1,704 matches
-
pronunțat influențe ale sistemelor de joasă presiune, generate deasupra Atlanticului, ceea ce determină temperaturi mai moderate și precipitații mai bogate. Nuanțările climatice se manifesta și pe treptele altitudinale, în masivele muntoase ale arcului carpatic fiind prezent climatul montan răcoros, cu umezeală mare în tot timpul anului. Ținând cont de faptul că investițiile vor fi finanțate la nivel național, există anumite riscuri fizice legate de climă, care ar putea fi semnificative pentru această măsură. în acest sens, beneficiarii au obligația să se
ANEXĂ din 13 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276222]
-
pereții casei, ce își pierd eficacitatea prin umezire sau uscare prea lentă; ... (c) deteriorarea elementelor din materiale poroase sau sensibile la apă precum chirpici, paie sau lemn, ce își pierd calitățile portante sau de izolație; ... (d) acumularea de mâl și umezeală în spații neventilate și fără posibilitate de golire a apei; ... (e) apariția mucegaiului la pereți în spații neventilate, inclusiv în zone cu structură din lemn, în cazul compartimentărilor de gipscarton, precum și a pereților de cărămidă; ... (f) deteriorarea mobilierului. ... (6
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 13 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275559]
-
istorice; ... (b) se vor inventaria și stabili ce materiale și caracteristici constructive pot fi curățate, uscate și reparate și care materiale și elemente trebuie înlocuite; ... (c) se vor îndepărta finisajele fără valoare istorică, decorațiunile și mobilierul care absorb și captează umezeala, cum ar fi stucaturile, lambriurile de lemn și alte elemente de patrimoniu; ... (d) atunci când este nevoie de înlocuirea materialului istoric deteriorat sau distrus, se vor alege materiale compatibile, cu proprietăți similare, care respectă caracteristicile materialelor tradiționale, tipul decorațiunilor și
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 13 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275559]
-
sânii zvelți se strecurau bucuroși din cupele prea mici ale sutienului. Am observat că s-a schimbat la față de nerăbdare. Am ajuns iar în pat... și am pătruns cu mâna prin chiloțel, simțind mătasea catifelată, tunsă scurt. Înfiorat, am mângâiat umezeala adânciturii dintre pulpe. Chiloțelul cazu, nici n-am văzut unde, iar mâna ei îmi pătrunse printre picioare și-mi conduse năvalnicul fierbinte acolo unde vroia ea. Despicarea era caldă și plăcută. Am început să mă opintesc. Parcă eram ieșit din
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
cuprins între dinți aceste proeminențe drăgălașe, care creșteau tot mai mult, împungând materialul cămășii de noapte și cerând eliberarea. Am simțit că se excită treptat, și atunci, am coborât mâna la încheietura picioarelor, mângâindu-i blănuța mătăsoasă și descoperind o umezeală caldă la intrarea în cuptorul gata pregătit să coacă pâinea rodului pământesc. Mugurelul tare era nerăbdător să profite de joaca erotică, în plină desfășurare. Priveam cu plăcere cum se deschide poarta raiului, dornică de noi nebunii. Cu pistonașul am mângâiat
DRĂCUŞORUL DIN CASĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378351_a_379680]
-
de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
să cadă stropi reci de ploaie. Norii plini de precipitație își scuturau povara deasupra noastră. Imediat fiecare și-a scos din gențile cu scule, echipamentul pentru ploaie. Era vară, însă de la o ploaie rece și multe ore de stat în umezeală, te poți alege repede cu o congestie pulmonară. Aveam un coleg care nu mai era printre noi, datorită acestui fenomen tratat cu nepăsare de către el. După o jumătate de oră de tras la vâsle, pe marea agitată, dar nu chiar
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
tocmai se suciseră și indicau contrariul. Se foi un timp cu nemulțumire în susul și-n josul stației, așa cum făceau și celelalte trei, patru persoane care așteptau ca și ea, fiindcă dacă ar fi stat pe loc, ar fi pătruns-o umezeala. Privi din nou în direcția dinspre care aștepta mijlocul de transport. Niciunul, dar, către stație se mai îndreptau două persoane. Îi recunoscu imediat pe cei doi, pe care nu-i mai văzuse din toamnă. Filiform, cu vârsta aparentă de circa
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
decât în ea însăși. A alergat o viață întreagă și când a privit în jur nu se mai regăsea pe sine însăși printre miile de fețe ce au zburat pe lângă ea ca niște păsări gonite de toamnă. Și era multă umezeală în acea dimineață de aprilie. Ploaia bătea în geamul de la camera Darianei cu niște mâini reci a căror degete alunecau pe oglinda transparentă încercând să-și contureze o formă de-o clipă. Umezeala naturii se reflecta în ființa Darianei prin
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
păsări gonite de toamnă. Și era multă umezeală în acea dimineață de aprilie. Ploaia bătea în geamul de la camera Darianei cu niște mâini reci a căror degete alunecau pe oglinda transparentă încercând să-și contureze o formă de-o clipă. Umezeala naturii se reflecta în ființa Darianei prin izvorul ochilor ce au început să picure. Amintiri vechi se încolăceau prin prezentul ce frământa viitorul. Stânca vieții Darianei a luat chip în vis și nu putea să fie biruită. Cum ar putea
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
de parfumul toamnei. Oare am uitat să zâmbesc împreună cu speranța sau am găsit eternitatea în stânca ruginită de vreme? O lacrimă din ochiul norilor bătu puternic în fereastră și alungă porumbelul din adăpost. Dariana își simți toată ființa pătrunsă de umezeala de afară. - Prea multă apă, atât de multă apă a adunat ființa mea, încât mi-e teamă că o să ruginesc în primăvară. Stânca vieții mele, o apă pe care n-am știut să o gust în visele ce-mi frământau
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
cel Mare, parcă ai fi citit pe larg viața lui din Mineiul pe luna ianuarie: lupte cu demoni, vedenii și viziuni, încercări de tot felul, căderi de-a dreapta, părere de sine, toate acestea în trei luni de zile. Desigur că umezeala peșterii nu l-a cruțat și a dobândit reumatism: așadar suferința a venit și ea. Iar el zicea: “Să fi văzut suferință, toată viața mea am tras de pe urma acestei cereri înfocate...” și într-adevăr, s-a chinuit mult cu acest
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
ar fi contat în acel moment. Păream victima neputincioasă dintr-un experiment torționar. Pielea buzelor începea să mi se usuce alarmant de repede. M-am așezat mult mai aproape de ușa sobei interdeschise și am privit flăcările cum se luptau cu umezeala din lemne. Mi-am frecat mâinile apoi l-am privit pe tata. Stătea cu ochii undeva pe zare și pufăia îndelung. După câteva minute bune s-a întors spre noi, ne-a porivit printre lacrimi, apoi a plecat... A trecut
DE CE, TATĂ? de TEODOR DUME în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381179_a_382508]
-
Articolele Autorului Drumul (partea întâia) Erau vreo zece umbre înghesuite una în alta în troșcoleta aceea, un fel de remorcă acoperită, cu două geamuri mici în spate, unde era și ușa, tractată de un tractor. Mirosea a haine îmbâcsite de umezeală, a rachiu prost și a ceapă. Ploua continuu, cu înverșunare iar picăturile de ploaie se prelingeau pe gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
gâfâială a ei și a copilului. Uki scâncea. Era flămând. Trebuia să facă popas! Și privind încolo și-ncoace, hotărî loc de oprire. Încropi adăpostul pentru mas din trei prăjini. Le-acoperi cu piei de ren. Apoi, feri lăuntrul de umezeală cu o piele uscată de morsă. Niște blănuri de lup închipuiră culcușul, tocmai bun s-ogoiască pe-odorul ei, aflat în al cincilea an de viață. Necazul lui Anyu se dovedi în cele din urmă rana făcută deunăzi încercând să
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
iunie 2016. Drumul (partea întâia) Erau vreo zece umbre înghesuite una în alta în troșcoleta aceea, un fel de remorcă acoperită, cu două geamuri mici în spate, unde era și ușa, tractată de un tractor. Mirosea a haine îmbâcsite de umezeală, a rachiu prost și a ceapă. Ploua continuu, cu înverșunare iar picăturile de ploaie se prelingeau pe gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
mai mult Drumul(partea întâia)Erau vreo zece umbre înghesuite una în alta în troșcoleta aceea, un fel de remorcă acoperită, cu două geamuri mici în spate, unde era și ușa, tractată de un tractor. Mirosea a haine îmbâcsite de umezeală, a rachiu prost și a ceapă. Ploua continuu, cu înverșunare iar picăturile de ploaie se prelingeau pe gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
stropii de apă sărată în mii de culori strălucitoare, formând un mic curcubeu. Ana se apropia de dig să privească spectacolul cât mai aproape. Dinspre mare venea un val de aer rece, așa că își îmbrăcă hanoracul. O pătrundea frigul și umezeala din aer, chiar dacă era în luna lui cuptor. Și ce căldură a fost de dimineață! Din cauza ei părăsise plaja care era acum inundată până la jumătatea ei de furia valurilor ce intrau în golful format între cele două diguri. „Mâine nu
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
ecluză făcea ca eu să nu văd când peștele mușca și mișca pluta, așa că mereu mă trezeam cu râma mâncată. La un moment dat cum stăteam eu cu fundul pe o piatră și cu pantofii sprijiniți pe o alta, simt umezeală la picioare, Crescuse apa și trecuse de talpa pantofilor, udându-i. Aceasta a fost șansa mea de supraviețuire. M-am retras mai sus și am mai continuat pescuitul alte câteva minute, fără niciun rezultat. Soarele se pregătea să apună, așa că
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
Se simțea sfârșită și frigul accentua starea de rău ce o cuprinsese. Nu i-a permis să se îmbrace și i-a aruncat pantalonii și bluza în camera de alături. Vremea se răcise brusc și se mohorâse față de ziua precedentă. Umezeala de afară pătrunsese în cameră, chiar dacă aceasta fusese permanent închisă. Când soarele trecuse spre asfințit, el s-a trezit. A tras-o lângă el și a început să o mângâie pe trup, pe picioare, pe sâni, fără să o brutalizeze
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
Capitolul V / 6 ÎMPLINIRI ȘI DEZAMĂGIRI La sfârșit de noiembrie, Fănel se îndrepta spre garsonieră pătruns de frig și umezeală. Tremura în geaca de piele pe sub care îmbrăcase un pulover cu guler și respira greoi. Alergase puțin prin ploaia ce l-a prins pe aleile dintre blocuri. Venea de la Judecătoria la care introdusese acțiunea de divorț în urmă cu nici
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul ferestrei în ordinea lunilor. Acele cupe de ceapă care aveau în ziua de Sfântul Vasile mai multă umezeală în ele, avertizau că lunile respective vor fi ploioase. Așa „decretase” mama Ioana și anul acesta după studierea cepelor sale în ziua de întâi ianuarie, că lunile de iarnă vor fi geroase și pline cu zăpadă, aproape până prin martie, când
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Soarele când se va ridica de o suliță, usucă orice urmă de umezeală a boabelor de grâu și așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
în dezordine. A avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă spera să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum transpirația îi îngheța pe spatele său ud. Razele lunii îi călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Aduna cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]