1,469 matches
-
să-i dau de capăt. N-a fost nimic intenționat, crede-mă! Ea înghesui boarfele într-un geamantan și ieși pe ușă, uitând că se afla îmbrăcată în cămășuță de noapte și papuci de casă. Luana, treci înapoi, strigă Sanda, uluită. Bărbatul se repezi după ea. Te porți ca un copil răzgâiat și mă scoți din sărite. Lasă-mă să-ți explic! Am terminat-o cu tine. De azi înainte, ești liber să faci ce vrei. Escu rămase locului preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
camera ei, dormea ziua întreagă iar noaptea țintuia tavanul cu o privire goală și rătăcită. Încerca, cu disperare, să-l uite pe Ștefan, să depășească momentele încărcate de mustrările conștiinței. Chinuindu-se să se detașeze de ea însăși, se întreba, uluită, cum de fusese în stare o femeie cu educație sănătoasă, crescută în spiritul credinței, să dea dovadă de atâta slăbiciune și desfrânare, ce sentimente puerile și înșelătoare o determinaseră să cadă în brațele unui bărbat care nu făcuse vreodată altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un cuvânt. Pe nepregătite, ea se întinse să-l sărute. Radu întoarse brusc capul, ca și cum s-ar fi ferit de o lovitură mortală. Luana înțepeni locului, ca trăsnită. Noia privi spre ea să-și ceară scuze și-i văzu ochii uluiți, în care diamante mici, licăre de durere, jucau haotic, gata să se rostogolească pe obrazul de jăratec. Buzele ei l-au găsit dezarmat, sufocat de cenușa convingerilor adunate cu atâta sârg ani și ani, fericit și nenorocit de extazul atingerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să afle vestea neașteptatei căsătorii de prin vecini. Puse mâna pe telefon și-l sună. Delicat ca întotdeauna și plin de bun-simț, bărbatul ură fericire și casă de piatră mirilor, sănătate și împliniri întregii familii. În bucățica lui de casă, uluit, Ștefan rămase cu receptorul în mână, incapabil să depășească momentul. Luana nu putea face asta. Nu-i putea închide, încă o dată, drumul către ea. Când Radu i-a spus că face burtă și că e cazul să se apuce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aresteze? Luana se enervă, considerând că mila lor mergea prea departe. Terminați cu aiurelile. Sunt femeie în toată firea. Pot să-mi port cu demnitate crucea. Nu e nevoie să mă menajați la nesfârșit. Colegele se uitară la ea din ce în ce mai uluite. Luana, nu înțelegem nimic din ce spui. Ce s-a întâmplat? Te simți bine? Ea încercă să le convingă să-i vorbească deschis. Le asigură că a trecut de șocul momentului, că e gata s-o ia de la capăt. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
au adresat, întrebându-mă ce mai fac ducii. La rândul meu, i-am întrebat: - Ce i se întâmplă mâine lui Rotari? - Îi vor fi încredințate armele, și-o să devină oficial un războinic, mi-a răspuns cu mândrie Faroald. Am rămas uluit. Rotari avea aproape douăzeci de ani. Ar fi trebuit să fie declarat războinic de cel puțin trei ani. - De ce nu le-a primit până acum? - Le-a primit, dar în secret. În nicio luptă nu e voie să-l lovești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-și dea jos tunica. - Nu, i-am poruncit, îndepărtând-o cu o mână. Nu vreau să te simți obligată; când o să dorești cu adevărat, eu o să pricep. Acum du-te și ia-ți copilul! S-a uitat la mine uluită, și, când să iasă, a dat nas în nas cu Rotari, care stătea la ușă de ceva vreme și care trebuie că văzuse și auzise multe, de vreme ce clătina din cap bombănind: - Ești un om foarte ciudat. Lucruri ca acestea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe care-i îndrumă. De aceea mâine-seară o să ne explici de ce romanii și arienii se luptă între ei și de ce oare romanii se urăsc între ei din pricina celor Trei Capitole. - Într-o singură seară n-o să fie ușor, am răspuns uluit. S-a încruntat, arcuindu-și sprâncenele, semn că se enervase. - Stiliano Sirianule, adevărul n-are nevoie de multe cuvinte; minciuna, da, are nevoie de o lungă și complicată sporovăială, tocmai ca să ascundă înșelăciunea. Adevărul e că o seară a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mormăit: - După ce o să-l eliberăm pe Rotari, cineva trebuie să plătească și pentru fărădelegea asta. L-am admirat pentru optimismul ce-l însuflețea și care nu-l părăsise niciodată. Atunci când Bovo ni s-a înfățișat, s-a uitat la noi uluit. Avea pe el doar cămașa și pantalonii tociți și peticiți și n-avea pantofi în picioare. A clătinat din cap nedumerit, și-a luat desagul pe umăr și a spus: „Pornim“. După ce-am lăsat în urmă Adria, ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am lăsat pe Bovo înăuntru, iar eu și Gundo, cu pumnalele ascunse, dar gata pregătite de atac, ne-am îndreptat către tâlhari ca doi pelerini, prefăcându-ne că nu știm ce îndeletnicire aveau. Când bandiții ne-au văzut, au crezut uluiți că ieșiserăm din pădurea din spatele nostru. S-au repezit câtre noi amenințându-ne, împungând aerul cu torțele și cu spadele ascuțite. Le-am surâs, încercând să fac pe prostul, și le-am spus: - Sănătate vouă, pe-aici e drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un om puternic, dar e bănuit a fi discipol al lui Basilide. A rostit acest lucru în șoaptă, convins că n-o să înțelegem, drept care i-am dat apă la moară. - Ce vrea să însemne asta? l-am întrebat, prefăcându-mă uluit. A făcut un gest cu mâna ca și cum ar fi alungat o muscă. - Nu contează, chestii de teologie. Monedele de aur însă nu se cuvine să-i fie date lui! Simțeam că era la mâna mea, și-am stăruit. - Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
împins-o. S-a căscat în întuneric. Un țăran înțepenit de frig, locuitor într-una dintre cele câteva colibe din apropiere, ne-a spus că, dacă-l căutam pe călugăr, îl găseam la o femeie pe nume Muzia, prostituata locului. Uluiți și nemaiștiind ce să credem, ne-am priponit caii de măr, lângă falusul de piatră troienit de omăt. Prin crăpăturile din ușa colibei femeii ieșeau pufăituri de fum. Eram gata s-o deschid, când numai ce-l văd pe călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sinceră - a fost acela de a-l învăța pe Ansoald să citească și să scrie. Deși îmi dădusem seama de sârguința cu care învăța, atunci când mi-a citit o bucată din scripturi fără nici cea mai mică șovăială, am rămas uluit și mi-am zis că aveam să fac din el un notar demn de mine. Am început să-i predau noțiuni elementare de drept și de folosire a formulelor. Când Rotari a venit să-mi spună că, deoarece dușmanii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îngăduia luminii să pătrundă. Eu leneveam lângă vatră și mă uitam la striațiile și la petele pergamentului, creând din ele figuri fabuloase. Privirea îmi era dincolo de Vibana și, trezindu-mă din visare, mi-a alunecat pe chipul ei. Am rămas uluit. Era fin și delicat și, absorbită cum era de lucru, își reliefa grațios în afară brațele întredeschise. Am observat-o îndelung; ea și-a dat seama și s-a întors spre mine surâzând. Nu-mi dădusem seama cu adevărat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca longobarzi. I-am cerut, de asemenea, să obțină statutul de membri ai nației longobarde pentru nelongobarzii care și-au dovedit fidelitatea și, în primul rând, au devenit indispensabili dintr-un motiv sau altul. Nu m-a refuzat, deși oarecum uluit, dovedindu-mi cât de mult ținea la mine. Arioald, scos din fire, mi-a transmis prin cineva să mă mulțumesc că am devenit eu longobard. În schimb, Rotari și-a dat seama de înspăimântătoarea decădere a poporului său în privința natalității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
instruite. Gundeperga a fost spălată, unsă, parfumată, îmbrăcată în veșminte rafinate și împodobită cu bijuterii, părul pus la punct, fața machiată. Văzând-o, atât eu, cât mai ales novicele care o slujeau zi de zi, am fost pur și simplu uluiți. În lumina candelelor, regina părea mai mult decât atrăgătoare. Regele a venit cu una dintre concubinele lui, în semn de batjocură față de soție; era frumoasă, dar vulgară, îmbrăcată prea luxos și bătător la ochi. Pentru Arioald noua stare a soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
reușise niciodată să-l pună pe masa longobarzilor. În privința primelor două mărfuri mi-a arătat o chitanță, câștigul din vânzarea unui simplu rulou de bumbac impregnat în ulei pentru una dintre lămpile ce ard în biserica Sfântului Mormânt. Am rămas uluit. În privința ierburilor, avea o nesfârșită listă de cereri din partea mănăstirilor și a sihăstriilor. Pentru orez a dat crezare judecății mele despre cina ce tocmai o pregăteau. Am stat la Anafesto trei săptămâni, așteptând să se completeze încărcătura și vremea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a exarhului de la Ravenna. Adâncit în astfel de gânduri, am fost surprins de o voce ce mi-a spus din spate: - Ce e cu tine, Stiliano, de nu-ți mai bagi în seamă prietenii? M-am oprit din mers brusc, uluit, căci recunoscusem glasul lui Garibaldo. XI Medicul era și mai tras la față decât îl văzusem ultima oară la Aquileia, doar piele și oase sub mantaua de lână și sub tunica albă. - Vezi cum Cel Atotputernic împletește destinele oamenilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu-i citesc gândurile pe față, a răspuns: - Regele nu mai are mult de trăit și nu are fii legitimi. Rotari are șansele oricărui alt duce de a-i lua locul. Vorbele ei erau în răspăr, aproape frivole. Am rămas uluit și mi-am adus aminte de ce spusesem cu mulți ani înainte; am repetat fără să-mi dau seama: - Dacă o să trăiască, ar putea să devină și rege. Regina s-a întors și s-a uitat la mine mirată. - Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
între ei ar fi fost o legătură de dragoste. Le-am pus față-n față pe Gaila și pe Gundeperga, și gândul acesta s-a topit pe loc. A doua zi de dimineață am pornit, și din nou am rămas uluit, de data asta de puținii oameni din escortă, ca și cum plecarea noastră ar fi fost secretă. XV Gundeperga ne-a primit în curtea mănăstirii, înconjurată de obișnuita companie de tinere novice. În ochii ei citeam ceva nevăzut de mine până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care ți le îngăduie, astfel că am spus: - Am să vin cu tine. Îți cer iertare dacă m-am lăsat cuprins de mânie și nesuferința mi-a întunecat mintea. Noi doi avem de dat o bătălie grea. M-a privit uluit. - Ce fel de bătălie? În sfârșit, eliberat din chingile supărării față de prietenul meu, am putut să surâd. - Să readucem grădina-nflorită la palat. Am trecut noi prin atâtea, și, de fiecare dată, chiar și atunci când eram gata să pierdem, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și erau oricum condamnați prin sămânța pe care năvălitorii o vărsau în pântecele femeilor lor. Ceea ce ar fi însemnat ca în curând să dispară mândrii și puternicii cartaginezi, iscusiții sirieni, temerarii perși și rafinații egipteni, rămânând doar arabii cei războinici. Uluit să constat că un imperiu cu o armată de o sută de mii de oameni nu reușea să stăvilească o mână de triburi cam dezbinate, Adeodato m-a informat că o mare parte dintre formidabilii generali arabi fusese instruită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
decât cel al Gundepergăi? Dacă am putut să văd în Gundeperga consecințele lăcomiei de putere, cum am să pot judeca inima lui Romilde? Cu aceeași înțelegere pe care voi o să mi-o îngăduiți mie. Gaila s-a uitat la el uluită, fericită și uluită. Nu atât pentru neașteptata îngăduință, cât pentru dovada de schimbare din sufletul său. Cu ochii plecați și cu mâinile în poală, a spus cu voce tremurătoare: - Dacă pe tine te încearcă mila pentru faptele Gundepergăi și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Gundepergăi? Dacă am putut să văd în Gundeperga consecințele lăcomiei de putere, cum am să pot judeca inima lui Romilde? Cu aceeași înțelegere pe care voi o să mi-o îngăduiți mie. Gaila s-a uitat la el uluită, fericită și uluită. Nu atât pentru neașteptata îngăduință, cât pentru dovada de schimbare din sufletul său. Cu ochii plecați și cu mâinile în poală, a spus cu voce tremurătoare: - Dacă pe tine te încearcă mila pentru faptele Gundepergăi și ale lui Romilde, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Făcuse o lucrare fără pereche, folosind aur, argint și purpură, punându-i una din coperțile de piele rezervate doar pentru rege. L-am felicitat și l-am întrebat cât îi datoram. Îl știam cam venal, și de aceea am rămas uluit când mi-a spus: - Mai lasă-mi originalul încă o zi; cititul lui a fost o răsplată mai mult decât suficientă, și vreau să fac o copie și pentru mine. I-am înmânat cadoul Gailei, povestindu-i cum am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]