1,021 matches
-
cuprinse tot locul, cântărindu-l. Simțea o plăcere atât de mare, văzându-și pământul, încât îi venea să cadă în genunchi și să-l îmbrățișeze. I se părea mai frumos pentru că era al lui. Iarba deasă, grasă, presărată cu trifoi, unduia ostenită de răcoarea dimineții. Nu se putu stăpâni. Rupse un smoc de fire și le mototoli pătimaș în palme.” În opera lui Zola, privirea are rolul de a judeca și de a condamna: de ziua Tuturor Sfinților, abatele Godard din
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
tufe, mlădițe și nuiele,/ Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii// De freamăte ridică, se mparte-n ramuri, crește.../ Încet, încet, pe scoarță ghiceam cum se ivește/ Ierbos și încă umed un strai sărbătoresc;/ Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc// Nelămuriri de cărnuri, cum se răsfiră vine,/ Cum toată viața aspră, sălbatecă din lunci/ Se-adună, se strecoară prin rădăcini și vine/ Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci". Originarul apare în chipul increatului, ca ieșire din ascundere și ridicare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se manifestă în lumea generațiilor, acest invizibil inexprimabil dă totuși ceva de văzut, propune imaginile-model ale sferelor de argint și, în strofele următoare, desfășurarea lor într-un adevărat peisaj supraceresc, deosebit de clar conturat: "Meteori siderali, pulberi vaste,/ Aurore de peste fire,/ Unduind între stelele caste,/ Suspinând mătăsoasele lire", "Stau visând empyreice gemme/ De foc, boreale cununi". Sunt imaginile sufletului mai limpede al poemului racordat la sufletul invizibil al lumii. Cum de apar în vedere aceste imagini ale inaparentului? Nebunia de care se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a adus zile cu cer senin și soare arzător. In livadă, fructele au început să se coacă. In grădini, legumele sunt din belșug. De aceea spunem că vara este anotimpul fructelor coapte și a petelor galbene de lanuri care sunt unduite de vântul ștrengar care umblă hoinar. Și tot vara poruncește păsărilor să cânte și florilor să crească mari. Acum vedem case cu grădini pline de flori, cu mirosul lor ce înmiresmează aerul. Iarba este plină de gâze care mișună încolo
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
la mare Iar razele de soare Veseli la joc îi cheamă.” VARA CEA MULT AȘTEPTATĂ Vara după ce și-a făcut ochii roată, poruncește păsărilor să cânte, florilor să crească și mai mari în iarba firavă. Iar pletele aurii ale pământului unduiesc când vântul ștrengar umblă hoinar, cu pași hoțești. Dealurile sunt înverzite și parcă ne spun, în ciripitul păsărilor, un ”Bună - dimineața.” Vara oamenii muncesc dealurile pline de porumb, în dogoarea soarelui, întorcându-se întrun amurg roșu spre case, cu boabe
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
adus în port, unde un vapor din cretă ne așteaptă să ne ducă pe una dintre sutele de insule. Toate sînt din rocă dură, sterpe și veșnice. Ne înfioară veșnicia lor și admirăm cîțiva copăcei efemeri care îndrăznesc să-și unduiască existența în bătaia veșnicelor vînturi. Și rezistă, în ciuda rădăcinilor precare intrate în simbioză cu piatra. Alte insule, mai mari, au fost cucerite de o vegetație luxuriantă, care ocrotește vile paradisiace, cu bărcuțe la pontoane. O fi nordul aici? Înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cât mai apropiat de scenă, comanzi "un ron" că-i de bonton, ți-aprinzi un "puro" din Pinar del Rio și... adio! De cum s-a ridicat cortina simți cum iți crește-adrenalina, că-ți defilează pe sub nas la trap, galop, sau unduind la pas, făpturi ce nu-ntâlnești nici în o mie una de povești! Zeițe fără nici un rid, cu rotunjimi necalculate nici de Euclid, de juri pe barba lui Fidel, că-s toate Top model! Se-nvârt și dau din tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
răsturnarea metamorfozei: nu era vorba de imaginea cunoscută a centaurilor, ci de ceva cu mult mai monstruos. Capetele de cal mâncau fructul acesta și se transformau în capete de șerpi, în timp ce trupurile de bărbați deveneau trupuri de femei ce-și unduiau coapsele în ritmul unei melodii suave. Deodată m-am deșteptat și-am simțit ceva lunecos și rece ce-mi înconjura pântecele. Era un șarpe. Am urlat ca un nebun, lovindu-l cu un băț ce se găsea pe-aproape. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sapa, Marița aruncă privirea la vale, spre ogoarele din luncă care promiteau o recoltă bună, recunoscu postata pe care muncise și ea înainte de a se mărita. Acum era în stăpânirea lui Costache, dată de părinții ei și se vedea cum unduiește secara semănată de frate-su sub palele de vânt. „De ce să stăpânească Costache și țiganca lui venită de la Cursești, bunătate de pământ” gândește, plină de invidie, Marița. „Pământul acela trebuia să fie al meu sau, hai să zic, al soră
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aducea cu un cap de om, pe care Gheorghe se gândea s-o meșterească el acasă. Marița ducea traista în care fuseseră cărate merindele . Ajunși la drumul luncii și trecând pe lângă ogorul cu pricina Marița privi la ovăzul ce se unduia în vânt și rosti cu ciudă și ură spre feciorii ei: − Trebuie să faceți pe dracu în patru ca să intrăm noi în această curea de pământ cu ovăz, că al nostru trebuia să fie (sau al soră-mi Ileana, își
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
primăvară, cu ochi de toporași și obraji ca floarea de cais. Era o zi care își flutura mantia țesută din razele soarelui de dimineață senină aruncată peste dealurile albastre. Acea zi purta ciuboțica cucului în chip de conduri și își unduia grațios trupul de silfidă cu mersul de cadână. Era o zi de primăvară adevărată, care ne-a cucerit sufletele însetate de lumină și liniște. De undeva, un cântec de cuc sau poate numai un ecou ne însoțea pașii... Dragul meu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și nu ar fi „simplu menuet” un menuet de Mozart ? Atâta doar : tot ce e de Mozart e simplu, adică evident, adică divin. Dar valsul îndrăgit de Pantazi e un vals românesc : „...pretutindeni adie cu vântul, se așterne cu ploaia, unduie în razele de soare și de lună, se oglindă în privirile sastisite ale locuitorilor nepăsători, lipsiți de avânt și de pornire, se trădează în mișcări, în vorbă, se leagănă în tărăgănarea vechilor cântece de mahala, în amețeala dulceagă și resemnată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
al conștientului și al vizibilului, am avut realmente stări și viziuni paranoice: ba am trăit catastrofe cosmice, soarele prăbușindu-se peste Terra, sau am simțit, aproape cu certitudine, trupul frumos al unei femei goale, lângă mine, ca pe un trup unduind și „aproape solzos” de ofidian și făceam stângace și furișe mișcări pentru a nu mă atinge de „inelele” sale etc. Acestea și altele În stare de veghe, Însă! Odată, Îmi spuneam, da, s-ar putea ca „odată” să nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a impresionat, arhitectura lui fiind mult mai simplă, mai „comunistă” comparativ cu cea din orașele Burgos sau León. - De aici, drumul pelerinilor devine o splendoare. Flancat mereu de ziduri, arbuști, multe ruguri pline cu mure coapte (delectarea meaî, copaci impresionanți, unduind printre lanuri, trecând prin sate mici sau cătune sărăcăcioase, această porțiune de drum mi s-a părut a fi cea mai pitorească, mai medievală aș putea spune, din câte am întâlnit până acum. Mereu urci și cobori, dar nu înălțimi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Suntem din nou în muzeul național de artă, de data asta în corpul de clădire care adăpostește lucrări ale contemporanilor. Eu m-am oprit într-o sală rotundă, intimă, cu sculpturi spațiale ale lui Alexander Calder. Rafinate și liniștitoare, lucrările, unduindu-se datorită curenților de aer și proiectându-și umbrele pe pereți îmi dau o senzație de optimism pe care nu am prea simțit-o de când am aterizat pe acest pământ. Culorile vii și siluetele simple îmi amintesc de frescele din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cruce pe albul dintre albastru și roșu. În Israel, religia e încastrată în națiune și viceversa: ambele au aceeași mărime. Asta exprimă ideea unei țări bine campate: umma are contururi mai vagi și neclar desenate. Iudaismul e clar conturat, islamul unduiește. Statele arabe sunt prea mici pentru ea sau poate că umma este prea largă pentru fiecare dintre ele. Fapt este că nu se potrivesc prea bine. Avantajul crezului devenit casă: compactarea. Inconvenient: religia patriotică. Pentru a-și manifesta credința sa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o lespede din piatră, iar râul din fața mea avea vreo doi metri lățime. Cursul era rapid, dar nu aveam nici cea mai vagă idee cât era de adânc și ce culoare avea. La lumina lanternei, vedeam doar că apa se unduia la suprafață precum un steag în bătaia vântului, iar râul curgea de la stânga la dreapta. Am îndreptat lumina spre picioare și am urmat lespedea de piatră în amonte. Puteam să jur că se mișca ceva în jurul meu din când în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să ajung aici. De aceea mi-am pierdut memoria și umbra. Probabil că o să-mi pierd și sufletul. Râul susura la picioarele mele. Era un susur plăcut. În mijlocul lui se înălța un banc de nisip pe care creșteau sălcii. Se unduiau frumos în bătaia vântului. Apa era limpede precum cristalul și se vedeau peștișori printre pietre. Mi-a prins bine că am stat o vreme acolo pentru că am reușit să mă mai liniștesc. Bancul de nisip era legat de pod prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dansează pe aripile vântului ca niște păsărele, capabil să vadă până departe. S-a cuibărit chiar în această armonică. Aveam impresia că vâjâitul vântului din afara clădirii ajungea până la urechile mele. Vântul iernii dansează pe străzile orașului, învăluind turnul cel înalt, unduind crengile sălciilor de-a lungul râului, făcând să tremure crengile copacilor din pădure, măturând în calea lui iarba de pe câmp, făcând să răsune stâlpii de telegraf din cartierul fabricilor, lovindu-se de Poartă. Animalele au înghețat de frig. Oamenii se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din mijlocul camerei de zi, zbârlindu-se și mârâind la oricine se apropia. Prin difuzoare fixate în exterior se auzea zornăit de lanțuri, ca de altfel și gemete și râsete foarte autentice ale celor morți. Stafii din hârtie albă creponată unduiau prin copaci, iar dovlecii complicat sculptați și viu iluminați punctau poteca pietruită ce ducea spre casă. Și cu toate că era vorba de o petrecere absolut pentru adulți, nu se petrecea absolut nimic înfricoșător la 307 Elsinore Lane - doar un aranjament ludic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se întoarse de la fereastră. Aparatul panoramă în jurul casei oferind acum priveliștea unei grădini mici și elegant aranjate, urmându-l pe tata care ieșise pentru a se îndrepta în direcția în care bolborosea jacuzzi-ul, aburul fiind împrăștiat de briza care unduia peste grădină. Luna atârna deasupra acestui peisaj și era într-atât de albă încât răzbătea printre nori și ilumina iedera de bougainvillea acoperind porțiunea de zid care delimita acest spațiu. Tatăl meu înaintă împleticit spre jacuzzi cu paharul în mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Maroc după ce soția lui se împușcase. Fiica omului de afaceri e o adolescentă surdomută (Rinko Kikuchi), la rîndul ei disperată. La un moment dat, o însoțim într-un club și primim impactul locului așa cum îl primește ea : fără sunete tineri unduind silențios prin zone de lumină de diferite culori, ca niște pești într un acvariu. Regizat de Alejandro Gonzalez Inarritu și filmat de Rodrigo Prieto, Babel e plin de asemenea imagini ale izolării, vulnerabilității și neputinței, și unitatea diferitelor sale povești
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mijloc tronează statuia ecvestră a regelui José I, ale cărui veșminte te duc cu gândul la Secolul Luminilor. Contemplăm apele tulburi, sprijiniți de parapetul debarcaderului, fojgăiala bancurilor de pești în căutarea hranei: spinările subțiri și negre, ca niște alge marine, unduindu-se în bătaia valurilor pe care le stârnește elicea vaporașului din apropiere. Uriașul pod suspendat leagă cele două maluri ale râului - splendid simbol al luptei dintre natură și mintea umană, două stihii la fel de ambițioase. Berea „Sagres”, o marcă locală excepțională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
subtilă, despre un adevăr surprins cu admirabilă simplitate de Goethe: Nu este întotdeauna necesar ca adevărul să se întruchipeze; este de ajuns ca el să plutească în jurul nostru ca un duh și să ne facă să simțim la fel; să unduiască în văzduhuri, grav-prietenos, asemenea unui glas de clopot 53. Este dovada cea mai bună că poezia adevărată este una și aceeași, în flux continuu, de la Enkidu și până în zilele noastre. Prin urmare, dezideratul lui Mallarmé că poezia este, în ultimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
neagră, mulată pe corp, o fată care râde întruna, sonor, dezvelindu-și dinții albi, irezistibil de albi în con trast cu rujul de un roșu magnetic de pe buzele cărnoase, și care dansează natural în pantofii de lac, cu tocuri înalte, unduindu-se și învolburându-și părul negru, lung și bogat. Are un colan de aur la gât, o brățară de aur încolăcită pe mâna dreaptă, care-ți atrage privirile mai departe, înspre un inel cu o formă ciudată, șerpuind pe inelar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]