8,223 matches
-
satul natal, Domnul R. și-a regăsit fostul tovarăș de joacă, bărbat la casa lui, cu nevastă și copii. Fabula cu aceeași dezinvoltură ca odinioară. Între altele, i-a povestit, cu lux de amănunte, participarea („chiar săptămâna trecută!”) la înmormântarea unchiului lor, preot într-un târg din apropiere. Ajungând și el aici, peste vreo două zile, Domnul R. a avut surpriza să-l revadă chiar pe ... defunctul unchi. Abia a reușit să-și mascheze uimirea, așteptând cu nerăbdare reîntâlnirea cu „povestașul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
i-a povestit, cu lux de amănunte, participarea („chiar săptămâna trecută!”) la înmormântarea unchiului lor, preot într-un târg din apropiere. Ajungând și el aici, peste vreo două zile, Domnul R. a avut surpriza să-l revadă chiar pe ... defunctul unchi. Abia a reușit să-și mascheze uimirea, așteptând cu nerăbdare reîntâlnirea cu „povestașul”: „- Știi că părintele Ioan a înviat?! Am vorbit cu el alaltăieri, în Târgul N.” „- Nu mai spuuune!...” a exclamat vărul C., privindu-l cu ochii lui mari
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-mi mai amintesc. Tii, și ce frumos era îmbrăcat Virgil! Purta un costum nou, cu cravată și cu trei insigne pe piept: una de Cruce Roșie, una din Somalia și alta de donator fruntaș de sînge, toate primite de la un unchi al său. În acel moment, de lîngă primul tufiș se ridică și Vlad apropiindu-se de autobuzul din care coborîseră aproape toți călătorii. Ilinca se îmbrățișa prelung cu mama ei, apoi porniră amîndouă spre casă rîzînd de un călător beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a ajuns să scrie poezii, înseamnă că orice vițel poate cînta în corul căminului cultural"! Alta acum! Oricine în locul Bărzăunului aproape că n-ar fi putut suporta asemenea lovituri dureroase. Dar Bărzăunul rînji nepăsător. Între timp terminase de citit "Coliba unchiului Tom", "Singur pe lume" și ciclul "Cireșarilor", iar de scris mai scrisese doar o singură poezie, de 24 de pagini, un fel de scrisoare în versuri către Ilinca, răspîndind cu fiecare vers cele mai triste ecouri, pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nesfârșire devenită o pură încântare fără nume: "În necuprins se-neacă al meu gând. Și ce-ncântare să naufragiez în vasta mare..." Neliniștea shakespeariană se află simbolizată înainte de toate în tragedia Hamlet. Această neliniște a incertitudinii inițiată de suspiciunea că unchiul său i-a ucis tatăl, începe cu întrebarea dilematică to be or not to be, este continuată cu spaima că moartea poate fi o suită de coșmaruri, întreținută apoi de apariția fantomei regelui ucis și confirmată de piesa imaginată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ar însemna să am o voce a mea. Și nu ai. Nu. Adică ești... Banală. Comună. Lipsită de substanță, de credibilitate, de carne pe oasele mele de pixeli, de șolduri și gene și buze și un râs al meu, de unchi, veri de gradul trei, vecine și foste colege de generală, iubiți din liceu, amanți și foști amanți, soți potențiali și copii nenăscuți, câine cu pedigri (sau fără), preferințe vestimentare, decolteu negeneros în care imaginația ta se pierde ca un vierme
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și cu multe amputări de text, în culegerea de nuvele și povestiri intitulată Ioana din primăvară, ed. Junimea, Iași, 1986. Ultima vânătoare (din același volum) are ca punct de plecare o dorință unică, mărturisită de trei oameni foarte apropiați: Tata, „Unchiul” Gh. Cahu și Socrul - toți foști combatanți pe frontul antibolșevic, ultimii doi având și „stagiu complet” în temnițele comuniste. Era dorința de a-l împușca pe N. Ceaușescu, „lupul sur” din respectiva proză, capul haitei la ale cărei „pofte tot
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în ochii măriți ai fiecăruia nu joacă decât imaginea micșorată a fiarei. Mergem fără să ne privim, ca și cum ne-am suspecta de frică, ori poate de pe acum invidioși pe acela care ar fi zărit primul mult-visatul vânat. Domnul avocat, altfel-zis: Unchiul, rămăsese câțiva pași în urmă. „De-acum e rândul vostru!” - parcă îl aud perorând. „Noi ne-am cântat cântecul! Am trăit, și în ce timpuri!... Am vânat, și ce superbe exemplare!...” Și iar tușește, ori doar mi s-a părut
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
stătea la pândă și ne simțise în liniștea serii?... Ori nervii noștri întinși la maxim făceau să percepem exagerat și un simplu țârâit de greier? Pe măsură ce ne apropiem, pășim tot mai rar, aproape neauzit. Din spate se aude bine gâfâitul Unchiului. Însă cine mai are acum timp pentru el? Pușca strânsă în mâini este totul, nu avem ochi și urechi decât pentru pâlcul de cătină din față. Nu știu de ce îmi vine să cred că fiara așteaptă aici, la intrare în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
care nu vrea să mai moară, terorizând întreaga zonă, întreținând vigoarea plantei ghimpoase numită frică, ce te înțeapă la cea mai mică încercare de a ieși din rezervația ei. Poftim, câte complicații pe ruinele vechiului instinct al vânătorii! Noroc că Unchiul a rămas în urmă și nu vede cum ne-am lipit unul de altul... Noroc că... Bum-bum! Bum! Parcă a fost o salvă de artilerie. Lupul era? Ori numai fantoma lui? Ați văzut și voi ce-am văzut eu: o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
desprinzându-și lanterna agățată la brâu. O aprinde și ne apropiem de pâlcul de cătină. La naiba! Nici un lup! - Uite ce formă aiurită poate avea păducelul ăsta! Ce drăcie! Lup, nu alta! Ce mai vânători!...Iată-ne iar de batjocora Unchiului! Dar unde a rămas? Ne întoarcem toți deodată, înfiorați de noaptea aceasta de-a dreptul ciudată. Unchiul nu se vede, nu se aude. Îmi scot și eu lanterna din buzunar. Luminăm înapoi, metru cu metru, până ce, după câteva minute, apare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Nici un lup! - Uite ce formă aiurită poate avea păducelul ăsta! Ce drăcie! Lup, nu alta! Ce mai vânători!...Iată-ne iar de batjocora Unchiului! Dar unde a rămas? Ne întoarcem toți deodată, înfiorați de noaptea aceasta de-a dreptul ciudată. Unchiul nu se vede, nu se aude. Îmi scot și eu lanterna din buzunar. Luminăm înapoi, metru cu metru, până ce, după câteva minute, apare în bătaia lunii o curioasă arătare, ceva jumătate-lup-jumătate-om. Unchiul zăcea cu capul pe burta lupului, cu mâinile
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
înfiorați de noaptea aceasta de-a dreptul ciudată. Unchiul nu se vede, nu se aude. Îmi scot și eu lanterna din buzunar. Luminăm înapoi, metru cu metru, până ce, după câteva minute, apare în bătaia lunii o curioasă arătare, ceva jumătate-lup-jumătate-om. Unchiul zăcea cu capul pe burta lupului, cu mâinile înfipte în blana lui, cu 159 picioarele întinse și răsfirate. Lupul murise cine știe de când, iar el - acum. I se oprise inima, de data aceasta nu a mai fost „un fleac de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
a apărut un conducător care i-a făcut să vadă ceea ce reprezintă cu adevărat o politică romantică. Acest Napoleon sentimental* a păstrat pentru toată viața ceva din aerul conspiratorului care fusese în tinerețe. El pretindea că îl răzbună astfel pe unchiul său, marele împărat. Într-o zi a proclamat cu mândrie, în fața întregii Europe, că, în sfârșit, tratatele din 1815 au fost anulate. El nu a dorit altceva decât să le distrugă, fără a ține seamă, însă, că aceste tratate menținuseră
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
-și sacrifice fiica, pe Ifigenia, pentru ca zeii să îngăduie plecarea aheilor în expediție împotriva Troiei. La întoarcerea din război, regele este ucis de Clitemnestra și de amantul ei, Egist, urmând ca după mulți ani, Oreste și Electra să-și ucidă unchiul și pe mama adulteră, pentru a împlini dreptatea, la porunca zeului Apolo. Din această legendă se va inspira cel considerat întemeietorul tragediei grecești ca operă de artă, Eschil; trilogia Orestia (458Ă este cea mai cunoscută operă a sa și cuprinde
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
livada de vișini, unde, dincolo de teatrul comparat pe care îl face, în fond, Horia Gârbea, sînt atinse abisuri greu de ținut sub control în grila unei formule, oricît ar fi aceea. Dincolo de enormitatea faptului că Nora lui Ibsen este nepoata Unchiului Vania și se crede "pescăruș" asemenea eroinei lui Cehov, este în Pescărușul din livada de vișini un crescendo acvatic de sfîrșit de lume, după cum în "parodia egipteană" Stăpînul tăcerii Thot, zeul fertilității, este un intelectual printre analfabeți, politician machiavelic ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
tot ce scrie. Din ce să trăiesc? Plătești tu vreodată? MINISTRUL: Să trăiești cinstit. Nu să-i vinzi la ziare. Că oamenii au familie, neveste, bunici, mătuși. PATROANA: Dar ei cînd vin acolo și se destrăbălează nu se gîndesc la unchi, la copii, la verișoare care or să afle din presă că sînt niște obsedați. MINISTRUL: Vin să se relaxeze. Ah, politica e grea și fragilă ca un vas chinezesc. Te duci mereu la cimitir. E deprimant. Depui coroane. Coroanele sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sărută lung. Intră Prințul) PRINȚUL: Ah, singurul spițer în lumea asta crudă-i amorul. De n-aș iubi cum iubesc, dreptatea mi s-ar părea un fleac. Doar el îmi dă putete, și astfel întărit pot să-l ucid pe unchiul ce tatăl mi-a ucis (ÎI străpunge cu spada.) REGINA: Iubite fiu! Ia seama! PRINȚUL: Doamnă, gura! Îmi aleargă prin vine elixirul fermecat al dragostei. Acum, o alta-mi stă în inimă și te alungă, mamă! Acum văd cine-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la un psihanalist, de fapt la o psihanalistă. EMMA (își toarnă ceai): Așa... CHARLES: Și ea îi studiază subconștientul și ajunge la concluzia că suferă de o psihoză din cauză că, pe cînd era mic, asistase la uciderea lui taică-su de către unchi-su. EMMA: Cum adică? CHARLES: Așa, bine! Și tipul face investigații și descoperă că într-adevăr taică-su nu-i cel adevărat, care a murit cînd era tînăr, iar cel pe care îl crede tată este de fapt fratele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la latitudinea regizorului. EFIMIȚA: Bragă... baloane... turtă dulce... lampioane... limonadă... fracuri, decorațiuni, decorați, donițe, menajerii, fluiere, ciubere, cimpoaie, copii, hîrdaie, bone, doici, artifiții, fotografii la minut, comedii, tombole, oale, steaguri, înghețată de vanilie, stambe, căni, biciclete, cai, vite, basmale...mătuși,unchi, veri, nepoate... icoane, bricege, săpun... lumînări, panglici, prescuri, grîu... căciuli, cojoace, Prima societate de bazalt și teracotă. Stella, sticle, cercuri doage... plăpumi saltele, perne, Flori, scaune, paturi, mese oglinzi, inele, ibrice... doftorii de bătături, săpun de pete, madipolon, ace englezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
literară incontestabilă, egal și justificat revendicată de ingeniozitatea țesăturii dramatice, de subtilitatea probelor de intertextualitate și de expresivitatea dialogului. Personaje din piese celebre reunite în situații inedite (de pildă în Pescărușul din livada de vișini îi reîntîlnim, între alții, pe unchiul Vania al lui Cehov, pe Nora a lui Ibsen, pe Zoe a lui Caragiale, pe Groparul din Hamlet), păstrîndu-și caracterele originare dar puse în dramă altfel decît în textele care le-au impus în memoria noastră, tensiuni și conflicte aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
doamna Bovary, singureilor!" Ideea dramaturgului nu cred că are nevoie de nici un suport explicativ. Alt exemplu este la fel de elocvent: cel al personajelor dintr-o piesă și mai... explicită, Pescărușul din livada de vișini. Ele sînt (în ordinea indicată de autor): Unchiul Vania, Nora, Groparul, Prefectul, Zoe, Nikolai Vasilievici, un polițist, o servitoare. Lăsînd la o parte mura din gură, ar fi de spus cîte ceva și despre această distribuție (din nou) "originală". Unchiul Vania este cine bănuiți, dar nu este numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vișini. Ele sînt (în ordinea indicată de autor): Unchiul Vania, Nora, Groparul, Prefectul, Zoe, Nikolai Vasilievici, un polițist, o servitoare. Lăsînd la o parte mura din gură, ar fi de spus cîte ceva și despre această distribuție (din nou) "originală". Unchiul Vania este cine bănuiți, dar nu este numai cine bănuiți (și ciudat! nici nu-i cald în Africa!), el visează la o livadă de vișini cum n-a avut nimeni niciodată. Nora ("n-auzi că eu sînt un pescăruș?) visează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la Alecsandri, la Chirița! -, încearcă să-l îmbuneze regăsindu-și "eul" pe Groparul... turmentat. Na, că uitam: Groparul, cât o fi el de hamletian la origine, tot din Caragiale se trage, adică... ține cu orice preț să-l voteze pe unchiul Vania cam în felul următor: "Groparul: Mi-am zis eu: ce să fie altceva? Deci ești candidatul... adicătelea ce candidat? Alesul nostru, da domne! Nu majoritate! Unanimitate o să ai! Vania: N-auzi că nu-s alegeri? Groparul: Aud dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vișini a aceluiași nu e mai puțin obsesie și proprietatea Joițicăi lui Caragiale și a prefectului județului, de la potop încoace. Iar Groparul, intrat de mult în viața și literatura lumii, nu e numai al lui Shakespeare, nu e numai al Unchiului Vania, e al nostru, al... Cu comedia se pare că nu e de glumit decît în spiritul ei, coborînd sau urcînd un exercițiu superior de pierdere a iluziilor, de la text la text. "Așadar, ce este o piesă de teatru, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]