10,305 matches
-
bună măsură, limbajului infantil - în care apare mai ales datorită tendinței părinților de a-l folosi în adresarea către copii. Extinderea sa creează un efect de "infantilizare" a situațiilor, despre care s-a scris, nu o dată, cu iritare și cu umor. Cu cît se aplică unei situații mai serioase, unui limbaj mai sobru, precis, tehnic - cu atît mai mare e riscul de a produce efecte involuntar comice. Oricît de bune ar fi intențiile, facturica e profund ridicolă. Să nu uităm, apoi
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
marele ecran ca Bill Condon livrează un film bun: Kinsey. Regizorul e conformist în sensul că se integrează în trendul predominant al biografiilor (care au invadat Oscarurile). Dar, dincolo de asta, filmul te confruntă cu un amestec bizar de tragic și umor brutal. ,De-abia îmi văd soțul de când s-a apucat de sex" e una dintre numeroasele replici savuroase ale peliculei, care beneficiază și de serviciile umorului de situație - vezi scena când, pe fondul unei mese în familie, fostul zoolog le
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
Oscarurile). Dar, dincolo de asta, filmul te confruntă cu un amestec bizar de tragic și umor brutal. ,De-abia îmi văd soțul de când s-a apucat de sex" e una dintre numeroasele replici savuroase ale peliculei, care beneficiază și de serviciile umorului de situație - vezi scena când, pe fondul unei mese în familie, fostul zoolog le explică fetelor sale cum să își piardă virginitatea. Condon vine cu un artificiu pentru a spune povestea: Kinsey răspunzând la chestionarul pe care el însuși l-
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
Pe scurt, un autor serios care revendică influențe precum Fellini sau Bergman. Nimic din aceste tendințe nu a mai supraviețuit în ultimele patru filme de el pe care le-am văzut. Temele sale preferate rămân - cuplul confruntat cu adulterul - dar umorul se subțiază. Ba chiar în pelicula din 2005, Melinda și Melinda, umorul plutește deja la vale, pe apa sâmbetei. De altfel, dacă nu scria pe el ,Regia: Woody Allen", n-aș fi ghicit că el e în spatele acestei producții (ceea ce
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
Nimic din aceste tendințe nu a mai supraviețuit în ultimele patru filme de el pe care le-am văzut. Temele sale preferate rămân - cuplul confruntat cu adulterul - dar umorul se subțiază. Ba chiar în pelicula din 2005, Melinda și Melinda, umorul plutește deja la vale, pe apa sâmbetei. De altfel, dacă nu scria pe el ,Regia: Woody Allen", n-aș fi ghicit că el e în spatele acestei producții (ceea ce e un semn, deoarece sunt un fan inveterat în ultimul stadiu al
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
comedie, dar fără tragicomedie? Pare rețeta ideală, dar nu în mâinile acestui regizor. Elementul-surpriză e că Woody Allen e atât de versat în tragicomedie, că e incapabil să separe genurile și tocmai din eșecul acestei încercări i se trage lipsa umorului verbal care era TM-ul său. Orice pretenție de experimentalism lipsește din acest film, unghiurile și cadrele sunt la fel de clasice ca într-un interviu de Barbara Walters. Ca de obicei însă, majoritatea filmului se petrece în ,interioare", decorate cu gust
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
oricui. Dintre critici, alege trei modele, pe care le analizează cu sentimentul afinităților: Adrian Marino, Nicolae Manolescu și Mihai Cimpoi. O secțiune finală este consacrată unor articole de atitudine, păstrate însă în zona literarului. Eugen Lungu este un speculativ cu umorul ideii și aciditatea observației. Studiul său despre spiritul basarabean ar fi meritat să figureze în antologia pe care a realizat-o. Rețin numai câteva propoziții corozive: ,Basarabenii sunt cei mai mioritici dintre români. Naivi, folclorici, cantonați într-o ideologie sămănătoristă
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
lingvistică, deosebit de importantă pentru un traducător. Cristina Tătaru îl apreciază pe George Topîrceanu ca un neoclasic, un poet cu o limbă extrem de șlefuită, care respinge, în ciuda provincialismului său asumat, regionalismul. Un loc important în studiul introductiv îl ocupă considerațiile privind umorul poetic. Cristina Tătaru, care a analizat și în teza sa de doctorat mecanismele lingvistice ale umorului, pornește de la o apreciere globală a mecanismelor umorului în limba română. Ele "sunt mai degrabă bazate pe redundanță și pe adiție sintagmatică, decît pe
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
un poet cu o limbă extrem de șlefuită, care respinge, în ciuda provincialismului său asumat, regionalismul. Un loc important în studiul introductiv îl ocupă considerațiile privind umorul poetic. Cristina Tătaru, care a analizat și în teza sa de doctorat mecanismele lingvistice ale umorului, pornește de la o apreciere globală a mecanismelor umorului în limba română. Ele "sunt mai degrabă bazate pe redundanță și pe adiție sintagmatică, decît pe ambiguitate și selecție paradigmatică". Topîrceanu, apreciază Cristina Tătaru, nu folosește excesiv avantajele oferite de limba română
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
respinge, în ciuda provincialismului său asumat, regionalismul. Un loc important în studiul introductiv îl ocupă considerațiile privind umorul poetic. Cristina Tătaru, care a analizat și în teza sa de doctorat mecanismele lingvistice ale umorului, pornește de la o apreciere globală a mecanismelor umorului în limba română. Ele "sunt mai degrabă bazate pe redundanță și pe adiție sintagmatică, decît pe ambiguitate și selecție paradigmatică". Topîrceanu, apreciază Cristina Tătaru, nu folosește excesiv avantajele oferite de limba română în acest sens, el este un artist care
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
reprezentant de frunte al tradiției monarhice și principal promotor al imaginii regalității a ajuns dl Radu Duda, nu prea mai sunt multe de spus. Îmi propusesem, așadar, să tratez monarhia cam așa cum sunt tratate asociațiile filateliștilor sau ale columbofililor: cu umor și detașare - au și oamenii drept la preocupări relaxante! Chiar dacă lucrurile nu plutesc în pură gratuitate și oricare din ,ocupațiile" invocate generează venituri serioase, pentru mine s-au împotmolit cam la acest nivel. Chiar nu vedeam ce evenimente ar putea
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
prăpădea de rîs la glumele și poveștile pe care i le spunea fiul acela al său care îi era necunoscut, cu care nu vorbea niciodată și care, de ani de zile, nu dăduse nici un semn că ar fi avut simțul umorului. La sfîrșitul acelei săptămîni, Aldaya îl luă pe pălărier deoparte, într-un ungher, ca să-i vorbească între patru ochi. - După cum se vede, Fortunato, fiul ăsta al dumitale e un talent, iar dumneata mi-l ții aici, mort de lehamite, să
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
ideale), un poem-imn care, practic, spulberă noțiunea de licențios și care, deocamdată, trebuie citit în gînd, într-o cameră încuiată, visînd la iubita ideală.) Există în aceste sonete o senzualitate senină a eroticului care vine din nostalgie, din livresc, din umorul ce însoțește îndeaproape fanteziile sexuale. Cred că aici trebuie căutat secretul acestor extraordinare sonete. Imaginația lui Emil Brumaru este debordantă și, fără îndoială, acest poet este printre puținii demni de tradiția unui Arghezi. Nu-mi rămîne decît să sper că
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
Trăitor în vremuri și locuri puțin prielnice artei, Budai-Deleanu își proteja ingenios poema mai ales de cititorii obtuzi, creându-i ca însoțitori orali ai textului, imaginându-i, pentru noi, în mai toate ipostazele posibile, cum numai un om cu simțul umorului o putea face. Vedeți ce pățește bietul poet dacă scrie? }iganiada e un text spectacol, care își dramatizează destinul prin cei ce o acompaniază comentând-o. Bineînțeles, toți cei ,botezați" de scriitor și introduși în subsolul paginilor, sunt cititori și
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
care înțeleg cu ajutorul altora și minți care nu înțeleg deloc. Asta a voit să demonstreze și Budai-Deleanu. Un Erudițian sau Musofilos îi inițiază pe cei ce pot să înțeleagă ce e literatura, ce e satira sau ironia. Budai-Deleanu mimează cu umor practica cenaclului literar. Notele cu caracter paratextual, ,asumate" de semnatari fictivi, nu au corespondență perfectă în literatura europeană, deși sistemul notelor era larg folosit, ca răspuns preventiv dat criticilor ulterioare. }iganiada, în a doua ei variantă, cea de la 1812, pagină
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
paginilor Țiganiadei, serioasă e numai critica filologică, neatinsă de aripa ironiei autorului. N-a fost Budai-Deleanu mai puțin malițios cu posteritatea, atunci când, derutant, i-a lăsat o operă gata interpretată. Și în câte feluri! Spiritual, cu un accentuat simț al umorului, scriitorul nu-și face, prin acești ,critici", un comentariu apologetic, cum și l-ar fi conceput un orgolios îngust. Toată gâlceava în jurul operei e simplu joc ficțional. Se vede că și critica literară poate fi motiv de ficțiune, și încă
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
Vasile Vasilache stă alături, ca situare biografică și istorică, de Ion Druță, Aureliu Busuioc și Vladimir Beșleagă. Mărturisesc că am citit foarte greu Povestea cu cocoșul roșu, nereușind să intru în rezonanță nici cu atmosfera regională foarte specifică, nici cu umorul popular destul de chinuit în bizarerii și anecdote artificioase. Peste cincizeci de pagini lectura devine un calvar, iar romanul are 250. Încerc să înțeleg de ce-l apreciază superlativ basarabenii. În 1966, când a apărut, reprezenta, într-adevăr, o eliberare de situații
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
ins anapoda, un sucit), din categoria lui Dănilă Prepeleac. Nu-i reproșez scriitorului această viziune nefavorabilă (cum au făcut comisarii ideologici la apariția cărții), căci și prostia omenească e o temă ca oricare altele. Dar mijloacele sale sunt prea precare, umorul e datat, limba ,moldovenească" nu are savoare și strălucire ca la Creangă. Am putea considera ca miză importantă a romanului autocritica spiritului basarabean. Atunci principalul defect al cărții ar fi că o miză prea mare e pusă în seama unei
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
ca de basm, pilde, întâmplări hazlii dintr-un sat colectivizat, ai cărui protagoniști sunt un țăran cam prostănac, vițelul lui și văcarul satului. E o glumă prea lungă și destul de căznită pentru un roman. Poți să savurezi sau nu acest umor popular, încărcat de anecdote, alunecări în absurd, complicații imprevizibile ale epicului rural. Nu e pe gustul meu. E, oarecum, un carnaval al vieții rurale (e cam mult spus), compusă din petreceri, glume, farse, conversații naive, prostie general-umană și lene moldovenească
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
Nu e pe gustul meu. E, oarecum, un carnaval al vieții rurale (e cam mult spus), compusă din petreceri, glume, farse, conversații naive, prostie general-umană și lene moldovenească. Poți aprecia spiritul ludic crengist, dar e destul de vag și de îndepărtat. Umorul din Povestea cu cocoșul roșu mi s-a părut sub nivelul din proza lui Nicuță Tănase sau Ion Băieșu din scenetele cu Tanța și Costel (desigur, și lumea e alta). Demonstrativ în satira prostiei omenești, susținut de personaje lineare, lipsite
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
Băieșu din scenetele cu Tanța și Costel (desigur, și lumea e alta). Demonstrativ în satira prostiei omenești, susținut de personaje lineare, lipsite de o minimă complexitate (cum s-ar fi cuvenit), bazat pe o narațiune extrem de artificioasă, agrementat cu un umor pueril, Povestea cu cocoșul roșu dezvoltă - nefiresc și chinuit - într-un roman materialul epic al unei snoave, de genul Dănilă Prepeleac sau Păcală în satul lui. Rezultatul e cu totul nesatisfăcător, de-a dreptul decepționant. Am fost uimit să aflu
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
lung fiindcă am ratat-o." (pp. 81-82) Ca o ironie semnificativă pentru acest fragment de proză decepționistă, vorbitorul, profesor de română de liceu, are porecla Mesia. Cu abilitate, Constantin Țoiu introduce în materia prozelor și în răsfrângerile lor de un umor amar suficiente elemente caracterizante pentru lumea nouă. Între imaginea-stas, cosmetizată, a propagandei și secvențele, aparent fără liant, ale povestirilor există o distanță care nu putea, cred, să scape unei cenzuri vigilente. Autorul a reușit totuși să-și publice cartea, profitând
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
inevitabil, te face să te gândești la genul de film românesc auto-condescendent în care totul evoluează spre rău, iar soarta personajelor e pecetluită din prima secvență, decorurile sordide dând tonul. Bun, dar asta știi încă din titlul filmului. Există suficient umor negru în scenariu pentru a compensa cruzimea tramei, iar personajele, oricât de episodice, sunt superb interpretate. Amuzant e că juriul de la Cannes și alți câțiva critici de film străini au considerat că ,replicile sună adevărat". Nu, scenariul e prea bun
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
strunită cu grijă, întinsă cu bun-simț pe puține pagini (o astfel de formulă nici n-ar fi rezistat pe spații exagerate). Imaginați-vă un Primo Levi cu mai puțină vocație a tragismului și a gravității, poate cu o doză de umor negru în plus și cu o pasiune pentru subiecte ca Holocaustul, venită, pînă la urmă, tot din revoltă, durere și mirare neputincioasă. Săgeata timpului e fluctuantă, iar limitele și cuantificarea vieții sînt relative. Pe scurt, trăim într-o realitate entropică
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
la minute distanță, poliția militară ucidea civili - germani! - după voie. Această epopee a violenței (că doar abundă în film, inclusiv crima împotriva minorilor familiei Goebbels) e filmată încet și minuțios, așa că filmul e apăsător nevoie mare. Există și tușe de umor negru, ca telegrafistul care pune șervete de masă de capetele găurite de glonț a doi generali. Oricum, un film dureros de inegal, lași în urmă cinematograful cu inima îndoită. O altă peliculă voioasă până la Dumnezeu și înapoi e Mașinistul, un
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]