1,003 matches
-
îndată s-a astâmpărat Ordine! a poruncit, limită a pus Stăpânul lor Peste tot ce clădise cu dragoste, cu dor. 14 Apele dulci și-au descoperit în fine calea Ocolind munți și dealuri, urmându-le valea Alteori tainic, pe sub pământ unduind Spre Marea cea mare, neobosit vălurind. 15 Aveau în ele sămâța mișcării, a regăsirii Și totodată cea de răsfirare, a risipirii Și cât ar vrea Cel Rău să se împotrivească Nu poate strâmba Legea Lui, dumnezeiască. 16 Cu varga în
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
înebunit de-atât amor Trezesc în mine, înaltă vibrație de dor! Creatorul: 44 -Îmbogățindu-te, pe mine mă îmbogățesc Și cât va fi în univers suflu dumnezeiesc Vei dăinui, iubita mea Cea mai frumoasă Giuvaer albastru, stea străluminoasă! 45 Holde vor undui pe trupul dulce Și-n ierburile-nalte, leii au să se culce Uitând de foame și de vânătoare Seninul înconjurându-te-n splendoare! Terra: 46 -O! ești atât de geneos Preasfinte În imnuri slăvitoare îmi voi aduce aminte De toate
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
Și îi șoptește că-i e dor. Covoare maronii toamna ne țese, Cu tivituri bine alese. Pasteluri peste dealuri înșirate, Pete de verde, discret împrăștiate. Aripi fâlfâie în zare, Își iau la revedere păsări călătoare. Pădurea argintată de lumină, Își unduiește frunza și s-alină. Romanțe, valsuri, culoare și visare, Melancolii de toamnă-mbrățișare. Parcă sunt toate dintr-un vers, De toamnă scris, bine ales. Adriana Tomoni, Deva Referință Bibliografică: Iubire si natura. Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
ca o apă pe care nimeni nu o putea zăgăzui... Prin fața ochilor i se legăna deodată, ca o filă desprinsă din calendar, un instantaneu. Era vară, la mare. Obosită de atâta joacă și înotat, se apleacă deasupra valurilor domoale ce unduiesc spre țărm, atrasă de irizările luminii soarelui în apa mării. Adună apa în palmele făcute căuș și le ridică ușor la suprafață, încercând să-i vadă mai de aproape licăririle și iată, apa i se scurge repede printre degete și
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
tainele ei neînțelese, în care ne pierdem pe noi înșine și ne regăsim parcă mai diafani ! Și iată poeziile: “Ochean” - “albul oglinzii”, “Ego” -“Nu mai rămîne decît apa oglinzii / rece și grea”, “Nocturnă” - “secunda întoarsă pe dos”, “Nume” - “lumina se unduiește”. Alte poezii sînt picturale : “Roata” - “culorile ar cădea peste lucruri”, “Finis” (opus corona ?) - “Pe glezna dreaptă înfloriseră / cîteva lacrimi”, “Poezie” - “aplic un strat subțire de / iluzie”, “August” - “holda seamănă tot mai mult / cu singurătatea luminii”, “Situație limită” - “Cădeau norii din
POEME CU CEASURI SI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348877_a_350206]
-
fragile / de pe la tîmple.” ( “Spectru”) Și o altă poezie, care nu are nevoie de comentariul meu: “Piatra și marmura / își scot inima la vedere / Ca un soare alb trimite săgeți / ce se strecoară în retină / Lumina îngheagă arcul de triumf / se unduiește în torsuri / în bărbi încîlcite / în sîni și pe pulpe / în vis de zeițe și zei nenăscuți // Inima parcă începe să tremure.” (“Michelangelo”) POEME CU CEASURI ȘI FLORI UNELTE ȘI INOROGI , SENTIMENTALE , MIRESME AMARE “ Oare cum e să fii / căutător
POEME CU CEASURI SI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348877_a_350206]
-
dintr-o dată invizibilul devine vizibil, anorganicul devine organic, nemișcarea se transformă imperceptibil dar sigur, în mișcare, iar tăcerea devine șoaptă. Și în miracolul ce se petrece chiar sub ochii privitorului, carapacea de mineral amorf se desface și din ea țâșnește unduind planta, vegetalul. Poate că mai pregnant decât în oricare alt tablou, acest lucru este vizibil în tabloul intitulat „Semn”. Tufișul de dimensiuni modeste se înalță din pământ și își etalează cu mândrie ramurile, în care însă nu mai irizează obișnuitul
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
de lună ascunde-mă, Doamne, să-i simt iubirea nervură, în arterele blocate ale ființei de lut. nu mă lăsa, Doamne, să răspund dorințelor. lasă-mă doar să vibrez, în leagănul de iarbă de sub tălpile Tale. să învăț minunea ce unduiește în verde, curățând lumina clipei, de neghina măruntelor vreascuri și tropotul... tropotul turmei în care mieii învață durerea, să-l aud veșnic în inima mea. mulțumesc, Ție, Doamne, pentru răspântia în care, crucea mea a devenit mai grea, lăsându-mi
LOVEŞTE-MI, DOAMNE, TIMPUL, CU FUNIILE NEUITĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346798_a_348127]
-
mortal, un partener rămânea fără sufletul pereche după unire, era o mare dramă. Dar cu adevărat tragic era cazul invers, al morții înainte de unire, pentru că partenerul rămas nu avea să simtă niciodată vibrația. Anda apăru și ea în bucătărie, dezbrăcată, unduindu-se lenevos ca o pisică. - Hai înapoi în pat, azi e duminică! Și pentru a fi mai convingătoare, dădu să-l apuce pe Andi de organul diferență. În momentul atingerii simțiră amândoi un fel de șoc electric, un cutremur total
SUFLETE NEPERECHE de DAN NOREA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346930_a_348259]
-
Ediția nr. 1222 din 06 mai 2014 Toate Articolele Autorului Steluțe triste Elena Buldum Steluțe cu parfum de sânzâiene Îmi oglindesc tristețea în dureri, Dansez cu aripi de irene, Brazi verzi îmbrac în primăveri. Pe luciul apei raze argintii Se unduiesc la margini de pustiu Și-s doar o lebădă, când vii Cu aripi frânte înainte-ți viu. Și Luna, zână albă călătoare În cercul alb, mereu străluminat, Catifelează nopți amăgitoare În suferința dorului uitat. De-aș vrea un nor să
STELUŢE TRISTE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346991_a_348320]
-
pe fereastra larg deschisă. M-am trezit brusc. În clipa aceea, dinspre mare se auzea un cânt suav. Am ieșit din casă urmând ca hipnotizată sursa melodiei ce venea dinspre stânca sălbatică. Susurul venea dinspre statuia care părea că se unduie în bătaia vântului. M-am cățărat până la ea, am mângâiat-o, trupul era cald, inima bătându-i puternic, mai să-i spargă pieptul de marmură. Am crezut că visez, dar totul era real. Femeia-statuie mi-a vorbit împărtășindu-mi taina
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
celui mare. Furnicile încep s-acuze Că e pustiu acum castelul. Unde ne este menestrelul, L-a-nlocuit, ne cerem scuze, Banalul greier? Pământul este cam arid Râuri de lacrimi curg pe trepte Renașterii un drum deschid. De fildeș, zidurile drepte Se unduiesc. Să fie-un test? Să fie oare o-ncercare, Sau o cedare la protest? Să fie o eliberare? Ce poate face-un grup de muze! Parcă e de nisip castelul A revenit și menestrelul Și cine poate să acuze? Cei
RENAȘTERE de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347031_a_348360]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TE CAUT PRINTRE PETALE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 646 din 07 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Privesc, sunt pete de culoare cad unduindu-se în lumină din albul cerului ca foaia ce-mi stă pe masă neatinsă, sunt așteptat să-mi așez gândul. Lumina în cristale dansează, vine , cade lovituri fine, ating clape de pian iar sunete subțiri se-aud din eternitate peste
TE CAUT PRINTRE PETALE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346307_a_347636]
-
de pânza goală, ce aștepta umplerea cu tot ce avea mai tainic în imaginația lui inspirată din plinul deusian, care producea reverberații ce îi umplea golul de femeie. Când picta, Picasso auzea și simțea femeia lângă el, iar pensula sa unduia în mișcări senzuale pe un trup imaginar ce se contura și trăia într-un spațiu al lui, în alunecări trăite, de unde trupul femeii dorite îl ușura de instincte, iar el cobora și urca plutind în artă pe brațele angelice ale
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
pur sânge. Detașați mai întâi Cristalinul lichid al lacrimilor Căutați apoi o frunză uscată Și asezați acolo Micile diamante plânse. Tăiați apoi cu atenție tinerețea. Și să nu va lăsați înșelați, Dacă apare sub forma unei vechi eșarfe Care se unduie înca în vânt Ca o aripă prizonieră-n vârf de catarg. Luați-o și împaturiți-o frumos Iar atunci când veți pleca cu trenul Să o despăturiți și să o fluturați În chip de desparțire Celor dragi, rămași pe peronul vieții. Feluritele
ANALIZA SPONTANĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348437_a_349766]
-
tainele ei neînțelese, în care ne pierdem pe noi înșine și ne regăsim parcă mai diafani! Și iată poeziile: „Ochean” - „albul oglinzii”, „Ego” - „Nu mai rămîne decît apa oglinzii/ rece și grea”, „Nocturnă” - „secunda întoarsă pe dos”, „Nume” - „lumina se unduiește”. Alte poezii sînt picturale: „Roata” - „culorile ar cădea peste lucruri”, „Finis” (opus corona?) - „Pe glezna dreaptă înfloriseră/ cîteva lacrimi”, „Poezie” - „aplic un strat subțire de/ iluzie”, „August” - „holda seamănă tot mai mult/ cu singurătatea luminii”, „Situație limită” - „Cădeau norii din
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
fragile/ de pe la tîmple.” ( “Spectru”) Și o altă poezie, care nu are nevoie de comentariul meu: „Piatra și marmura/ își scot inima la vedere/ Ca un soare alb trimite săgeți/ ce se strecoară în retină/ Lumina îngheagă arcul de triumf/ se unduiește în torsuri/ în bărbi încîlcite/ în sîni și pe pulpe/ în vis de zeițe și zei nenăscuți// Inima parcă începe să tremure.” (“Michelangelo”) 2. „Unelte și inorogi, sentimente. miresme amare” „Oare cum e să fii/ căutător de comori/ printre ruine
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎNTOARCERE LA MATCĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 819 din 29 martie 2013 Toate Articolele Autorului întoarcere la matcă Gândul se naște din scoica minții noastre-nfrigurate din clipe unduind ca niște ape de freamătul luminii și din cer și din iubirea ce-o simțim aproape. Iar rănile tăiate-n noi de soartă mai sângerează dând ofrandă firii, când inima ni-i perla ce se naște din alchimia clipelor iubirii
ÎNTOARCERE LA MATCĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345472_a_346801]
-
de a reveni pe barcă. Amândoi aveau aceeași dorință. De a fi la bordul ambarcațiunii. S-au oprit la malul marii. Era întuneric, iar marea era luminată doar de razele lunii. Vântul adia ușor, luna-și etala diamantele în mare, unduindu-se în valurile care dantelau țărmul cu sărutul lor posesiv. Ștefan îmbrățișă fata de după umeri. Dalia zâmbi. Se desprinse din îmbrățișarea lui, se descălță și se îndreptă în fugă spre mare cu sandalele în mână. Ștefan o urmărea din priviri
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
trupul crud al meduzelor În larg, pe valuri când dormitează. Simfonia asta de toamnă Mă doare, nocturn, în sufet adânc Ca rodul din pieptul de doamnă, Din care cu lăcomie mă-nfrupt. Rătăcesc prin ecoul de cânt Al vântului ce unduie prin brazi Și al copitelor din cuvânt În care, toamnă, întruna tu arzi. Ucisă e natura toată! Pe osul tâmplei mele sunt tablouri Din plaiul mioritic - soartă Pentru toamna pierdută-n ecouri. În priviri răsfrânte imagini - Fantastice crâmpeie sub brumă
SIMFONIA ASTA ... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377862_a_379191]
-
născu aripi și se-apucă să zboare în zvâcnete scurte de pasăre colibri, iar cele două andrele argintii începură să tricoteze perle minuscule sub formă de litere și alte semne, unele cu sens lumesc, altele, fără... Vrăjita stăpană a locului, unduindu-și coada mătăsoasă, prinse a dănțui fericită că prietenii ei, cei trei azilanți salvați din coșmarul Universului omenesc, acceptaseră să fie găzduiți aici, la granița dintre două lumi, de ea, Pisica-cea-Violetă, păstrătoarea miezurilor-de-stele... Referință Bibliografică: ÎNGRIJITOAREA - LOCUL AL II-LEA
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
cea mai frumoasă ninsoare de maci! cu buzele-ți tandre în săruturi mă-mbraci, fecioară de patimi cu sânii de jar, mă arzi ca un rug pe sub piei de stejar. Și cade sub triste covoare de geruri, a ta legănare unduind roua-n ceruri, cu talpa-ți plăpândă dezvelind așternuturi, plutești ca o vrajă într-o mie de fluturi. Ești cea mai frumoasă ninsoare de maci! sub tine, eu tremur când m-acoperi, și taci! m-așez într-un crivăț sub
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ NINSOARE DE MACI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378079_a_379408]
-
dorul ușor geme, Iar eu visez la ochii tăi. Chipul tău, undă fermecată, Se-ascunde-n al iubirii șal, Privirea ți-e înamorată Și parcă totu-i ireal. Te lași purtat de mâna-mi fină Și mierea buzei eu îți gust, Te unduiești ca o felină, Plină de-amor, eu te degust. Și vântul suflă, ploaia cade, În sărutări ne risipim, Îndrăgostiți de serenade, În ochii toamnei ne-adâncim... Cornelia Vîju Referință Bibliografică: În ochii toamnei ne-adâncim... Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN
ÎN OCHII TOAMNEI NE-ADÂNCIM... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376307_a_377636]
-
roua picurând pe știuleți este doar o himeră acum știi ce culoare are dorul e verde crud nu poți să vezi un lan de grâu copt este doar o himeră doar deșertul cu nisip aburind nu poți să vezi spicele unduind este doar o himeră acum știi ce culoare are dorul e galben încins nu poți să vezi câmpuri cu nu-mă-uita este doar o himeră sunt doar valurile mării domoale nu poți să simți decât sărea în nări ca o himeră
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > FĂRĂ SFÂRȘIT ȘI FĂRĂ ÎNCEPUT... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului Văd în oglindă tâmplele albite, ce poate nu mai sunt așa geloase, doar visele rămase ne-mplinite, le unduiesc în gând pe-a tale coapse. Îmi adun mereu trecutul din priviri, așa te mângâi din zâmbete-n cuget, de teamă am să mai șterg din amintiri, să nu-mi rupă iarăși bucăți din suflet. Acum te privesc cu ochii
FĂRĂ SFÂRȘIT ȘI FĂRĂ ÎNCEPUT… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376524_a_377853]