Enormă-i cantitatea de cuvinte, Ți-am ascultat atâtea jurăminte, Păcatele nu-ți spală mii de ploi. Privesc uimită zidul de tăceri, Facturi ce sunt supuse amânării, Ești exemplarul cras al delăsării, Furându-mi timp, și bani, și primăveri. Un foileton de ceartă s-a sfârșit, Mă faci ca să aleg străinătatea, De ciudă, azi, îmi părăsesc cetatea, Cu tine
PARODIE DUPĂ ”AMINTIRI STATORNICE” DE CAMELIA ARDELEAN de NELU PREDA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384798_a_386127]
-
se poate? Puteți să-mi răspundeți, stimate domn? A doua. E la fel o „apariție” neașteptată, de necurat, de duh. O spune însuși Dosto: „În mijlocul acestui public răsări deodată Svidrigailov.” Ca și prima dată, Rodion rămîne stupefiat: „Raskolnikov îl privi uimit, neînțelegînd de unde apăruse...” Uluirea lui atinge și depășește limitele cînd află că acesta știe tot. A treia. Acum R. își dă seama „că de mult avea nevoie de Svidrigailov.” „Dar de ce anume?” Îl caută, dar îl întîlnește tot într-un
„Aparițiile” lui Svidrigailov by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13488_a_14813]
-
secol XIX și cea a Bucureștiului interbelic sunt două lumi complet diferite. Găsesc că diferența poartă mai ales un sens cultural. Cînd a avut loc transformarea? Contemporan cu ea, Bilciurescu nu ne poate spune lucrul acesta. De aici, poate, tonul uimit al amintirilor sale. Despre București, la 1870 Imposibil să reziști tentației de a duce pînă la capăt însemnările lui Dimitrie Pappasoglu despre Istoria fondării orașului București. Cartea a fost scrisă în 1870, pragul de jos către care Bilciurescu își împinge
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
Simona Tache 1. Interior apartament Facebookisti - zi Facebookistul și Facebookista (adolescenți) sunt pe canapea și se mângâie. El o pupă pe gât. FACEBOOKISTUL: Ahh, cât de mult te doresc. Da s-o pupe iar pe gât, ea se oprește uimită. FACEBOOKISTA: (cu telefonul în mână) Cum ai spus? Mai zi o dată. FACEBOOKISTUL: (mirat) Ah, cât de mult te doresc. FACEBOOKISTA: (scrie în telefon, silabisind) Ah, cât de... mult mă do... FACEBOOKISTUL: Ce faci? FACEBOOKISTA: Scriu pe Facebook că mă dorești
Cum fac dragoste facebookiștii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19135_a_20460]
-
am insistat. - Păi... o să-l adun. S-a întors din drum, s-a dus pe tăpșan, până la locul unde eclozase odorul, a scos o punguță din sacoșă și a adunat în ea produsul ieșit din fundul prețiosului odor. Am plecat uimită. Deci, ca să aduni rahatul câinelui, nu e suficient să ai în geantă o pungă. Mai e nevoie și de un om care să îți zică ce să faci cu ea. Dacă sunteți fanii subiectului, mai citiți și Scrisoare deschisă căcatului
Am contribuit decisiv la strângerea unui rahat de câine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19143_a_20468]
-
sincere felicitări nu doar pentru Belle D’Imagination, ci și pentru Tibi, mimo, Kivi Kola, Cristina, rahela și toți ceilalți! Și mulțam! Cât despre Ikea, tocmai am văzut și eu toate clipurile din campania cu spațiile mici și am rămas uimită de câte se pot înghesui într-o cameră mică, fără să devină sufocantă.
Unde merge biblioteca by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19279_a_20604]
-
mișcă în regatul alb Ascunse în cotloane, cohorte de dihănii În căutare sunt de-un colț mai cald. În lumea aceasta cuprinsă de tăcere Un zurgălău se puse să zvonească Și mă răsfăț cu pâine, unt și miere Pe când privesc uimită pe fereastră. Se-aud bătai în ușă, grăbită le răspund: În casa mea atât de primitoare Se-opri la întâmplare Moș Crăciun Să scape, biet de el, de geruri și ninsoare. Citeste mai mult: Citeste mai mult: Poeme de sare Referință Bibliografică
ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361249_a_362578]
-
o bancnotă de zece lei. Întâi s-au sărutat zgomotos, apoi înlănțuiți au plecat cu mers săltat spre intrarea clubului. Privitor fiind, îți dai seama că aici toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Ici și colo, vezi câte o figură mai uimită și nerăbdătoare. Nu durează mult și noi prietenii se leagă. Talida a râs cu poftă, văzând cum Andu face gesturi discrete, cuiva. - Ce faci, vrei ceva surprize? a întrebat domnișoara. - Taci, că este rost de inocență! și-i făcu semn
EUFORIE SINUCIGAŞĂ- PARTEA A DOUA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360224_a_361553]
-
de spaimă, apoi își zise: „ Mai rău decât o duc acum nu poate să fie!”și întoarse încetișor capul. Alături zări un bărbat într-un costum gri cu șapca trasă pe ochi. - Ești chiar dumneata în carne și oase! - exclamă uimită. - În oase da, în carne mai puțin! - râse bărbatul. - Să nu mă sperii mamă că sunt bătrână și nu pot să fug. - Dar ce vânt te aduce aici? - Ehe, zilele grele și amare făcute de așa zisa democrație. Ăștia și-
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
necurații simt o văpaie ce-i pârjolește. Deodată se produce un miracol. De la biserica din deal răsună dangătul clopotelor. Instantaneu, cineva nevăzut bate toaca. Pentru moment, părintele se oprește din rugăciune și întreaga suflare omenească din curtea lui Valdescu întoarce uimită capul spre biserica din deal. Dangătul clopotelor continuă să răsune misterios, iar toaca îi face să se cutremure. Un glob luminos se revarsă peste sfânta biserică învăluind-o într-o aură argintiu-aurie. Din ungherele întunecate ale ulițelor, de la răscruci, din
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
cei de la TVR i-au și luat un interviu, primul din viața lui fragedă de artist la început de drum. Reporterul l-a întrebat doct, vezi Doamne, întrebare de gazetar: „Ce faci tu pe-aici, Robert? Răspunsul a sunat cam uimit, dar cu aplombul artistului cu „priză la public”: „Păi ce să fac? Am venit la lucru”... Colac peste pupăză, l-a mai întrebat și mama: „Robert, tu de ce nu te-nchei la hăinuță? “ Și de această dată răspunsul a venit
Agenda2005-36-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284163_a_285492]
-
în Peru, aici există nucleul familiei. Conservarea tradiției este iarăși o punte de legătură între Peru și România. Credința că ce ne aparține este mai valoros decât ceea ce se poate importa, există și aici, și în Peru. Însă am rămas uimit să descopăr că și cei mai săraci țărani citesc. Cărțile nu lipsesc din casele românilor. A consemnat Adriana Nica Date exacte și... bucătărie de Guinness Book Suprafață: 1 285 215,60 km Populație: 27 148 000 locuitori România și Republica
Agenda2005-29-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283963_a_285292]
-
un colectiv de cercetători de la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară "Sextil Pușcariu", ambele din Cluj. Dimensiunile operei sunt impresionante: in-folio, 36x24 cm, 2630 de pagini. Îmi amintesc că atunci când a văzut-o la Blaj, în vechea ediție princeps, și uimit a ținut-o în mână Ioan Alexandru a spus că e "o carte ca un snop" - poetică și frumoasă apreciere incluzând și volumul acesteia, dar și sugestia cuvântului dătător de viață. Alcătuită sinoptic, ediția reproduce în stânga textul chirilic, iar în dreapta
Ediția jubiliară a Bibliei de la Blaj (1795) by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/15908_a_17233]
-
pe un fotoliu din apropierea celor doi. Pentru puțină vreme, asistă tăcut la replicile adulților. La un moment dat, privindu-și părinții, izbucnește într-un acces de râs cu hohote. Atenția părinților este captată de râsetele zglobii ale copilului. Îl privesc uimiți, fără a înțelege ce se întâmplă. Luați prin surprindere, îl privesc cu atenție căutând, parcă, motivul ce i-ar fi determinat această reacție, apoi, se privesc reciproc, după care, nerezistând, încheie conturile supărării și izbucnesc în râs, amuzați. Iată cum
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
culoare De vânturi aspre oropsită, Pe stâlpi de ceruri răsărită, Din apă, stei și stropi de soare. Floare de colț, ce înger, oare, Te-a rătăcit de ochi ferită Și frumusețea dăruită Tăcerilor apăsătoare? Genunchiul îl așez pe piatră Privind uimit minunăția Ițită în împărăția Condorilor, pe stânci pudrată. *** Referință Bibliografică: Floare de colț / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954, Anul VI, 07 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
FLOARE DE COLŢ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384950_a_386279]
-
supusă de învățătoare descifrării. Dintre ajunșii-n față, se retrăgeau blazații sau lehămetiții de-așa ofertă. Cioburile erau de vânzare?! Nu țin de foame! Și nici de sete! constataseră în hohot de râs importanții! Și, dezgustați, se rupseseră de ceată, uimiți cum la rând, cuminți de ani mulți, cocârjați de boli ori de lipsuri, așteaptau la rând cei vârstnici. -Dar ce folos găsesc ei într-asta? se-ntrebă Sandu, întrucâtva înmuiat de insistența celor hotărâți la așa negoț. -Mai mare uimirea
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
lăuntrul mi-l ascult Și mă ascund de piromani, Cu teamă că, în câțiva ani, Și iadul va urca o treaptă În lumea asta prea nedreaptă. Si toti se vor călca-n picioare De-atâtea drumuri arzătoare; Copiii toți, așa, uimit, Vor întreba: „Doar un chibrit?!” 13 septembrie 2016, Constantă Sursa foto: The #Edward #Munch #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii E lesne-a scrie o prostie,Trecută-apoi filosofie;Nu știu cine-i mai vinovat,Argatul? Al său împărat?Aplaudă ca niște fociDe pe-o
DOAR UN CHIBRIT?! de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385177_a_386506]
-
prea mult!Eu doar lăuntrul mi-l ascultși mă ascund de piromani,Cu teamă că, în câțiva ani,Si iadul va urca o treaptăîn lumea asta prea nedreaptă.Și toți se vor călca-n picioareDe-atâtea drumuri arzătoare;Copiii toți, așa, uimit,Vor întreba: „Doar un chibrit?!”13 septembrie 2016, ConstanțaSursa foto:The #Scream Referință Bibliografica: Doar un chibrit?! / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2151, Anul VI, 20 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lorena Georgiana Crăia
DOAR UN CHIBRIT?! de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385177_a_386506]
-
pot să spun ca este un mister , dar chiar este ceva ciudat ... mi s-a întâmplat nu o dată ca în timpul emisiunilor să simt persoana ce-mi venea alături încât darul muzical de bun venit să-i fie o melodie dragă, uimiți fiind de modul în care i-am simțit sufletul printr-un simplu salut ... ce face să se întâmple asta? Nu știu, unii ar numi această capacitate ca fiind har... eu nu aș merge atât de departe, dar pot să spun
“MINŢILE LUMINATE DISCUTĂ IDEI” INTERVIU CU ADELLE MAYA (PSEUDONIM) [Corola-blog/BlogPost/385167_a_386496]