27,233 matches
-
salvator... cine își înfipsese strunele lungi în sufletul meu?...oricum, merita să fiu atent, politicos cu zînele, cu elfii, cu ielele...și-n răstimpuri aerul căpăta o lichiditate magnetică ... particule de aur clipocind în suspensie... mi se năzărea forma unor umeri orbitori de albi, omoplații unei ființe necunoscute, fascinant de frumoase, alunecînd , șoptind cîteva vorbe, surprinsă de roua clipei, hainele învolburîndu-i-se, delicate, străvezii, înțelepte, la fiece pas sărbătoresc... M-am apropiat și am întrebat-o cum se numește. A ezitat, apoi
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
anume gingășie. Ca pe un rîu străbătut de raze sau ca pe o surată ce-și învață puii să zboare. 13. Acum cînd ți-ai luat zborul din toate aceste întîmplări îmi place să cred că te-ai așezat pe umărul meu drept. Aproape îmi atingi obrazul. Aproape ai oprit ninsoarea. Cerul învierii o poetă îmi scrie că a moșit 40 de miei după ce și-a ținut discursul la academia din Țara Galilor. primăvara și rîul curge altfel și glasul brîndușelor de pe
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
asta. împotriva morților dragi. pagina asta pe care cineva o va citi mult prea târziu când zarurile vor fi fost măturate de pe masă. aici se face dimineață vine noaptea doar dacă clipesc din ochi. aici pot să stau rezemată de umărul tău. atât. doar aici. nu ai ajuns. nu vei ajunge. pentru că au ridicat între noi munți de conserve biblioteci au dinamitat podurile. mult înainte de a ne fi născut. ți-o dăruiesc. pagina asta scrisă cu cerneala neagră a așteptării. cu
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
următoarea sută de ani și, mai ales, ar fi vrut să fiu ciung, să nu o țin pe Ester de mână, ea să nu se sprijine de brațul meu și, dincolo de toate acestea, să nu-mi scuture ea zăpada de pe umeri. I-am zâmbit înțelegător inginerului, aproape îmi venea să-mi cer scuze pentru deziluzia cu care îl pocnise revederea cu Ester. Am zâmbit de câteva ori încurajator, "înghite hapul, n-ai ce-i face inginere, viața e mult mai înțeleaptă
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
lui de triumf. Mă studia, ca pe o tencuială pe care atunci parcă o descoperise și constata că mai poartă urme de vopsele de demult, un rest de pictură poate chiar din biserica jefuită, pângărită spre care încă priveam, peste umărul lui. Mă compătimea sincer, bărbătește: Are o meliță coana' de nu mai dai p'acasă". O lăsam pe Ester să-i desfășoare recitalul. Eu doar priveam, parcă atunci vedeam pentru prima dată așa ceva, cum zăpada adunată pe acoperișul înalt, pe
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
totdeauna pereche. Ce-ar mai putea face sărmanul mascul de panteră decât să uite și de frig, și de Scoția, cucerit, fascinat, topit în raza verde a ochilor-pereche? Ar mai exista alegere, ar mai exista fugă? Altă fugă decât aceea, umăr la umăr, într-un ritual nesfârșit, prin halucinanta realitate? Altă fugă?"
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
Ce-ar mai putea face sărmanul mascul de panteră decât să uite și de frig, și de Scoția, cucerit, fascinat, topit în raza verde a ochilor-pereche? Ar mai exista alegere, ar mai exista fugă? Altă fugă decât aceea, umăr la umăr, într-un ritual nesfârșit, prin halucinanta realitate? Altă fugă?"
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
poate, doamna Ropot însăși mă va chema în biroul ei, cu această ocazie, îmi va oferi cadou un post mai acătării. Nici vorbă, însă! Sunt tot un umil slujbaș la o firmă de calculatoare pentru consolidarea căreia mi-am pus umărul din greu, de peste șapte ani de zile. Doamna Ropot nu mi-a mulțumit niciodată pentru ce fac, oricât de mult stau peste program, la oricâte proiecte aș lucra... în altă parte, aș fi tratat cu respect, mi-ar da cel
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
din ogradă, cât de măgădău era. Gicu se duse glonț la casa lui socru-său, făcu nunta într-o săptămână și după petrecerile și bairamurile cu miez dulce ale primelor zile de după nuntă, ieși într-o dis-de-dimineață cu sapa pe umeri, cu gândul bun să se ducă pe postata lui taică-său, care în gândurile sale îndărătnice și atotstăpânitoare era de acum a sa și să curețe de bălării rapița ca-abia începea să se înfiripe în frunze. Nu știu ce megieș îl văzu
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
în vîrful picioarelor. Aruncă o privire asupra patului, încă nedesfăcut, pe care trona șalul de lînă de culoarea smeurei, neterminat, alături de ghemul uriaș. Temător, înaintă către scaunul cu rotile din dreptul ferestrei, în care Walburga, cu părul cînepiu lăsat de-alungul umerilor, părea că abia mai respiră. Hansi se propti în fața ei, și îi văzu ochii închiși și bărbia lăsată în piept. Mîinile osoase îi erau încrucișate peste bustul enorm, care dintotdeauna îl fermecase pe Hansi. - S-a întîmplat ceva, inimioara mea
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
îi văzu ochii închiși și bărbia lăsată în piept. Mîinile osoase îi erau încrucișate peste bustul enorm, care dintotdeauna îl fermecase pe Hansi. - S-a întîmplat ceva, inimioara mea? șopti el tandru. Se aplecă și-o atinse pe Walburga pe umăr. Nu te simți bine, mein Herzblatt? Orologiul cel mare din turnul bisericii Sf. Anton bătu de două ori. Și numai apoi se îndeplini gestul pe care Hansi îl sperase. Walburga făcu semnul crucii, larg, de sus în jos și de la
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
șifonată și plânge Mă duce gândul la un salcâm praful în care îmi înmuiam rochia și ochii câteodată gâștele sălbatice ale creierului furau copiii din pântecele fructifer al apei trupurile îngreuiate de lacrimile morții numai eu alergam să-ți prind umărul să mă țin de el împăcată ca de un corn sunător de lună bună să mă balansez în umbra lui ca într-un legănat prin care se strecura geamătul subțire al mamei îmi îndrept găteala mă târăsc pe acoperișul de
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
singur tu le înduri! Doamne, și noi le plătim pe jumătate! Și dăm tot mai des jumătate de măsură Sfintei Rugăciuni a Stellei Maris Care te-a născut azi noapte-n ieslea ei săracă. Limba eretică îmi ajunge vremea pân-la umeri. Nu mă bate necredința mea cu singurătate! Bate-mă cu biciul troglobardului eretic Care prea le știe el pe toate - lângă ghena Sufletului meu de-aseară pripășindu-se. La-nceput mi-a zis numai o zi. îi aud pe urmă
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
desculță Unicul Turn La dreapta cu stolul acela de stele în față un cârd de rațe de aur din bălți ne păreau pe care urma să le împuște acest nebun. Simțeam cum se lasă seara cum adie o boare peste umerii dulci ai femeii-copil umerii mei și pleoapele lui i-au învelit trupul crud plângându-mi deșertăciunea și-n plus dezastrul pe care-l simțisem prelins în mine din sufletul nepotrivitului chip din lampă un ciob de lumină aici jos pe
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
dreapta cu stolul acela de stele în față un cârd de rațe de aur din bălți ne păreau pe care urma să le împuște acest nebun. Simțeam cum se lasă seara cum adie o boare peste umerii dulci ai femeii-copil umerii mei și pleoapele lui i-au învelit trupul crud plângându-mi deșertăciunea și-n plus dezastrul pe care-l simțisem prelins în mine din sufletul nepotrivitului chip din lampă un ciob de lumină aici jos pe pământ cum arată închipuirea
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
lasă urme nici nume nici formă încărunțesc și noaptea în somn scâncesc ca o copilă Sânziene Noaptea de Sânziene a lui Ioan care Râde se deschid cerurile din norul prea luminat al Maicii Curate coboară chiar Mama... ...cu șalul pe umeri ajunge la jilțul putred acum locul e cald ținut de o carte vie un hymen etern Ea știe totul, ea care știe totul iar eu închisă în țarc pe întuneric pun cap la cap imagini despre viețile altora ghimpele bolii
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
luați de la-nceput, Decât să știți mereu că ceva strânge, Că nu știu ce e larg în cheutori Și nu știu care amintire plânge, Ori nu știu cu ce gând sunteți datori; Ce-a fost a fost, trecutul n-are minte, Dar dacă puneți umărul puțin Și se deșteaptă visul în cuvinte O să vedeți cum alte umbre vin, Se-adună alte fapte, altă moară Se învârtește-n clipe, cu alt rost, Căruța vremii merge mai ușoară Și-o să uitați cu totul, tot ce-a fost
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
apocalipsă a interiorului), în fapt un hiperteliu al primelor trei părți, încearcă o relaxare (citește: devitalizare) a discursului anterior, prin acreditarea traumelor drept ficțiuni. Poemele devin mai onirice și mai puțin directe: ,un pește imens îmi intră pe sub mânecă până la umăr/ mi se lipește de piele își umflă și își dezumflă succesiv branhiile/ un pește imens cu ochii roșii bulbucați tremură pe mâna mea/ tremură întrerupt precum carioca unui schizofrenic." Din fericire, tezismele sunt fragile, inofensive: ,cu greu răzbat până la mine
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
puțin transfigurați. Există printre desenele lui Hyeronimus Bosch unele care ilustrează perfect aceste ,deliruri" sub control artistic. Omul - arbore în peisaj amintește de statuile - femei din Artiștii din insulă, cărora le dăduseră crengi subțiri, pline de frunze. Din coapse, din umeri, din șolduri, din sîni, de pretutindenea creșteau mlădițe verzi". Imaginea nu îi este străină nici lui Șt. Bănulescu care, undeva în Cîntece de cîmpie, vede pe ciotul unei sălcii uscate cum cresc lăstare ,cu fagure-n subțioare". Corabia demonului de la
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
de inexplicabil sau cine știe fiecare conform naturii sale ar fi vrut să fie luat de mână și dus de nas condus prin tunele unde totul era permis dar degeaba erau ochii cât sarmalele umpluți cu coate și genunchi și umeri și înveliți în foiță de gerunziu genital nu-și mai aminteau buricele degetelor ce odată pipăiau cheia din buzunarul dirijorului parapsiholog și lucid jucător de ping pong avea ca melodie preferată in the ghetto venit prin elvis mai încolo i-
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
ca pe o cometă acel șurub legat de o batistă de adio înspre a fenta zona erogenă a peisajului pleosc vezi muzici a scuturat pomul de avocado cari căzând coios făceau bum bum bum vezi muzica m-a bătut pe umăr pac pac poc vezi muzica n-ai de ce să-ți fie frică aici ai totul e MUZICĂ aici suntem pe insula mântuirii venită prin debussy via watteau aici totul e din muzică auzi la noapte sonata lunii te va săruta
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
Cu un deget iau stropul de mir De pe fruntea ta Și-l sorb ca pe-o mare Ce-mi alină setea. Peștele din Sud Iată Peștele însetat la nesfârșit Cu botul căscat veșnic primind șuvoiul ce curge Din vasul de pe umărul Omului apelor Așa cum noi nu încetăm să fim însetați De puterea Duhului Sfânt al Domnului Iisus Și să pășim întru slava Lui: "Cela ce crede în mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui". Și oriunde mergem Vrednici
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
al Domnului Iisus Și să pășim întru slava Lui: "Cela ce crede în mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui". Și oriunde mergem Vrednici suntem de a-i împărți apa sfântă. înger Iacob are capul pus pe umărul tău Tu ai capul pus pe umărul lui Iacob Sunteți ca-ntr-o îmbrățișare frățească Tu ești, îngere, înaripat și împodobit cu aura de luptă în aura ta sunteți amândoi Până ce Iacob va afla de ce a trebuit Să fie în
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
slava Lui: "Cela ce crede în mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui". Și oriunde mergem Vrednici suntem de a-i împărți apa sfântă. înger Iacob are capul pus pe umărul tău Tu ai capul pus pe umărul lui Iacob Sunteți ca-ntr-o îmbrățișare frățească Tu ești, îngere, înaripat și împodobit cu aura de luptă în aura ta sunteți amândoi Până ce Iacob va afla de ce a trebuit Să fie în luptă cu tine: " Te vei numi Israel
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
voi scrieți-i voi ode în rime alese mie lăsați-mi acest poem cât un fir de nisip ce-n furtună-și caută scoica acest poem scris cu cele șapte vieți mistuite până la jar cu cele șapte morți ferecate sub umărul stâng ca un solo de trompetă sfâșiind noaptea acest poem ademenind ca un abur de pâine pustiu despre văzute și nevăzute târziu cânt și eu ca un greiere într-o casă pustie ei nu aud ei sapă cărări în nisipul
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]