3,608 matches
-
a început să se gândească la asta. Satul avea o topografie bizară, ce te izbea încă de la intrare; în bună măsură foarte dezordonată, nicio uliță nu era perpendiculară sau paralelă cu alta. Arhitectural, reunea toate stilurile posibile, de la cele mai umile cocioabe, colibe sau grajduri până la cele mai sofisticate locuințe și vile construite din materiale atipice sau de proveniență necunoscută. Relieful se anunța la fel de bizar, un spațiu ondulat fără înălțimi sau depresiuni prea mari, dar suficiente ca să te facă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-o aud zilnic? Ne-am întâlnit așa cum a propus ea, de altfel ea s-a ocupat de toate detaliile, aportul meu a fost nul, cred că aproape din toate punctele de vedere. Nu-mi amintesc nimic, decât o cameră umilă de hotel, cu ferestrele acoperite de perdele groase și verzi, și picioarele ei împăturite pe marginea patului, picioarele ei atât de deosebite. De-altfel, doar picioarele mi le amintesc; chipul ei continuă să rămână ceva nedefinit, departe, cu toate că este tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Poți să vii tu să mă aștepți la aeroport?"... Două luni mai târziu. O cameră de hotel. Note de jurnal " Am depășit deja cu trei luni scadența morții mele. Azi mă întâlnesc cu Damiel. Mereu în același loc. Acea cameră umilă de hotel, mică și fără lumină. Am găsit-o la repezeală în ziua când veneam dinspre aeroport. Mă întorceam din Ouro Prieto, din călătoria mea misterioasă. De ce facem asta nici el, nici eu nu știm. Nu este vorba de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a desfătat cele șase urechi ale Cerberului cu lira lui, după cum șerpii dansează sau se crispează într-o euforie paralizantă în prezența muzicii; "Ca șarpele pe muzici înnodat, / Rotit de două ori la mărul-soare" (Ion Barbu). Fie și în cantități umile, fericirea este la îndemâna oricui, fiecare trebuie să se fi bucurat cumva, cândva, de ea. Este privilegiul fiecărui muritor. Însă, dacă nu există nici măcar o amintire a ei, atunci clipa morții, vreau să spun a trecerii, ar trebui să conțină măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Negru. Nu luă în seamă încă o umbră care se simțea tot mai îndărătnică în calea sa. Cu greu se trezi din teoremă, consfințind până la urmă că aceea care-i aținea calea era o femeie. Bântuia printre foșnete, speriată și umilă. Cum toate animalele au dublul feminizat, Nilă o lua sub protecție și o numi... Nilă! Și poate din acest motiv Nilă deveni volubil. El, care făcea apologia tăcerii ca atribut al înțelepciunii și al cunoașterii. Ați văzut voi ne explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că în clipa aceea gângania miriapodă va fi martora unui eveniment cosmic cu conotații mistice, la care și ierarhiile zeităților Cerului și ale Pământului, Elfii și Îngerii Deva, Serafimi și Zânele, urdoarea ochilor, adormiții veacurilor ce așteptau să se nască umilul grăunte în care dormea pentru o zbatere de vreme, iute cât o clipire, roata Destinului! Răsărea soarele. Deosebit decât celelalte răsărituri, pentru că era muzical. Și, ca în orice orchestră, în acea zi fuseseră selectați interpreți de elită aleși din diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Voronca și Panait Istrati, care aveau să bântuie în viitor prin orașul-lumină, evaluând în operele lor omul ca posesor al măreței sale nimicnicii, exprimată prin fapte înălțătoare care conferă aure de Zei unor destine lăsate la voia întâmplării, vor explora umil viața, mulțumiți că există, fără a-și aroga vreun merit decât acela de mesageri. Din rutină m-au întrebat de bagaje. Le-am oferit cutia de chibrituri. După ce au deschis-o, au exclamat: Bine, dar aici este un greiere! Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se-n mă-sa de pitecantropi, nu-i poți scoate din ale lor, conchisese. M-a prins, se gîndi Roja, pregătit să capituleze, simțindu-se dispus să-i facă orice concesie numai ca să și-o ia de pe cap. Fără acele umile obiecte vestimentare se simțea ca un militar fără muniție, ăsta era adevărul. — Ne-a luat pe toți peste picior, dom’ Roja, auzi cîtă neobrăzare, fufa dracului, se indignase Gulie. Cum adică să le aibă pe toate? Cum putea să fie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
limbă, până când toate cuvintele se vor desprinde pietre de pe cerul gurii. Eu știu să tac. Nebunul veritabil se ascunde sub pleoape ca după un capac de sicriu și moare în cuvânt precum viermele într-un cocoloș de mătase. Nimic mai umil decât să te jupești primăvara de propria piele ca o desfrunzire timpurie, apoi să-ți croiești din ea cămașă de nuntă sau de înmormântare. Nimic mai claustrofob decât strâmtorarea propriului păcat. Nebunul mereu are soluții, așteaptă cuminte o primăvară mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o revistă; la ultima întomnare, a rămas fără mâneci. Nu a disperat, a luat un foarfece, și-a croit o altă îmbrățișare, apoi a strigat triumfal: "Gata, Dumnezeule, n-am crezut niciodată că este atât de ușor să fii cruce. Umil sau smerit, tot una-i, părinte, lecția aceasta o știu pe de rost." Ce să le spun? Posibil că aici nu ajung ziarele, curent electric nici atât, chiliile sunt luminate de candele. Nu văd nici un cablu, nici un stâlp de telegraf. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
țintuită ce dă spre dormitor? De azi înainte nu o mai numim ușă, ea este poarta: mata treci dincolo, eu vin pâș-pâș, bat și aștept Împăratul Slavei să-mi deschidă. Cine este Împăratul Slavei? Cuviosul Spiridon este Împăratul Slavei, eu, umila sa ucenică. Împăratul Slavei mă ia de mână și mă trece dincolo. Împăratul Slavei mă ține în brațe ca pe o păpușă de lut peste care a suflat duh atâta cât să-și aline singurătățile. Directoarea, fostă balerină în ansamblul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de cinstire, sau să și-o dobîndească numai prin noutatea conținutului și prin însemnătatea lucrurilor despre care vorbește. De asemenea, nu aș voi să se judece drept prea mare încredere în sine faptul că un om de condiție joasă și umilă îndrăznește să trateze despre guvernarea principilor și să dea reguli cu privire la aceasta; căci așa precum cei care desenează locuri din natură se așează jos în cîmpie spre a putea privi cu atenție înfățișarea munților și a înălțimilor, iar pentru a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ba subiectul era ocolit cu grijă. Astăzi știu de ce: ca nu cumva să apară În discuție vreo referire la cecitatea mea și difi cultățile pe care ea le antrena, cu atît mai numeroase cu cît voiam să ies de pe traseul umil, dar bine protejat, prestabilit pentru orbi de către stat. Părinții sperau că am eu deja o soluție sau că regimul are obligația să mă cocoloșească, așezîndu-mă Într-o firidă netulburată pentru tot restul vieții. O singură dată am asistat la o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
disprețuim din ignoranță. Pe plan cultural, așa cum voi încerca să arăt prin trei exemple, riscăm să pierdem înțelesul însuși al unei bune părți din Tradiția noastră transmisă liturgic, iconografic sau literar. Apocrifele marianice În Noul Testament, biografia Maicii Domnului se suprapune umil biografiei Mântuitorului. Ea apare în evanghelii odată cu Bunavestire și dispare după Înviere. Dogma fundamentală a creștinismului rămâne totuși dogma Întrupării lui Dumnezeu, a nașterii Lui dintr-o femeie neîntinată, fecioară ante partum, in partu și post partum. Maria joacă un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
deodată: Domnul, Înțelepciunea și Pomul vieții. Nici Clement nu era străin de această interpretare (Stromata a V-a, 72,2). Aceste câteva cazuri inventariate vorbesc de la sine. Părinții Bisericii storceau la maximum sensurile Septuagintei, transformând cuvintele cele mai neînsemnate, mai umile, pe care uneori ne este lehamite să le traducem, în adevărate bijuterii spirituale. Până aici am citat versiunea sinodală ortodoxă din 1982, ale cărei vicii urcă însă până la versiunea din 1936 (gândită totuși bine în intenție). În 2001, Î.P.S.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iertare, apă, iertare, animalelor, iertare, oamenilor, iertare, voi, suratelor... N-am să mai spun niciodată că eu singură vreau să fiu admirată... Nu să fii admirat e totul, ci să ne facem munca așa cum trebuie... oricât de grea sau de umilă ar fi ea. Am învățat lecția, primiți-mă înapoi !" Dar acum e prea târziu : locul ei nu mai e în digul de pietre, acel dig nu mai există. Locul ei e în poveste, ca să ne învețe ce trebuie lăudat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mișcare. Sau, mai direct spus: timpul nu trece, ci noi trecem prin el. „Cine a spus asta? Aha! Garabet Ibrăileanu! Și are perfectă dreptate.” „Hai, că a prins vulpea la rană. Te dai cu aripa frântă. Fii bărbat, prietene! După umila mea părere, s-ar putea să iei numai bile albe. Dar, fiindcă există și un „dar”, Își poate băga coada și Michiduță, cu <porniți Înainte tovarăși!ă. Acest lucru este puțin probabil Însă, fiindcă, după felul cum au reacționat cei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Zalman Aron se așeză înapoi la masă și își sprijini fruntea în palme, dar Levi rămase mai departe nemișcat pe scaunul său, aspru și neînduplecat. Fratele lui își lăsă să-i cadă pe lângă trup mâna zadarnic întinsă. Atunci..., articulă el umil, eu vă urez drum bun și vă doresc să vă găsiți fericirea în Eretz-Israel! Rămâneți cu bine!...Gârbovit, cu capul căzut în piept, fiul ceasornicarului deschise ușa și ieși. De afară i se auziră pașii îndepărtându-se încet pe alee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mâna întinsă, în timp ce ochelaristul înlemnise în picioare, în spatele biroului său. Aflând ce necaz îl adusese la minister, directorul Uritescu stătu puțin pe gânduri, apoi îl pofti la el în cabinet, ca să vadă ce și cum. Mă scuzați, articulă cu glas umil secretarul, eu nu știam cine e dumnealui... Dacă l-aș fi cunoscut mai dinainte... Ia mai du-te dracului, Costache, că tu nu ești în stare să-l recunoști nici pe taică-tu, dacă ar intra în la tine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
le trase câteva înjurături. Apoi trânti ușa la loc cu năduf și răsuci cheia de două ori în broască, iar cheia o băgă în buzunar. Domnu Stelică, cu lacrimi în ochi vă rog..., zise gestionarul cu o voce redevenită foarte umilă, nu mai treceți și cutiile alea acolo!... I le-am dat pe veresie astă toamnă lu' cumnatu-meu, ca să-i facă fiică-sii trusou de nuntă... Asta e treaba dumitale. Eu trebuie să constat care-i situația gestiunii, ridică Stelian din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
semnat. Ghiță Marangoci, care asistase tot mai apatic la ultimele verificări de gestiune, mirosind a transpirație și a trăscău de prune, văzând că Stelian terminase cu lucrul, se săltă de pe scaun și sughiță din fundul rărunchilor: Domn șef..., mormăi el umil și jalnic, domn șef... m-ai nenorocit!... Noi, Ghiță, să știi că nu ne-am făcut decât datoria aici și nimic altceva! îi explică cu îngăduință Stelian, folosind pluralul modestiei, și ridicând tocul de pe tejghea își puse fără grabă apostila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a toarta cu apostolii în tablou, ci dacă se cade ca eu, depravată ce sunt o să-ți fur titlul pe care-l aveai pe când erai țânc de tot! să am onoarea de a fi găzduită chiar și în cel mai umil colț al tabloului. S-a găsit un șugubăț care m-a întrebat cum este posibil ca o doamnă curtată intens de un șeic ființă musulmană și cu harem, mi-a precizat el să cocheteze cu selecta companie din Cină? Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Anton muri, sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii... Și cititorul trebuie să știe acum că atât eroul povestirii, cât și faptele ce s-au țesut în jurul neobișnuitei sale persoane, mi-au parvenit întocmai în forma în care, după umilele mele puteri creatoare, luminate miraculos de o inspirație neașteptată, le-am așternut aici de față, netăgăduind că acestea ar putea fi atinse, totuși, și de un pic de... fantezie. septembrie, 2012 Istorisiri nesănătoase fericirii 21 Metamorfoză divină iecare om se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu creezi și condițiile de trebuință înfăptuirii lui; iar, atunci când, într-un sfârșit, totul fu terminat și meticulos verificat, se înfățișă sfios înaintea ștreangului, așa cum se înfățișează acuzatul în fața Curții cu Juri, sau câinele, în fața stăpânului cuprins de mânie, adică umil și fără să cuteze a-și ridica cumva privirea. Trecură, astfel, câteva clipe lungi. Dintr-odată, însă, îl înăbuși un val mare de neliniște, simțind cum cineva parcă îi vorbește în conștiință și îi pune cu asprime frână, oprindu-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea nu poate fi raționalizată -, se repeziră unul spre celălalt, așa cum se reped apele Nilului în sezonul ploios. Doar o clipă apucă Carla să murmure, cu glasu-i melodios și fermecător, numele bărbatului, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]