868 matches
-
foarte prielnic invenției! Perspectivă deschisă, limbaj fluent la infinit, fără miză, întrucît e derealizator, ironia se izbește de situații în care simte nevoia unei delimitări. Ea ajunge astfel a "colabora" fie cu destinatarul, fie cu obiectul său literar, impregnîndu-se de umorile celui dintîi sau de materialitățile celui de-al doilea, într-o pornire ce reflectă spaima de neant. Venind în întîmpinarea receptorului, uneori maniera ironică se teatralizează, "se dă în spectacol" pentru a atrage atenția asupra sa, dar și pentru a
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
dintre Elena Văcărescu și prințul Ferdinand, a privit-o pe Elena Bibescu ca pe o complice activă în țesătura de intrigi ce-l vizau pe principele moștenitor. Sub unghiul stofei temperamentale, pianista avea o fire neastîmpărată și histrionică, a cărei umoare, deși nu putea fi defel ghicită contemplîndu-i pozele, te izbea de îndată ce aveai prilejul s-o urmărești în timpul interpretărilor muzicale. În cursul concertelor, intra într-o transă atît de acaparatoare încît, în finalul bucății muzicale, precum un semn de descărcare a
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
de vedere s-ar constitui într-o perspectivă de receptare de gradul II o metapoetică. Chiar acest fapt creează o nevoie interioară de grile motivante și concepte preliminare. Cratilismul preluat de la Platon și însăși ideea unei melancolii (și a altor umori) ale descendenței sunt baze de construcție a unui eșafodaj speculativ sclipitor. Simptomatologia descendenței se însoțește de complexe originare și manifestări schizoide de rupere între literatură și viață. Complexul lui Cervantes e la originea acestui fapt așa cum complexul lui Iona creează
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
figura și ca justificare subiacentă a cărții Monicăi Spiridon, carte "înghițind" ea însăși meta-realitățile fiecărei cărți luate în discuție. Însăși tipologizarea sau subsumarea față de arhetipuri reprezintă metaforic "înghițire". Efortul ulterior al cărților de a-și impune originalitatea se însoțește de umori diverse. Dincolo de melancolia proprie a artistului în general, Monica Spiridon identifică la Breban orgoliul (în Don Juan), la Theodor Mazilu oboseala sau resentimentul lui Ramón Pérez de Ayala. Arhetipologia cărții identifică figuri fundamentale deschise iradierilor semantice ulterioare: Isus, Romeo, Don
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
ea/ poate fi actualizată/ decojită de crusta-i de acum peste/ două mii cinci sute de ani/ ce s-ar auzi căzînd/ ușor pocnitor pe dușumea ca/ dintre dinții rozători ai veveriței/ o coajă de alună” (Polcă și politică). Uneori această umoare șugubeață se îndreaptă asupra marilor autori: „Domnule Tennesse Williams/ nu o dată/ din tramvaiul numit dorință/ în care vatman e un înger/ se face transbordarea/ în tramvaiul numit pocăință// (ah îmi vine să spun: tramvaietul!)// în care vatman e un diavol
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
ritmul verbal, împingîndu-i cuvintele într-o curgere alertă și aspră, de altercație doctă. În genere gîndirea lui Stăniloae are ritmul temperamentului lui - molcom, regulat și ferm -, rar întîmplîndu-se ca vorbele-i să capete altă cadență decît cea dictată de trepidația umorilor. Aici însă Stăniloae se află în postura neobișnuită a spiritului iritat, lentoarea așezată pe care o întîlnim în alte cărți fiind înlocuită cu o limbă iute de ciomag polemic. Stăniloae lovește cu pofta cruciatului pornit în apărarea dogmei, elanul său
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
în frumusețea lumii, care nu mai prețuiește nimic. În jurul ei se mișcă o societate care, tot mai cariată de parveniți și de profitori, se încăpățânează să-și țină rosturile. Enescu, intepretând neabătut, deși atins de tristeți, bucăți magistrale. Maruca, având umori schimbătoare, de la strălucire la disperare. Cella Delavrancea, Al. Rosetti. Familia regală. Familia. Cercul de doamne pentru care ține, cvasi-clandestin, un curs despre Goethe. Dar și noii, precum Breslașu, cel care o va înlocui la Conservator, deși nimic nu-l recomandă
Fleacuri și nenorociri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2923_a_4248]
-
pentru o listă practic infinită de candidaturi imagistice), ci o stare postedenică, tensionată de misterul consubstanțialității. O percepție a lor sub unghiul sincron al absolutului. "Azi, spunea Gottfried Benn, trebuie sa suportam prezenta simultană a lucrurilor". Obiecte, ființe, evenimente, impresii, umori se regăsesc pe același plan al scrumului încă fierbinte, inca inocent, deci tinzînd spre imuabil, a ceea ce a fost: Cînd parcă de nimic/ nu-mi mai pasă/ cartea se strînge între coperți/ cu cerul gurii închis// pereții devin ape îmbătrînite
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
Vasile Lucaciu: gîndire abstractă hrănită de o credință care circulă pe dedesubt, ca o premisă subînțeleasă a oricărei discriminări categoriale. Dar, dincolo de conținutul cursurilor, atracția lor descinde din stofa limbii. Fraza lui Lucaciu e didactică în intenție și sobră în umoare, avînd curgerea lentă a blocurilor de gheață ce alunecă pe un rîu cu matcă largă. O eleganță masivă și ceremonioasă îi mișcă cuvintele, pagina avînd transparența compactă a chihlimbarelor rotunde. Contemplîndu-i obișnuințele verbale, cititorul trăiește cu senzația că asistă la
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
nimic/ pentru că toate cadavrele au intrat în putrefacție" - din vol. Cântece negre. Peisaje de cangrena, le caracteriza Emil Manu, exegetul sau cel mai autorizat. Inspirație contradictorie, între eden și infern, cu mari căderi în vid, bruște schimbări de regisitru, de umoare, în genere cosmarescă. Înseninarea târzie, din lirica, a diminuat vocea. A pune pe seama războiului o inspirație damnata nu convinge. Este chemată la tribunal condiția umană însăși. Un filon de răutate funciară, de asemenea, împletit pe un fir de bunătate solară
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
el, umăr lîngă umăr, cu o credință formidabilă, depășindu-și limite de orice fel, reglînd excese și topind dificultăți actorii Iulia Popescu (Karolina), Marius Cordoș ( Aproape soțul), Viorica Geantă-Chelbea (Mama) și Mihai Bica (Tatăl). Și portretele, și tablourile ies deopotrivă. Umorile și visceralitățile alternează cu o inocență paralizantă, cu o duioșie a suferinței pe care, în registre diferite, fiecare actor o poartă, o mărturisește, o duce ca pe o cruce. Toată povestea este plasată într-un spațiu în care iluzia de
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
putregai, în virtutea unui procedeu magic care metamorfozează cloaca în aur și rahatul în bici. Dar, omenește vorbind, sînt teme care își molipsesc scriitorii cu micimea orizontului lor interior. E ca o contagiune păgubitoare din cauza căreia platitudinea unei lumi poate altera umoarea ochiului chemat s-o descrie. Căzăturilor și otrepelor nu le poți închina epopei decît știind din capul locului că întreprinderea ta e îndoielnică. Și totuși, conform criteriilor estetice, orice bîrlog poate fi subiect de roman și oricărei zvîrcoliri șerpești i
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
altminteri, prozatorul a avut la propriu o tentativă de a-și lua viața). Am putea vorbi de o revoltă demonică, „rezultat, după cum însuși M. H. Simionescu mărturisește, al unei gîndiri rău conduse”, coroborate de o postură plebeiană, de țîșnirea unei umori de tip social. În orice caz, prozatorul posedă un fond de energie impură, exprimată ca atare. Critica sa antimetafizică se lasă cu incriminări de genul celor pe care un nevoiaș le îndreaptă împotriva unui privilegiat ce huzurește, după cum am văzut
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
trebuie să reînvățăm a vorbi. Și vorbirea aceasta cuprinde întreaga condiție a omului, strivită de vremurile sub care am stat. Și mai stăm încă". Cu atît mai stimabil ni se prezintă scrisul lui Iulian Boldea, mai curînd auster, "refrigerat", camuflîndu-și umorile, cenzurîndu-și lexicul, de bună seamă tentat uneori de inflamare, cu cît contextul în care se produce e în continuare tulbure. Un aer retro, al bunelor moravuri interbelice străbate în demersul d-sale. Criticul de la Vatra e una din vocile calme
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
E păcat că un critic în al cărui talent am crezut multă vreme ajunge să papagalicească astfel de poncife resentimentare. Însă ce mă întristează cel mai mult e că din umorul de altădată al lui Virgil Podoabă au rămas doar umorile.
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
trăi în cea mai bună dintre lumile posibile, fie și o singură viață. Și, cine știe, un asemenea fast moment de chiverniseală trăim astăzi pe netedul pământ al patriei, fără să ne dăm, cei mai mulți seama, nu puțini otrăviți de propriile umori, cârtind la tot pasul, făcând din orice fleac un prilej de nemulțumire, răbufnire, răfuială, dacă nu de blasfemie de-a dreptul. Cine, însă, ar putea nega că, în al treilea an de sporire a P.I.B.-ului, într-o Europă stagnantă
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
se conturează acum ca unul răzbunător, de o duritate extremă . Paul Georgescu e un fel de tiran, "momâia imbecilă, din pricina căruia se trag toate relele", "molusca cu ochelari", "cinică și perfidă". Asemenea rânduri, conținând atâtea calificative invectivante, scrise cu o umoare neagră, ce deformează profilul criticului, care, deși ideolog marxist, nu ducea lipsă de calități și de remarcabile intuiții literare. Era, într-adevăr, bășcălios, luându-i pe mulți peste picior, uneori, putând să se înșele, cum s-a întâmplat cu soții
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
nu o convingere. G. Călinescu i-a compus lui Lovinescu patru portrete diferite, la un interval de cîțiva ani, toate, admirabile literar, dar contradictorii sub raportul aprecierilor. Pamfletele lui Arghezi sînt lizibile astăzi exclusiv ca expresia, genială artistic, a unor umori. Nimeni nu le mai așează în oglinda unei eventuale realități morale sau intelectuale. O întrebare ar fi și aceea dacă istoria literaturii române numără mai multe polemici decît pamflete sau invers. N-am ținut o socoteală, dar pamfletele mi se
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
actorilor acoperindu-le replicile cu strigăte din sală, iar a doua oară fiindcă se încumetase, sfidînd normele puritane ale epocii, să scrie epistole necuviincioase unei tinere căreia îi făcea curte. Totul în atitudinea lui trăda un temperament coleric a cărui umoare imprevizibilă îl transforma deseori într-o prezență neplăcută, iar paradoxul acestui găligan de 1,90 înălțime și de 90 de kg greutate era că, în ciuda unor apucături a căror grosolănie te-ar fi tentat să-l așezi în rîndul avangardiștilor
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
Iată, de pildă, cum comentează Șerban Foarță După-amiaza unui faun: �Intraductibil, pe cât cred, �acompaniamentul muzical", cum îl numește Mallarmé, al poeziei: �pianotajul" paralel mai fiecărui vers, adică - și care face alexandrinul să �se ivească doar la zile mari". Pe lângă, așadar, umoarea de Magna Grecia a eclogei (nu prea ușor nici ea de prins, de refăcut în românește - căci autorii de idile, ai noștri, sunt din alt secol) ne scapă și rumoarea ei (aceasta, evident, nu numai nouă). E pentru ce traducătoru-i
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
sau mai puțin potrivite cu împrejurarea. Ba chiar, într-un decalog paranoic de recomandări adresate atât CNSAS, cât și conducerii USR, cineva pretinde că USR n-a făcut nimic întru apărarea membrilor săi divulgați aiurea de CNSAS, luându-se după „umorile președintelui” și nedând importanță nici operei, nici dosarului, ci doar faptului că scriitorul cu pricina „se înțelege sau nu se înțelege” cu actuala conducere (din care și Groșan, și Breban au făcut sau mai fac parte). De unde a tras el
Cui i-e frică de CNSAS? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5515_a_6840]
-
actor britanic, a trăit o love affair alături de ea. Angajat pe post de al treilea asistent de regie, Colin Clark este un fel de Jack of All Trades, servindu-i în cele din urmă regizorului și ca un calmant pentru umorile celebrității americane în scurtul interval cât soțul en titre, dramaturgul Arthur Miller (Dougray Scott), s-a întors în America. Titlul filmului care reunește doi monștri sacri ai cinematografiei atât de diferiți constituie în sine o cheie a fabulei. Olivier detestă
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
și ele supuse unui proces de degradare. Înaintînd implacabil, acesta alimentează imagini sordide, mutilante, descalificatoare în ordinea deopotrivă a moralei (au o factură ostentativ amorală) și estetică, promotoare, cu sistem, a ceea ce se numește estetica urîtului. Poetul declară cu nereținută umoare luciferică: "viața își cere drepturile ei nemernice" (Nedumerire). Ca și: "intrăm cu voluptate în moartea absolută a lumii" (ibidem). Ca și: "cinismul eternității ne distruge orgoliul" (ibidem). După care își transcrie fără complexe viziunea decăzută tematizînd disoluția universală, într-o
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
Mircea Mihăieș Ca în aproape fiecare week-end, mi-am propus și săptămâna trecută să las deoparte pesimismul, obsesiile catastrofice, umoarea neagră și să intru în rândul oamenilor. De la o vreme, mi-am dat seama că vorbesc ca proasta-n târg, ridicând tonul și gesticulând energic, pe când cei din jur par să fi deprins mersul pe vârfuri și vorbitul prin pâslă
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
în anii '60 se droga cu Timothy Leary, în anii '70 îl impresiona, prin conferințele sale, pe tânărul Salman Rushdie, Margaret Thatcher i-a solicitat sfaturi în campania electorală din 1979. Frenezia cu care și-a trăit viața, salturile de umoare, pendulările între extreme atât pe planul ideilor cât și pe acela al sentimentelor sunt puse în carte pe seama unui dezechilibru mintal. Diagnosticul (presupun că era o formulare uzuală mai demult): depresie maniacală. Cu toate acestea, comportamente care în zilele noastre
Maniheism la două capete (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6266_a_7591]