867 matches
-
punîndu-i în același timp o mână pe frunte. - Asta este numai din pricina oboselii, bombăni ea. Maidă-o în plata domnului de carte, că n-am să te fac filozof. Cine citește prea mult, se scrântește. Aceste cuvinte fură spuse cu o umoare acră, ce părea intenționată și care jigni pe Felix, fiindcă Aglae avea aerul să învinovățească pe Felix de surmenarea lui Titi, deși ea însăși îl chemase. Din acea zi, Felix încetă iarăși de a se mai duce pe la Titi, până ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moment la altul. Eros este dușmanul repetiției iar repetiția este inamica lui Eros. Experiența o dovedește. Rostul teoriei este să tragă concluzia. Dar nici o societate, nici o cultură nu s-ar putea stabili pe o bază atît de imprecisă, în voia umorilor și fluctuațiilor amoroase ale membrilor ei. Multe societăți s-au întemeiat deja, altele sînt în continuă facere. Fapt posibil doar în măsura în care ele au fost capabile să inventeze metode de a deturna oamenii de la satisfacerea imediată a pornirilor erotice, fixîndu-i în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lor. Doar vindecarea acestei suferințe poate opri violența și-i poate ține pe oameni împreună. Pentru cît timp însă? IV S-a spus că mulțimile sînt femei. Același reproș pentru unele și pentru celelalte: aceeași nestatornicie, aceleași schimbări bruște de umoare, trecere de la o extremă la alta. În fapt, mulțimile sînt ciclice, cunosc o alternanță de la bucurie și tristețe. Dispoziția lor se schimbă la fel de brusc ca și cea a indivizilor. Lenin, de pildă, era foarte sensibil la fluxul și refluxul dispoziției
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
îi sînt supuse mulțimile naturale. Acestea trec de la exaltarea dionisiacă la liniștea apollinică. Ciclul se repetă la fel de regulat ca fluxul și refluxul: zilele luminoase, inundate de strălucirea soarelui, alternează cu zile mohorîte, înecate în burniță, ilustrînd mișcarea de du-te-vino a umorilor colective. Am comite însă o greșeală de neiertat dacă, luați de valul puternic al analogiei stabilite de Freud cu mania și melancolia, am trece peste un fapt elementar: suspendarea regulilor pînă la intervertire în timpul sărbătorilor, a zilelor cînd inferiorii îi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
activitate sexuală un risc major, având între altele ca posibile efecte depresia melancolică ori abulia 2. El face parte din suita de gânditori antici care valorizează substanța generativă (mai cu seamă sperma bărbătească) drept produs al naturii care reglează economia umorilor corpului. De aceea, activitatea sexuală poate avea efecte restauratoare pentru foarte mulți indivizi captivi în plasa de pasiuni ale sufletului. Galenus susține, de pildă, că persoanele marcate de apatie sau agresivitate pot beneficia de uzul sexualității într-un sens care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
situațiile sociale. Încercarea de a explica personalitatea (sau caracterul) datează din Antichitate. Astfel, în viziunea medicului grec Hippocrate (sec. V î.Hr.), reluată de Galen, un medic grec din secolul II d.Hr., caracterul rezultă din predominanța uneia dintre cele patru umori fundamentale: sângele, bila galbenă, flegma (adică ceea ce curge din nas, numită și spută) și atrabila (sau bila neagră). Aceste patru umori determină caracterele sangvinic, coleric, flegmatic și melancolic, fiind prezente în vocabular și sub forma expresiilor „a-și vărsa fierea
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
reluată de Galen, un medic grec din secolul II d.Hr., caracterul rezultă din predominanța uneia dintre cele patru umori fundamentale: sângele, bila galbenă, flegma (adică ceea ce curge din nas, numită și spută) și atrabila (sau bila neagră). Aceste patru umori determină caracterele sangvinic, coleric, flegmatic și melancolic, fiind prezente în vocabular și sub forma expresiilor „a-și vărsa fierea de mânie”, „a-și face sânge rău” sau a avea un „caracter flegmatic”... Amabil, răutăcios, simpatic, rece, altruist, limitat, boem... Confruntați
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
să aibă duh, vorba-i să fie mereu drăgălașă, simțirea puternică. Pentru ca frumusețea să fie desăvîrșită mai trebuie și hazul, pe care Conachi Îl amintește mereu În reveriile lui erotice: „frumuseță, nur și haz”. Nu-i place femeia „ciudoasă”, cu umoarea schimbătoare. Într-un poem (Ești nurlie, ești frumoasă) ceartă, În stilul de mai tîrziu al lui Eminescu (stilul Învinuirii tandre!), femeia capricioasă care omoară fără simțire călcînd peste firea dreaptă. Însă mustrarea devine un elogiu, supărarea se transformă Într-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
diavolii simțirii. Focul este elementul primordial În acest cadru torționar. Tot ceea ce se petrece se petrece În inima focului. Un foc ce se hrănește cu plîns și se „Întartă” cu suspine (Nume). Un foc, În fine, nestins, indiferent de starea, umoarea subiectului Înamorat. În petrecere sau În suferință (cel mai adesea: În petrecerea suferinței), el este ars de un foc interior puternic, intră sau iese dintr-un mare incendiu. A trăi În foc este o condiție elementară de existență. Unii poeți
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai colorat de chinuri și jertfe: afazia, smintirea („vorba, mintea ce-am avut, / Cu totul o am pierdut”), uimirea (adică rătăcirea cugetului), insomnia, coșmarul, o prăpădire, pe scurt, generală: „trăiesc moarte vie”. Se va vedea cît de schimbătoare este, totuși, umoarea poetului. Cel care anunță, aici, că nu mai are vorbe pentru a obține Îndurarea femeii („Nu mai am cu ce cuvinte spre-ndurare să te-aduc”), promițînd chiar moartea voluntară („poruncește că se poate / pentru tine să și mor”), Pann
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
două săptămâni Ioanide se simți apăsat de situație, prin chiar paradoxala ei cordialitate. Natural, știa bine că doamna Ioanide avea toate cusururile din lume, că supărarea lui se documenta pe o lungă listă de crime mărunte, însă în atâtea zile umoarea neagră îi pierise în întregime și privind cu coada ochiului la doamna Ioanide o găsea inofensivă, necesară, distinsă. Simțea că se află într-o situație ridicolă. Dar motivul principal de agasare îl constituia faptul că uitase cauza inițială a supărării
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în Egipt și nu pot. G. Călinescu - Și eu, zise Sultana cu un fel de decepție ironică, așezîndu-se din nou pe scaun, ți-am adus un angajament strălucit. Și scoase din poșetă un plic prelung, pe care-l azvârli cu umoare pe masă. Potolirea Sultanei bucură pe Ioanide, care socoti că scăpase din vâltoare. Tot ce spusese era sincer și spontan, și totuși inteligența lui de om experimentat îi arăta că sub raport pedagogic o întorsese bine cu sau fără intenție
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
filozofie, crezîndu-mă străin de orice cugetare. Este adevărat că filozofia mea, a noastră, nu e o filozofie de manuale; Kant, Hegel ne interesează puțin. Noi profesăm o filozofie ieșită din trăirea directă, o filozofie combatantă. ("Hm! Hm!" însemnă Ioanide cu umoare pe caiet.) Unul din comandamentele noastre este: a trăi în prezent. De fapt, a nu trăi în prezent reprezintă pentru mine o pură contradicție, fiindcă a trăi este sinonim cu a fi prezent. De aceea noi ne chemăm din când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Antichitate. Date care atestă preocuparea oamenilor pentru această tulburare datează încă din 1650 î.e.n., papirusul lui Eber conținând cea mai veche descriere clinică a bolii de o mare acuratețe. Hipocrat a folosit termenul de "melancolie", desemnând prin acesta bila neagră, umoare a cărei proeminență ar fi responsabilă de specificitatea anumitor trăsături temperamentale. Teoria humorală a lui Hipocrat a fost eclipsată în Evul Mediu, când sub influența Inchiziției, depresia și alte boli mintale erau suspectate de posedare a trupului de către demoni, iar
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cunoștințe, și nu acele stări de spirit pe care în Jurnalul filozofic le visa ca făcând obiectul școlii sale de înțelepciune. De ce nu regăsesc bucuria de a povesti zilele Păltinișului, făcute totuși din altă substanță a timpului? Încep cu o umoare proastă. Vineri, 28 septembrie 1979 Astăzi de dimineață m-am plâns lui Noica de blocajul prin care trec. Cînd nu poți să continui o idee - mi-a spus - trebuie să urci un deal. Piedica interioară se învinge creîndu-ți o piedică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
desigur, patetic, dar din nefericire el exprimă o stare de fapt. Fiind melancolic și depresiv, în ciuda exuberanțelor periodice și a unor înclinații ludice evidente., tot ce am încercat să fac, susținut și pe termen lung, mi-a fost bruiat de umori insuportabile. Având pesemne o minte bună, ea nu a reușit niciodată să obțină o continuitate satisfăcătoare datorită "stărilor" care o invadau. Pe de altă parte, n-am știut niciodată să convertesc acest capitol de sâcâială interioară și de suferință într-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Exemple faimoase de tipi care aveau comportament de funcționari conștiincioși în cultură, care scriau dimineață de dimineață și cu porția: Balzac, Thomas Mann, Julien Green, Sadoveanu, Eliade ― minimum șase-șapte pagini pe zi. Stilul meu e "heirupist", datorită succesiunii infinite de umori inegale. "Mă învîrt în jurul cozii" (expresie oltenească), pierd timpul, negociez cu mine, protestez amânând în fața iminenței, orice "termen" mă pune în stare de insurecție. Totul e de fapt o pregătire înfrigurată, un trac prelungit (care se poate întinde pe perioade
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
panaceu" universal era postul, la care se găsesc referiri peste tot În Biblie, conceput ca un mijloc de purificare spirituală, dar și de "Întărire a organismului". Dincolo de motivele spirituale, postul constituie un excelent mijloc de curățire (depurație) a organismului de umori, de curățare și primenire a sângelui. Abținerea de la mâncăruri bogate În calorii și limitarea la cantități reduse dintr o hrană simplă, chiar timp de mai multe săptămâni, are numai efecte pozitive, organismul având aocazia să se purifice de toxine. În
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Hipocrate (400 Î.e.n.) și Galenus (150 e.n.). În concordanță cu filosofia epocii, care considera că Întreaga natură este compusă din patru elemente fundamentale aer, pământ, foc și apă aceștia au socotit că predominanța În organism a uneia dintre cele patru „umori” (hormones): sânge, flegmă, bila neagră și bila galbenă, determină temperamentul. Pe aceasta bază se stabilesc cele patru tipuri clasice de temperament: coleric, sangvinic, flegmatic, melancolic. ● Colericul este energic, neliniștit, impetuos, irascibil, uneori impulsiv și Își risipește energia. El este inegal
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
fost înlocuită la un moment dat cu pamfletul vulgar și cu portretul fiziologic caricatural (e mult mai dificil să te menții în albia civilității, a argumentelor: unora li se pare de-a dreptul castratoare această autoîngrădire, o nedreptate făcută „naturelului”, umorilor care își cer dreptul la exprimare!). Au fost scoase la suprafață vicii și maladii monstruoase, s-au pus pe balanța patriotismului local motivații subversive și mai puțin subversive - toate cu intenția de a desființa preopinentul. În acest război al demolărilor
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
romantice. Publicistica scriitoricească din presa basarabeană - fenomen care trebuie apreciat ca atare, pentru că mai drege imaginea de amatorism și analfabetism a gazetelor noastre - este, fără excepții, un comentariu frugal, aplicat unor fapte imediate, un „sos” compozit, condimentat din plin cu umori anevoie stăpânite, garnisit cu metafore, parabole, anecdote și numeroase îndrăzneli de limbaj. Nici textele de dimensiuni mai mari nu pot fi considerate eseu politic, gen care implică un element analitic mai pronunțat și o subtilă relaționare a cauzelor și efectelor
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
din regretul a ceea ce nu aveam, necontenit anulată de plăcerea a ceea ce aveam”. Firește, melancolia singură nu poate fi blamată pentru finalul gest sinucigaș. De altfel, Drieu are un fel de voioșie mulțumită de sine atunci când face inventarul multiplelor sale umori melancolice: Melancolia de a nu fi activ și mobil, căreia Îi corespunde plăcerea de a fi lent și aproape imobil; melancolia de a nu fi Însurat și care se transforma, după despărțirile mele, În plăcerea de a nu mai fi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
literare", vorba lui Tocqueville contează numai în măsura în care gestionează, de regulă clientelar, resurse substanțiale. Cam toate polemicile din România au loc în această publicistică preponderent literară și în idiomul destul de idiosincratic, "urechist" și foarte personalizat, al publicisticii literare. În care contează umoarea și persoana, nu argumentul și ideea. V. N.: E adevărat ceea ce spui, dar, pe de altă parte, n-ai să poți să negi că anumite figuri cumulează poziția de jurnalist, de critic literar sau ceva de felul acesta cu cea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
și înfricoșătoare" suscitând teroare: În zori cineva descoperă trupul meu / Care toată noaptea a săpat un tunel / Către lumea cealaltă". Nici primăvara, timp al expansiunii vegetale și al bucuriei ("mă uit la veverița care se joacă în brad") nu modifică umoarea melancolică; bucurie scurtă: "Mă gândesc, / De ce m-oi fi bucurat?" (Chiar așa). În cimitirul satului (Ce frumoasă grădină), spațiu scăldat în soare, răposații parcă "stau așa de bunăvoie". Propria moarte a cuiva care a râs și a plâns subiect de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
astfel un pre-stil, un poet cu totul personal. Doi ani ulterior, în Aberații cromatice insurgentul impenitent imprimă propriului portret tușe apăsate, programate pe grandilocvență și meditație. O dată cu momentul 1971, al unor remarcabile Poeme, antinomiile capătă o fundamentare ideatică; teribilismele, exaltările, umorile schimbătoare, reacții ale unui modern anxios, sfârșesc în absurd și tensiune, în grotesc și umilități. Autorul e un centru de flux și reflux... Distanțarea de lucruri, chiar și de natură, instalarea în enigmă și iluzoriu, imersiunea în infernal și apropierea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]