5,770 matches
-
oamenilor în vederea colectivizării. Drept motiv pentru refuzul său voalat, Stelian invocă într-un rând nevoia de a se duce din nou la Herculane, ca să trateze o recidivă serioasă a reumatismului articular, de care suferea și care-l împiedica să bată ulițele satului nestingherit. Pe dracu, tratament în stațiune! Nu suntem agenție de binefaceri!... N-avem bilete!" îi trânti grosolan politrucul comunal și îi ieși din birou trântind ușa foarte supărat. Din acea zi, Tarbacea îl slăbi cu insistențele și, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fără cruce. Întâmplarea n-ar fi avut loc, dacă în seara zilei cu pricina vajnicul purtător al carnetului de membru al partidului comunist nu s-ar fi întâmplat să treacă, împreună cu alți doi tovarăși de partid și de pahar, pe ulița unde stătea militarul venit în permisie. Toți trei amețiți bine de trăscăul băut pe gratis la MAT și lolăind în gura mare un imn revoluționar care începea cu îndemnul: "Porniți înainte, tovarăși!..." Când ajunseseră pe la jumătatea uliței, în cale se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de pahar, pe ulița unde stătea militarul venit în permisie. Toți trei amețiți bine de trăscăul băut pe gratis la MAT și lolăind în gura mare un imn revoluționar care începea cu îndemnul: "Porniți înainte, tovarăși!..." Când ajunseseră pe la jumătatea uliței, în cale se întâmplase să le iasă militarul, care se întorcea de la fântână cu o căldare plină de apă. Înjurându-l și batjocorindu-l că era fiu de chiabur, cei trei îi smulseseră căldarea din mâini și se apucaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
predestinat de Tărtăcuță, nu se mișcase destul de repede și se alesese la rându-i cu scăfârlia zburată. Cel de-al treilea scăpase teafăr și nevătămat, dar de atunci, câte zile mai avusese de trăit, nu mai umblase beat seara pe ulițele satului cântând imnuri proletare și legându-se de oameni. Tărtăcuță, cu o calotă de argint în locul scăfârliei pierdute, perseverase însă pe drumul deschis de partid și ajunsese la un moment dat chiar deputat în Marea Adunare Națională, așa analfabet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i întâmpine și să-i ajute. De la porți și de prin dosul gardurilor, o mulțime de ochi de vărășteni iscoditori le urmărea fiecare mișcare. Vecinii aveau și ce vedea: Mariana, dichisită ca o cucoană, descinse din cabina autocamionului în praful uliței, ținând de mână un copil dolofan și foarte gălăgios, în timp ce Ștefănel, destul de răsărit acum și pe deasupra semănând leit cu tatăl său, mai puțin faptul că el nu era surd, o zbughi ca din pușcă pe poarta casei și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
comunist ar fi ajuns să ducă lipsă de dușmani, atunci, cu siguranță, el ar fi trebuit să-i inventeze. ...Și deodată istoria cu colectivizarea întregii agriculturi fu din nou scoasă de la naftalină și comisii peste comisii începură să bântuie pe ulițele satelor românești și să bată greu cu ciomagul în porțile țăranilor, somați să se lase "lămuriți" că proprietatea era o piedică, un anacronism și un moft. Văzând toate astea, Stelian, cu felul său de-a fi rațional și realist dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mulțumit cu o bancnotă fiecare și ne-au lăsat și nouă, una în afară de cele două ascunse la pieptul Ulitiei. După asta ne-au însoțit sporovăind voioși până la prăvălia satului. Izbele mici și sărăcăcioase se înșirau de-a lungul unei singure ulițe lungi. De după ferestre, simțeam sfredelindu-ne priviri curioase. Vânzătorul era în vârstă, purta ochelari fini cu ramă aurie care îi dădeau un aer distins și vorbea bine rusește. A fost bucuros să ne vândă câteva mărfuri de primă necesitate : chibrituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Măi coptilă! Tu mă înveți pe mine? Adică cum vine asta? A ajuns oul mai cuminte decât găina! Vezi că poate ne aude tătâne-tu și te umple de posoacă și mătură ograda cu tine înainte de a te îmbrânci în uliță! Controlează-te, plodule! Bine, mamă! De-amu n-ai să mă mai vezi... și a trântit poarta în urma ei. În uliță, surpriză cât roata morii! Tata Constantin venea agale către casă. Încotro, Ionela? Mama m-a fugărit de-acasă! Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ne aude tătâne-tu și te umple de posoacă și mătură ograda cu tine înainte de a te îmbrânci în uliță! Controlează-te, plodule! Bine, mamă! De-amu n-ai să mă mai vezi... și a trântit poarta în urma ei. În uliță, surpriză cât roata morii! Tata Constantin venea agale către casă. Încotro, Ionela? Mama m-a fugărit de-acasă! Hai înapoi și-om ajunge cumva la o înțelegere, că doar ești fata noastră! Și, până una-alta, încă mai răspundem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rânduiește pe toate... Eu, atâta doar că-s mai aproape de oameni, că-s brigadir, Bine, dar lui Gheorghe al lui Covrig cine i-o durat casa când o ars în miez de iarnă și-au rămas goi-pușcă și flămânzi în ulița de la Broscărie? Cine? Tot colectiva, mătușă! Cea hulită de multă lume, dar care-i ajută pe toți când ajung la ananghie. Cu o singură condiție: să muncească, să nu lenevească, să aibă zile-muncă. De-amu le convine, c-au acaparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tu ce livadă au pe rod, ce grădină de zarzavat și puncte de desfacere prin tot județul și prin țară, animale de rasă. Cică vor să dezvolte și o fermă de gâște pe apa Siretelui... Și-au asfaltat singuri toate ulițele satului. Noi nu mai putem de sărăcie, ei nu mai pot de bine. Cât despre hrană, s-au îndestulat cu de toate cele trebuincioase din producție proprie... Au două brutării... Abator... Se vorbește că cei care au terenuri în vecinătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în vară, a verii în toamnă, a toamnei în iarnă și așa mai departe. Știu că nu v-am intrigat încă, nici nu aveam cum: nu avem oare și noi aceeași simțire acută a rozelor ce mor, a iernii pe uliță, a verii Ceahlăului scăldat în soare, nu vine și la noi primăvara, cu floricele pe câmpii? Sigur că da, orice existență umană se definește prin acordarea la aceste ritmuri cosmice, evident și banal atunci de ce mă înalț eu într-o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pentru că era liniște, Dondică a început a fluiera. De după un gard, înalt peste măsură, cineva l-a întrebat sub formă de reproș: -De ce fluieri măi, te crezi în pădure? -Iaca și eu, doar n-oi merge ca prostul pe uliță .... a răspuns Dondică aceluia de după gard și a continuat să-și vadă de drum, adică „prostul cu proștii și călătorul cu drumul lui,” zise Dondică în gândul lui. „Măi, da mari-i satul ista, di când merg și nici că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să trecem la treabă. -Așa mă gândeam și eu, precum ziceți dumneavoastră, domnule primas. -Domnule vice, vreau ca până diseară, pancarta să fie montată peste tot. Adică nu numai pe drumul principal comunal nu, ci să fie montată pe fiecare uliță în parte. Eu nu voi fi în localitate, știi bine voi fi plecat chiar de astăzi, dar rămâi dumneata și dacă cineva nu știe despre ce este vorba, știi ce ai de zis. După plecarea primasului în străinătate pentru a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
toamnei a revenit în comunitate primasul după ce a petrecut în străinătate timp de peste șapte luni de zile. Încă de la intrare în comunitate a găsit dezastrul împlinit. L-a căutat pe vice și după ce l-a găsit au plecat împreună pe ulițele comunității să vadă ce se întâmplă. Spre surprinderea lui, ce să găsească? Pustiu în stânga, pustiu în dreapta și a hotărât să meargă la casa Domnului. Când să intre pe poartă, le-a ieșit în față un băiețel îmbrăcat în zdrențe, murdar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
văzând că nu scapă de insistențele mele, nu a avut încotro. Până să mai completeze ceva, în fugă, nici acum nu-mi mai amintesc, am sărit gardul sau am ieșit pe poartă ca tot botezatul și am plecat. Am trecut ulița în grabă, am traversat șoseaua căutând o cale mai scurtă către pădure, pentru că până la Poiana trebuia să trec printr-o pădure. Repede am găsit calea pe care o căutam și petrecut de cântecele ciocârliei, care nu-mi vor părăsi auzul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
viața schimbată în satul meu, ori de câte ori am revenit, doar văile și dealurile parcă sunt mai mici, lăsate mai jos, parcă supte de pântecul pământului. Am compus și mă închin sfântului loc natal cu poeziile: „Locul unde te-ai născut,” „Leagăn,” „Uliți posomorâte,” „Descătușarea sufletului,” „Norocos,” „Iubesc” și cu poezia „Cristinești.” La începutul călătoriei mele în viață, nu-nțelegeam prea bine ce se întâmplă cu mine, dar în timp am realizat că spiritul valsează și sufletul se descătușează. Mai târziu am compus
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și sufletul născut cu respect și frică de Sfântul Spirit și cu voia urmărită și coordonată de către îngerul meu păzitor m-am îmbarcat în corabia vieții. Când depăn trecutul cu bune și cu rele, trecut materializat în mantia umbrei mele, ulițele satului se deschid primitor și luminos. Pădurea de fag a fost prima mea dragoste, deși când o vizitam, călătoream în gând alături de cele mai neobișnuite ființe de pe pământ. În schimb izvoarele, mi-au compus cele mai frumoase partituri care mi-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu adevărat păgâne: "înfigerea frigărilor arse în inima mortului, presupus strigoi; legarea cu lanț de fier a piciorului unui lunatic viu, de piciorul lunatecului viu, practicată în Oltenia și în alte provincii; expunerea în public și plimbarea cu alai pe ulițe a cămășii însângerate, din noaptea nunții; priveghiul extra scandalos de la morți, practicat în Moldova; rebotezarea epilepticilor și a altor îndrăciți; scoaterea ochilor la sfinți de către vrăjitori"138. Calinc condamna așadar ferm intoleranța față de incinerare în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a creștinilor (ex. înfigerea frigărilor arse în inima mortului, presupus strigoi; legarea cu lanț de fier a piciorului unui lunatic viu, de piciorul lunatecului viu, practicată în Oltenia și în alte provincii; expunerea în public și plimbarea cu alai pe ulițe a cămășii însângerate, din noaptea nunții; priveghiul extra scandalos de la morți, practicat în Moldova; rebotezarea epilepticilor și a altor îndrăciți; scoaterea ochilor la sfinți de către vrăjitori) etc. etc.? S-a zis iarăși că Sf. Sinod adică forul cel mai înalt
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cumpărate de la comandantul Închisorii cu bănuții oferiți de prieteni i-a asigurat cele mai solide simpatii În incintă, inclusiv aceea a codoșului și pungașului din prima zi, un cordobez poreclit Bartolo Cacăfoc, care, deși apărea În refrenele populare cântate pe uliți ca personaj obișnuit cu refugiatul În biserici (când era urmărit de agenții numiți alguazili) și cu frecventarea galerelor (ca osândit), s-a dovedit a nu fi deloc un ranchiunos. Ăsta era unul din talentele lui Diego Alatriste: Își putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
doi. Pentru că Mijlociul își dorea enorm să picteze și să compună sonete. Un antitalent. În sfârșit, Mezinului i-ar fi plăcut grozav să se balanseze pe un fir de păianjen, traversând peste capetele oamenilor dacă nu un bulevard, măcar o uliță. Și, în aceeași măsură, să picteze așa cum numai eu știam. Degeaba, era greoi și stângaci. Dar toate acestea nu ar fi însemnat nimic: simple invidii. Capricii ale vârstei. Mici vanități nesatisfăcute. Se pare însă că a fost vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
poveste cu aer de epilog, tristă și veselă totodată, balcanică precum în timpul lui Mateiu și periferică precum într-al nostru, reconstituie plimbarea - e un fel de a spune - pe strada numită, omagial, după fiul natural al lui Ion Luca. O uliță desfundată de fapt, aruncată undeva în mahalaua mahalalei, dincolo de stadionul Ghencea, în ale cărei noroaie, n-au călcat, cu siguranță, nici chiar pașii lui Gorică Pirgu. Uzând înțelept de filonul psihanalitic, viziunea profesată aici de Ion Vianu ar putea fi
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
acte a fost mai greu. Aceștia sunt într-o bază de date ale unei organizații non-profit, pentru că nu pot beneficia de serviciile medicale. Astfel au putut fi găsiți. Avem de-a face și cu situațiile în care, recenzorul, aflat pe uliță, vede o mulțime de oameni, dar declarațiile date spun cu totul altceva. El trebuie să scrie ce se declară, nu ce se vede. Dacă ar scrie altceva ar încălca orice drept”, au explicat oficialii INS. Românii plecați în străinătate „Vom
Recensământ 2011: Ce trebuie să știi înainte de publicarea rezultatelor oficiale by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/78632_a_79957]
-
sub conducerea unor domnitori legendari, să-și definească entitatea statală, o instituție câștigată cu prețul sângelui - slabă, dar deopotrivă atotputernică - le-a întărit coloana vertebrală dinaintea osmanlâilor, a Habsburgilor și a Romanovilor. Aceasta a fost Marea Biserică, Patriarhia Ecumenică de pe ulițele înguste și înnoroite ale Fanarului, locul în care a luat naștere sau a atins vârsta maturității clasa cârmuitoare a valahilor și a moldovenilor, Cantacuzinii, Brâncovenii (Cantacuzini, și ei), Cantemirii, Ghiculeștii, Sturzeștii și chiar Cuza; locul din care au fost trimiși
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]