130,170 matches
-
Baba. Doar 30% din cetate, cîteva case, cîteva monumente funerare, printre care al lui Baba, și oase deshumate la nimereală au ajuns pe Șimian. Moscheea a fost dinamitată. Restul se află sub Dunăre de peste trei decenii. Autoritățile culturale postdecembriste au uitat de Ada Kaleh și de Șimian. Cărămizi din vechea cetate au fost și sînt în continuare furate ca să fie folosite de riverani. La sfîrșitul secolului XVIII, printr-un astfel de furt de pietre de construcție, Bastilia a furnizat prizonierilor material
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
militară păzește nu se știe bine ce și pe cine. Rarele încercări de a readuce Șimianul în circuit turistic, de a restaura cetatea și casele au dat greș. Șefii turismului românesc sînt captivați de ideea unei bizare Dracula-land, dar au uitat de Ada Kaleh. Dacă au auzit vreodată de ea. Fragment mutilat de istorie Cronicarul vede, abia acum, al doilea număr din revista Fracturi, subintitulată "revistă a contraculturii, sau culturii, românești" (?), editată de Corporația Iubirii Subterane. Editorialul lui Marius Ianuș ("conducătorul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
ternare, prin excelență culte și muzicale (alternanță subtilă de dactil, amfibrah, anapest) conferă o distanță ironică fundamentală, o dedublare a vocii: versificația nu aparține în nici un caz "măștii lirice" care își rostește monologul într-o perfectă autenticitate fonetică și lexicală (""Uite bă fraere / nai sângen tine /să-l arzi păl dă vine..." / Că tre săț dai aere // cân vezi fun tatae/ că trece cu tașca/ goală ce gașca/ lia la bătae"; "Tre ste spargi în figuri/ ca băiat dă băiat"; "pencă
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
mea de etnie arabă. Acest lucru l-a iritat peste măsură. L-am văzut extrem de nervos și m-am gândit: iată cum se propagă psihoza. Dacă ar fi avut posibilitatea s-o linșeze, curierul n-ar fi stat pe gânduri. "Uite ce se întâmplă când le dăm voie arabilor să ne invadeze țara, a spus. De condus o mașină cum trebuie nu sunt capabili să învețe, în schimb ne bombardează țara..." În America a crescut xenofobia. Care a fost atitudinea autorităților
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
unei conversații amicale cu cititorul/privitorul și e gata să devină literatură, chiar dacă nu e greu să descoperi, dincolo de acest ton degajat, privirea specialistului. Iar prima opține necanonică a autoarei e coperta care reproduce fotografia cu numărul de inventar 1907, "uitînd" însă să precizeze orice altceva - titlu, autor, editură. N-ai de ales: a citi/a privi. Ioana Popescu, Privește! Frații Manakia; imagine-Alice Ionescu, documentare Ana Vinea, Muzeul Țăranului Român, București-2001
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
scos zarurile din buzunar și i-a zis femeii: "Aruncă-le tu!". Și ea le-a aruncat. Și numărul ăl mare l-a tras Shumann; iar după-amiază, toți s-au dus cu camioneta de aprovizionare la judecătoria de pace, și uite de ce de atunci femeia și copilul poartă numele de Shumann. Mi s-a povestit că nu ei începuseră să-l întrebe pe puști "cine-i tac'tu"; ea îl întreba așa, iar puștiul dădea cu pumnii în ea, iar ea
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
fusei cât trăiși? Și unde erai, cât am trăit eu, toată viața mea? - Da, făcu redactorul. Fără a se clinti. Hai, du-te acasă, zise, aruncă cheia pe fereastră și scrie (...). Reporterul își luă pălăria inenarabilă, și, o secundă, se uită înăuntrul ei cu o atenție meditativă ca și cum s-ar fi pregătit să scoată din ea biletul câștigător. "Ascultă, spuse redactorul, - vorbea fără nici o grabă, aproape cu bunăvoință - oamenii care sunt proprietarii acestui ziar sau care îi asigură orientarea sau, cel
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
ce i-l oferea Dorulețului ei deasupra capului, să-i dea numele lui de familie. Elefterescu, deși ce mare brînză ar fi însemnat o legătură legitimă? Cu un efort minim, oricînd ar fi putut s-o rupă unul din ei. Uite că n-a fost să fie. El tot își mai trage sufletul pe aici. Boală lungă, ce mai, a făcut-o și gata, chiar dacă mai apoi nu s-a prea simțit în stare să-i pară rău pentru ce a
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
de felul ei puioasă. În toți anii ăștia ar fi avut timp să-ți facă și șapte-opt copii, ca să te lege definitiv de mîini și de picioare... Unul singur este altminteri o plăcere și o bucurie, care te face să uiți de tot ce te-ar împiedica să trăiești așa cum ai vrea. Copilul crește, timpul trece, curge în legea lui, și mai repede și mai încet, oricît de aprig ți-ai pune soarta la cale, sau oricît de mult te-ai
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
ce-o face să aducă un ban în casă, fiindcă vede bine și el că nu se mai poate... Ba tocmai că a contribuit și el a mai adus și el bani, lucrînd pe la tot felul de patroni care se uită să le muncești pînă cazi jos și să-ți dea mai mult nimic. Astea sînt vremurile în definitiv, multă lume e în situația asta, și la urma urmei n-au trecut decît două luni de cînd a rămas fără lucru
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
să le iau la șapte?... - Despre ce-i vorba? se băgă în vorbă cel de-al doilea funcționar. - Zice că dorește o pereche de cizme, dar că nu poate veni de la aeroport înainte de șapte. Cel de-al doilea funcționar se uită la Jiggs și întrebă "Sunteți aviator?" - Da, răspunse Jiggs. Ascultați. Lăsați un vânzător, aicea, că viu fix la șapte. Am nevoie de ele. La rândul lui, funcționarul numărul doi examină pe furiș picioarele lui Jiggs. "De ce nu luați cizmele acuș
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
răspunse. Atunci o să aștept să iau cizmele mâine, se mulțumi el să spună. - Afară doar dacă nu puteți să veniți pe la șase, reluă vânzătorul. - O.K. dom'ne, făcu Jiggs. Ce acont să vă dau?... În acel moment, vânzătorii se uitară la el amândoi: fața, ochii arzători, întreaga lui înfățișare, din cap până-n picioare, constituiau o garanție regal pecetluită de dezinvoltură și de incorigibilă insolvabilitate (...) - Cât? Repetă Jiggs. - Dacă plătiți zece dolari, vi le păstrăm până mâine. - Zece dolari! Pe naiba
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
nostalgic semn al normalității spulberate. Ritualurile cotidianului reprezintă disperate tentative de apărare, după cum concentrarea pe detaliul devenit obsesiv, absorbant, constituie o pavăză împotriva generalității malefice, a primejdiei omniprezente în articulațiile unei obști dereglate și văduvite de speranță: "De departe mă uitam la tuciul uriaș de săpun cum fierbea în curte. Mama îl potrivea îl vrăjea, mama îl apuca în clocot de pe pirostrii negru tot de funingine, îl punea la răcit pe pietrișul alb de calcar// Curînd începea să se aleagă săpunul
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
părinții tăi au pierdut așa de mult încît au început și din amintiri să piardă:// ei da, ei da, cine mai cunoaște toate serbările? Bătrînii aveau alt timp/ Nici cuvintele toate nu mai ai cum le folosi - și le mai uiți! Să mai ai și grija cuvintelor, acum!" (Orfan de obiceie). Nu în ultimul rînd se cuvine menționat plictisul, acel monstru perfid, "care nici zgomot și nici gesturi mari nu face", conform faimoasei definiții baudelairiene, care nu ezită a "înghiți" pînă
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
cvasi-isterică a criticilor săi (nu vreau să devin paranoic la rîndul meu și să vorbesc de un comando exterminator) dovedește relieful, anvergura lui Patapievici. Nu recurgi la artilerie grea pentru a lichida un autor insignifiant, despre care pretinzi că merită "uitat". Patapievici e, de mai mulți ani, o prezență masivă în publicistica românească. Scrie mult și, mai ales, scrie bine, are un portret stilistic pregnant, o marcă inconfundabilă. Aș adăuga că are și meritul de a fi un om de convingeri
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
doamnă ajunsă la vârsta și la influențele ei politice. Nu Întrecea niciodată măsură, ca orice franțuzoaica știa să provoace și accepta complimentele ce-i demonstrau artă de a flirta, dar nu-și permitea cochetării ieftine, ca usuratecele băbuțe pofticioase ce uită că nu mai sunt copile și se lasă Împinse spre speranțe de amor În acel Paris atotpromitător care, cu Înaltă știință a frivolității, ajunsese să ridice mult peste cutumele obișnuite baremurile vârstelor amoroase. Parisul acela lipsit de prejudecăți, oferind midinete
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
cu aceleasi plăcut-interesate priviri. - Că e singurul cap Încoronat care are influență și În Loji. - Posibil - răspunse ea arătând că nu-i displăcea o asemenea afirmație - posibil că toate aceste schimbari din Europa să impună și așa ceva. Dar să nu uităm de ritul scoțian și de faptul că există o casă regală care este și a Scoției! - Bine, dar... Cochetând, poate dintr-un impuls lăuntric, poate spre a schimba vorba, ușor dar semnificativ, ea Îi atinse mâna lăsând gestul să Întârzie
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
H.R.P. o face votului universal capabil a produce și pogromuri. Există limite ale votului, date de existența drepturilor individuale", ne învață dl Miroiu. Să zicem și noi ca eroul caragialian: dar la 1933 în Germania? dar la... Dl Miroiu a uitat că și Hitler, și Horia Sima au ajuns la putere prin votul liber al unor cetățeni liberi. Să trecem! Finețurile kantiene ale polemicii dlui Miroiu cu Omul recent pot rămîne neconsemnate. Observatorul introduce în presa serioasă românească o modă periculoasă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
Fiind un cristal major și un lac înghețat, combină efecte geometrice de lumină cu sentimentul lui Narcis. În același timp e o mobilă a interiorului feminin, un implacabil registru de stare civilă, trist pentru bătrînă, profetic pentru tînără. Să nu uit de asemeni scrinul, care este arhiva familiei, conținînd rochia de nuntă, veșmîntul de moarte, hainele copiilor care au rămas mici". Să ne oprim puțin asupra calificativului "nebun" ce i se aplica lui G. Călinescu. Dacă pentru adversari el răsfrîngea invidia
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
simțisem întâia oară... Necunoscuții care intrau în prăvălie își închipuiau că sunt de-al familiei, vreun nepoțel mai isteț, și urma interogatoriul: Cum te cheamă... Câți ani ai?... Mergi la școală?... Știi tabla înmulțirii?... Cât fac trei ori patru?... Mă uitam la ei, speriat de interogatoriul lor strâns și, ca să scap, spuneam, scurt, cu accent armenesc: nu știam!... Imperfectul, slăbiciunea fiilor de lângă Ararat! Ca și cum, lor, prezentul nu le-ar fi convenit niciodată, doar ce nu mai este, doar ce-a fost
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
îmbrăcați corect, cu gust, domnii poartă pălării (canotierele epocii) și bastoane, costumele fiindu-le adaptate la anotimp și la împrejurări, iar doamnele cu sau fără căței, sînt elegante, poartă ciorapi și bluze de mătase naturală, demibotine de piele și nu uită umbreluțele de soare. Pînă și copii sînt îmbrăcați în costume de ofițeri de roșiori sau vînători, ca ale Prințului Carol. Toți pleacă în week-end la munte (Sinaia!) ori la mare, cu coșuri ample și curate pentru picnic. Lumea lui Caragiale
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
rândul oamenilor. De la o vreme, mi-am dat seama că vorbesc ca proasta-n târg, ridicând tonul și gesticulând energic, pe când cei din jur par să fi deprins mersul pe vârfuri și vorbitul prin pâslă. într-adevăr: răsfoiesc presa, mă uit la televizor și o tăcere mormântală s-a așternut pretutindeni. Punch-iștii de altădată au coborât garda, scrimerii polemicii s-au retras prin vestiare iar trupele de asalt ale reporterilor au fost înlocuite de copii de trupă specializați în imnuri de
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
sunt accesibile doar bucureșteniolor. în restul țării suntem blagosloviți doar cu ceea ce miile de lingăi deprofesionalizați de la TVR ne oferă cu o generozitate de fochiști ai infernului. Ce va ieși din toate acestea, nu e greu de anticipat. Oriîncotro te uiți, doar lume dezamăgită, iritată, bântuită de angoase. înafara rânjetelor tip "Vacanța Mare" sau "Țociu și Romică", a zâmbetului-țiplă al Andreei Marin, românii au uitat că există și alte expresii ale feței decât rictusul, stânjeneala ori încruntarea. Micile bucurii ale vieții
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
fochiști ai infernului. Ce va ieși din toate acestea, nu e greu de anticipat. Oriîncotro te uiți, doar lume dezamăgită, iritată, bântuită de angoase. înafara rânjetelor tip "Vacanța Mare" sau "Țociu și Romică", a zâmbetului-țiplă al Andreei Marin, românii au uitat că există și alte expresii ale feței decât rictusul, stânjeneala ori încruntarea. Micile bucurii ale vieții sunt ascunse cu grijă, așa cum fiara ascunde în bârlog ciozvârta smulsă din animalul pe care l-a sugrumat la drumul mare. Unde să găsesc
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
om care impunea atât prin statura fizică, cât și prin solidaritatea formației intelectuale implinită într-o vreme când România era o țară europeană în adevăratul sens al cuvântului. În 1989 a dat o lecție care se cuvine a nu fi uitată. În luna iunie ne aflam la Iași la o reușită sesiune Eminescu-Creangă. Într-o seară urcam dealul Copoului împreună cu profesorul și cu prietenii Mircea Anghelescu și Mihai Moraru. Noi, tinerii, eram destul de pesimiști și nu vedeam posibilitatea unei redresări a
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]