13,547 matches
-
loc, înfiorat, paralizat. Ceea ce auzisem mă umplea de groază. Ferestrele locuinței lui Georgie erau inaccesibile. Nu se putea intra decât pe ușă. M-am opintit în ea zadarnic de vreo două ori. Apoi mi-am amintit că la parter rămăseseră uneltele zugravilor. M-am repezit în jos pe scări și am început să scotocesc prin ele. Ușa de la intrarea în clădire era deschisă, ca de obicei, iar afară, oamenii treceau încolo și încoace pe trotuarul ud. Am ales o mistrie grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dulapuri se montase un suport pentru o mică provizie de sticle. Restul vinului rămăsese în Hereford Square. Asta era încă o problemă. Am luat o sticlă la nimereală. Greutatea sticlei îmi dădea o senzație plăcută, de parcă țineam în mână o unealtă sau o armă bine cunoscută. Am constatat că este un Château Lauriol de Barny. Părea un vin potrivit pentru un toast de adio. Am deschis sticla și m-am reîntors în salon unde lumina prea puternică mă deranja. Rosemary nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Într-o zi au reapărut. Fischl adăugă pe un ton pedagogic, Înlăturând un fir invizibil de praf de pe mânecă, „așa cum reapar păduchii În șifoniere. “ Dar, bineînțeles, un knisch putea să fie și un fel de mâncare, mi-am spus, o unealtă, o marcă de biciclete. Sau poate fi un fel anume de a te uita cruciș și mirat la cineva: „Nu fi așa de knisch“, „Să te knisch“, „Te simți knisch azi?“... Când eram doar un copil, dădeam multe explicații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oricum, destul de răvășit... și iată cât de timpuriu mi-a fost pecetluită soarta, cât de timpuriu mi s-a părut „normal“ să fiu într-o stare vecină cu supliciul - în cazul de față, din cauza unei chestii monumentale cum e o unealtă de bucătărie. Of, ce conflict lăuntric din cauza unei spatule, mămico. Închipuie-ți cam ce simt eu pentru tine! Apropo de-acest mic moment vesel, îmi vin în minte vremurile când încă eram, în mare măsură, puradelul lui mămica, amușinătorul miresmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zece - și calculă că avea la dispoziție o jumătate de oră. Timp berechet, se gândi el și-și apăsă degetul mare, umezit, pe ușa seifului. Oțelul nu avea nici doi centimetri grosime. Lăsă servieta neagră pe birou și-și scoase uneltele. Dălțile lui erau Într-o stare minunată - foarte bine lustruite, cu lama ascuțită... Era mândru de condiția uneltelor sale, ca și de viteza cu care lucra. Ar fi putut forța ușa subțire de oțel cu un levier, dar Anna ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apăsă degetul mare, umezit, pe ușa seifului. Oțelul nu avea nici doi centimetri grosime. Lăsă servieta neagră pe birou și-și scoase uneltele. Dălțile lui erau Într-o stare minunată - foarte bine lustruite, cu lama ascuțită... Era mândru de condiția uneltelor sale, ca și de viteza cu care lucra. Ar fi putut forța ușa subțire de oțel cu un levier, dar Anna ar fi auzit loviturile și nu putea avea Încredere În ea că va păstra tăcerea. Așa că Își aprinse arzătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unui singur țel - acela de a-l face pe jucător să arate trăsnet. Până și Prințul Charles arăta ca un zeu al sexului atunci când juca polo. Pantalonii mulați albi, Împroșcați cu noroi, și cizmele de călărie din piele lucrată cu unelte manuale au un efect devastator asupra femeilor. Adăugați un chip frumos și un zâmbet minunat la această Înfățișare și gata, obțineți, cum a spus Oksana, un mâncător de inimi. —OK, bine, e mișto, până la urmă, spuse Lauren, privind la Giles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cel care a fost obraznic cu ea, să-i arate el, de parcă ar fi Dumnezeu în acest oraș. Săteanu, care vrea să-și inaugureze vila sîmbătă, în prezența elitei orașului. Piesa lui va fi un pretext, prietenia cu Doina, o unealtă, iar poziția Mariei Săteanu, intelectuala familiei, va fi aceea de sictir: va face prezența la premieră, dar nu-i va acorda vreo privire, decît, eventual, o părere ironică la adresa piesei, după care se va retrage în dormitor. Să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
modern. Potrivit estimărilor, antropoidul de la Beijing avea înălțimea de aproximativ 156 cm la bărbați și 150 cm la femei. Antropoidul de la Beijing a folosit, se pare, cel mai devreme focul și putea vâna animale mari; ca să-și confecționeze arme și unelte, prelucra pietrele prin metoda cioplirii și șlefuirii și arareori prin găurire. Durata de viață a ,,Omului de la Beijing'' a fost scurtă. Calculele arată că 68,2% dintre ei au murit înainte de a împlini 14 ani, doar 4,5% depășind vârsta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dinastii ridică multe controverse în rândul cercetătorilor. În 1950, arheologii chinezi au început să facă cercetări sistematice în situl de la Erlitou, provincia Henan, unde, conform specialiștilor, s-ar afla cele mai importante urme ale dinastiei Xia. Majoritatea vestigiilor descoperite sunt unelte din piatră, dar s-au găsit și obiecte din os, frumos lucrate. De asemenea, s-au găsit și mici piese din bronz, din păcate încă n-au fost descoperite obiecte din bronz de dimensiune mare. Piesele sunt, de regulă, unelte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
unelte din piatră, dar s-au găsit și obiecte din os, frumos lucrate. De asemenea, s-au găsit și mici piese din bronz, din păcate încă n-au fost descoperite obiecte din bronz de dimensiune mare. Piesele sunt, de regulă, unelte cum ar fi săpăligi, foarfeci și mici vase pentru păstrat alimente. Au fost găsite și podoabe și obiecte decorative din jad, aceste descoperiri certificând gradul de dezvoltare și rafinamentul la care ajunseseră meșteșugurile artizanale în epocă. Potrivit însemnărilor păstrate, cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lungime și 78 cm diametru, piesă descoperită în 1939. Vasul cântărește 875 kg și constituie una dintre capodoperele artei bronzului aflate în patrimoniul Chinei. În epocă, bronzul era un material prețios, motiv pentru care nu era utilizat și la confecționarea uneltelor agricole. Astfel că țăranii au continuat să lucreze pământul cu unelte primitive din lemn și piatră multe sute de ani după intrarea acestui metal în folosință. Și cum istoria se repetă, ultimul împărat al dinastiei Shang s-a dovedit a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
875 kg și constituie una dintre capodoperele artei bronzului aflate în patrimoniul Chinei. În epocă, bronzul era un material prețios, motiv pentru care nu era utilizat și la confecționarea uneltelor agricole. Astfel că țăranii au continuat să lucreze pământul cu unelte primitive din lemn și piatră multe sute de ani după intrarea acestui metal în folosință. Și cum istoria se repetă, ultimul împărat al dinastiei Shang s-a dovedit a fi tot un tiran. Către mijlocul secolului al XI-lea î.e.n.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Shang, regii își bazau acțiunile pe prezicerile obținute cu ajutorul acestora. Înainte de a intra în circuitul ritualic, carapacele de broască țestoasă trebuiau prelucrate, curățate perfect și șlefuite, apoi se incizau găuri pe interiorul acestora sau pe oase de animale, cu ajutorul unor unelte speciale. Carapacele astfel pregătite erau așezate într-o anumită ordine, iar cel care oficia slujba își grava și numele, data divinației și motivul solicitării mesajului divin, apoi, aceste suporturi sacre erau arse. Din cauza căldurii, în carapace se produceau fisuri, denumite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
uda și le îngrijea foarte atent, iar odată cu trecerea timpului, semințele au încolțit, au crescut și au rodit. "Fructele" acestor culturi erau mai gustoase decât cele sălbatice. Ca să cultive în continuare plantele, Abandonatul a făcut din lemn și piatră niște unelte simple pentru această muncă. Pa parcursul anilor, el a acumulat o experiență bogată în domeniul agriculturii. Fără nici o rezervă a împărtășit cunoștințele sale agricole și altora, ajutându-i să scape treptat de o viață trăită doar din vânat, pescuit și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dispuse circular. În mijlocul clădirii se află o curte, de regulă cu o fântănă. Pentru toată construcția există doar o singură ieșire. La parter sunt amenajate bucătăriile, dar fără ferestre către exterior. La etaj se găsesc magaziile de cereale și de unelte. Nivelele superioare sunt destinate dormitoarelor. În interiorul clădirii există un balcon circular comun spre care se deschid ușile și ferestrele fiecărei camere. Construirea unei astfel de clădiri este destul de complicată, este proiectată astfel încât poate adăposti întreaga familie împreună cu toate rudele. Dulapul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lacrimă și pot să-și ocupe funcțiile în continuare, ceea ce mulți și fac, umflându-și gușa prin Parlament, magistratură, administrație... Securitatea a fost o parte a unui agregat. Un organism malefic, important, puternic, dar de execuție, nu de conducere. O unealtă a sistemului comunist. De la bun început, ființarea CNSAS este moralmente ilogică: sancționăm măciuca și accesoriile ei, cât privește pe cei care o țineau în mână, nu e treaba noastră, căci „nu suntem vidanjorii morali ai societății”, cum s-a exprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
provoc să vorbească. Nu intra în codul relației noastre, plus că nu mi-a luat mai mult de două secunde până să înțeleg ce vrea să însemne telepatia (așa comunicau ei). Ca să fiu mai clar, eu eram un fel de unealtă care capta întrebarea unuia, un fel de gând, să-i spunem, iar apoi, asta ne era înțelegerea, o rosteam împreună cu răspunsul celuilalt (ce faci Știme bine Ștame). Când te afli într-un loc, pe pământ în cazul acesta, ești nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
venit ideea să forțez yala. A fi spărgător, chiar spărgătorul propriei tale case, e o chestie ațâțătoare, un fel de castravete murat râvnit în timpuri neasemuit de dulci, ca halvița. Constantineasca nu m-a întrebat nici la ce-mi folosesc uneltele pe care i le ceream, nici când aveam de gând să i le restitui, mi le-a dat pur și simplu, cu mărinimie (fiindcă până la urmă pacea are un preț), iar eu le-am luat, am suit iute la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fără să aibă nevoie de oameni cu cuțite, șurubelnițe sau toporiști. Oricare din variante ar fi cea corectă, unde mai pui că ar putea exista și o a treia, de compromis, în care omul, de preferință somnambul, a fost doar unealta unor duhuri neștiute, e clar că nu doar strălucirea vrăjitorească (ca de cer cu soarele pe ducă), ci însăși prezența ei pe un copac plicticos de Drumul Taberei era de ajuns să ne încremenească, să ne hipnotizeze, să ne certifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
militărește cu ochii lui albaștri și limpezi: — Ordinul trebuie executat! MÎinile Îi erau pline de noroi, ca și costumul de tweed: maiorul aruncase cîțiva bolovani În iaz și tocmai se chinuia să tîrască o scîndură, găsită probabil În magazia de unelte a grădinarului. — E curată trădare să lași nefolosită o asemenea poziție! răcni maiorul Stone. De aici, controlezi toată casa... Și spunînd acestea, Împinse scîndura În apă, proptindu-i capătul de unul dintre bolovanii pe care-i aruncase acolo. Ușurel, băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
găsim pe cel care trebuie să ducă la capăt această operațiune și pe organizatorul ei. Ceilalți nu contează... — Credeți că doctorul Forester?... Doctorul Forester nu-i decît o victimă - desigur, o victimă periculoasă, dar nu principalul vinovat. E una decît uneltele folosite, unul dintre cei atrași prin șantaj... Asta nu-nseamnă, firește, că n-ar putea fi tocmai el curierul. Dacă e, Înseamnă c-avem noroc. N-a avut cum s-o șteargă... afară doar de cazul cînd poliția asta locală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
împotriva rasei umane. Mă cântări din priviri, cercetându-mă din cap pînă-n picioare și observând fiecare detaliu al rănilor mele cu un interes evident. Eu însă eram mai preocupat de tânăra femeie care se apropia de mine sprijinită în baston. Unealta aceea ajutătoare era evident o dovadă de afectare, o deghizare de fațadă care-i permitea să-și îndese fața în umărul ridicat și să-și ascundă vânătaia ce-i marca pometele drept. O văzusem ultima oară când stătea în ambulanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
iar economiile planificate se zvârcolesc într-o perpetuă neputință de a ține pasul cu noile cuceriri ale informaticii. Nu greșea, cred, profesorul Seweryn Bialer, de la Universitatea Columbia din New York, atunci când remarca anacronismul simbolului însuși al comunismului. Secera și ciocanul sunt unelte ale unei alte epoci, mărturii ale trecutului iar nu ale viitorului tehnologic. Proletariatul clasic, cel descris de Marx și Engels, nu mai supraviețuiește decât în paginile îngălbenite de vreme ale manualelor de materialism istoric. Noi grupuri sociale l-au înlocuit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Votul masiv al țăranilor pentru FDSN se explică prin recunoștința acestora pentru dobândirea proprietății și a libertății de a-și vinde produsele pe piața liberă, după anii de interdicție și silnicie ai regimului ceaușist. Confruntați cu enorme dificultăți (lipsa de unelte și semințe, credite sau dobânzi mari), noii proprietari își puneau nădejdea în sprijinul puternic al statului întruchipat de Iliescu. Într-un cuvânt, alegerile din toamna lui 1992 marcau faza în vechile structuri sociale rămâneau dominante și deci dispuneau de capacitatea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]