1,249 matches
-
în copilărie, cei mici iau în stăpânire locurile unde se simt bine și se joacă, mai bine zis, locurile unde au deschis ochii. Un astfel de loc este și curtea fără gard a bisericii Precista, căreia copiii îi cunosc toate ungherele, chiar dacă ea este închisă pentru reparații și nu se permite accesul în ea. Dar, spune-i unui copil că nu are voie să se ducă undeva și drept acolo va merge. Copiii intră în biserică, se urcă în clopotniță. Biserica
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
mână la nevoie, pot ajuta, se pot sacrifica pentru o cauză nobilă la care nimeni altcineva nu s-ar fi gândit. Cei care sunt buni, blânzi, blajini pot avea și laturi negative care ne cutremură. Laturi ascunse cu grijă în ungherele sufletului și ale minții, dar care erup o singură dată în viață suficient cât să devină un monstru pentru tot restul zilelor. Și atunci, când să te simți mai profund dezamăgit: când visezi la un înger și descoperi un demon
DEZAMĂGIREA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342269_a_343598]
-
DE NISIP Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 755 din 24 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului CASTELE DE NISIP Încă o dimineață cu lumina ei părelnică de primăvară, pătrunsese printre storuri și invadând camera, se plimba nepăsătoare prin toate ungherele, ca un musafir nonconformist venit în vizită mai devreme decât ora convenită. Așa că, de voie, de nevoie, după momentele de moțăială pe care și le prelungise în pat sorbind din cafeaua fierbinte, obișnuința reușise să îi învingă încă o dată nehotărârea
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
sunt convinsă că în forul său interior, era perfect conștient de valoarea lor reală... Pentru un timp, amândouă rămăseseră parcă împovărate de greutatea tăcerii, ce se lăsase deodată în odaie. Prin ferestre se strecura înfrigurată înserarea, căutându-și culcuș prin unghere. Încordată, cu privirea rămăsă pierdută pe undeva printre filele trecutelor zile și cu umerii căzuți, Angela părea că nu mai respiră. Așa cum stătea, părea a fi doar un călător obosit, prăbușit la marginea unui drum ce nu se mai sfârșea
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
Mia: De fapt, de ce ne-am despărțit noi, atunci? Am zâmbit trist, fără a-mi ridica privirea din pământ, căci mă apropiam de patruzeci de ani și amintirea tinereții mele frumoase, abia mai licărea în mine, de undeva, din acel ungher secret al inimii, de unde, ce-i drept, m-a făcut, totuși, să și tresar și să-i răspund: - Să lăsăm amintirile așa cum sunt, în acel colțișor, în care nu pătrund răutățiile lumii, căci au fost prea frumoase! Atât... și nimic
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
reflectat în amurg. Și Crucea înfiptă în orizontul albastru Îmi dă iarăși aripi să zbor ca un astru. Bătăile cuielor în palmele Tale Le-aud ca pe-un clopot ce bate a jale. Privirea-Ți de sânge-mi pătrunde-n unghere Și-mi spală trecutul cu multele rele. Răpus de păcate Te zbați în durere Și mulțimea setoasă chiar viața Îți cere... Te oprești în genunchi, cu crucea în spate În fața atâtor suflete moarte... Așa Te-am găsit... cu cununa de
CHEMAREA DIVINA de ADINA SAS SIMONIAK în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342490_a_343819]
-
am lăsat, pentru câteva minute, să mă cuprindă tristețea și nostalgia, înțelegându-i pe copilașii aceia, cu fețele acoperite de zâmbetele lor palide, când mă priveau cu o curiozitate neobișnuită, iar vorbele lor, când le rosteau, parcă erau venite din ungherele ascunse ale sufletelor lor zbuciumate și lipsite de dragostea părintească, căci ei trăiau greutatea cu care soarta știe, pe unii din noi, să-i lovească... Trăiam sentimentele înfrățirii cu acești copii fără copilărie... Iarăși mă rugam lui Dumnezeu să aibă
AM REVAZUT IZVORUL! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342504_a_343833]
-
în șuierul apelor, atât de lunatic sună clopotul nopții cum nu scapă de îndoieli gândul, c-ai putea să-mi umpli așteptările. De-aș îndrăzni să-mi eliberez obsesiile, să le las în ploaie, să-mi fac somnul într-un ungher ascuns, departe de iluzii, departe de deprimări. Aș dori să te găsesc în amiaza dulce a somnului putred, abia venind cu tăcerile toamnei pe buze spre golul în care eu m-am retras. Ai să primești desene înrămate-n poeme
DEPARTE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342542_a_343871]
-
este omniprezentă în casa lui. În master bedroom, tronează un pat - mobilier antic (la mare căutare în America zilelor noastre!) și alte piese în același stil, mobilă făcută din lemn de culoare închisă cu sculpturi decorative, radiind parcă din fiecare ungher o liniște regească și armonie. Probabil că aici se odihnește pe parcursul zileiDumitru Sinu, pentru că trebuie să știți că nea Mitică și Nicole dorm la hotel, unde au un apartament cu toate dotările aferente traiului unei familii, cu bucătărie, cu televizor
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]
-
și zeci de expoziții de grup. (http://www.sensotv.ro/arte/Clipa-de-arta-5310/in-atelierul-artistei-anca-boeriu) „Personajele Ancăi Boeriu reconstituie atmosfera plină de taină a teatrului codificat, alteori lăsând senzația acelor încăperi pe care vechii oratori și le imaginau, pentru ca, trecând dintr-un ungher într-altul, de la un obiect la altul, să-și poată aminti fragmente ale discursului și, în cele din urmă, discursul întreg. Fiece pas, fiece atingere de obiecte se lega de-o idee, iar plimbarea, în întregul ei, era „icoana” codificată
GALERIA SENSO ŞI CONTEMPORARY ART RUHR, PEREGRINÂND ARTELE VIZUALE ÎN UNIVERSUL SUFLETESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342571_a_343900]
-
MISTERELE IUBIRII - POEZIE TRADUSĂ ÎN LIMBA TURCĂ Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului MISTERELE IUBIRII...autor Mihai Leonte Nu încerc să dezleg mistere, Care sunt extrem de multe, Prinse în ale sufletului unghere, Dar care rămân necunoscute. Dau într-o parte negrele perdele, Pentru a primi lumină în față, Ce se împarte printre jaluzele, Așa cum ne divizam în viață. Nu vreau să-mi spun vârstă veche, Dar inima mi-e foarte liniștită, Pășesc
POEZIE TRADUSA IN LIMBA TURCA de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342629_a_343958]
-
și a deschis-o într-o clipită. Și-a alergat direct în dormitor.... O femeie cam de vârsta mea, zăcea căzută la podea, lângă patul mare cu tablii din lemn masiv. Un gând de fugă mi-a încolțit într-un ungher al creierului meu mic. „ Dacă las amprente o să fiu acuzat de o crimă pe care nu am comis-o. Mai bine plec acum ! ” Dar n-am plecat. În fiecare om există și o parte bună,nu ești atât de rău
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
se împrăștie în toate cele șasesuteșaizecișișase de zări pe umerii ei goi moartea îl luă să-i arate mult-umblatele-i neumblate cărări la birtul din colț trei bețivi cântă ceva despre dragoste despre bani despre viață doar mama poetului într-un ungher plânge mocnit cu fața în mâini sau cu mâinile-n față hei zise ofticat barmanul cel gras cine dracului a încuiat timpul pe dinafară cum cine spuse mama poetului fiul meu drag scumpul meu fiu care astăzi învață să moară
ŞARPE SĂRUTÂND de SORIN OLARIU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340627_a_341956]
-
castelul, adresându-se către regele Duncan (act I, scena VI): „Acest oaspe Al verilor, de temple găzduit, Lăstunul, cu-al său gingaș cuib ne-arată Că răsuflarea cerului își lasă De drag mireasma ei pe-aceste locuri. Că nu-i ungher, nici streașină, nici boltă, Să nu-și atârne-această zburătoare Culcușul ei și leagănul cel spornic. Am luat aminte că acolo unde Și-alege așezarea și-i priește E aerul mai molcom”. (Traducere de Ion Vinea) - This guest of summer
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
nimeni altcineva. A vrut să-l miluiască cu o slujbă sau cu câte ceva însă acest om nu cerea nimic, doar mânca puțin din ceea ce i se oferea iar apoi pleca fără să spună nimic. Cutreiera sinagogile stând mereu într-un ungher și plângându-și faptele sale cele din trecut iar mulți spuneau despre el că își plânge averea, mărirea și fericirea de care se bucurase mai înainte.. Ajunsese o umbră și toți spuneau în urma lui: Iată cum pedepsește Dumnezeu pe cei
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341129_a_342458]
-
zilei, amar să vorbesc despre dragoste sub semnul celei mai teribile singurătăți în care alții încă mai vînd confuzii, o mare de timp pierdut printre degete, zadarnic negativism, mereu de la capăt cîtă vreme aud fluturii de noapte rotindu-se prin ungherele altor greșeli, mereu altele deși încerc să împletesc lucrurile între ele liniștea nu se mai aude, pe deal doar o casă albă cu un singur copac, oare nu trebuia să fi dispărut demult cu bucuria de a mă fi iertat
O LUMÎNARE STINGÎNDU-SE, NIMIC MAI MULT de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341210_a_342539]
-
a valorilor noastre profane și sacre. O recunoaștere a vieților noastre cotidiene revelate. Imensitatea minusculă a prezentei noastre în Univers. Un act în 7 părți metaforice: casă, de la subsol până la mansarda; sertare, cufere, dulapuri ce ascund secrete; cuiburi și coconi; unghere de liniște și vise; de la minuscul, la universal; imensitatea intimă; cercul etern, înăuntru și în afară. Fiecare dintre cele 7 părți va fi traversata de un poem ales din Miłosz, Rilke, Baudelaire... Uragane, furtuni și averse bântuie „poetica spațiului”; toate
Carolyn Carlson – „pioniera scenei coregrafice contemporane” – pentru prima oară la Bucureşti, invitată în FNT 2016 [Corola-blog/BlogPost/100242_a_101534]
-
sufletului mă-năbuși cu iluzia veșniciei cu flacăra nevăzută ce-mi devorează în liniște timpul. ANOTIMPURI ÎNGROPATE Anotimpuri îngropate revin în memoria timpului meu unduindu-și pletele peste anii mei netrăiți. Mă strecor, printre clopote, cu dangăt mut în toate ungherele inimii tale fără să știi cînd îi voi sparge pereții. ANOTIMPURI PIERDUTE Anotimpuri pierdute se dezlănțuie în vifornițe liniștite și înalță ramuri de sînge ce curg ca iedera-albă, sălbatecă, unde nimic nu mai amintește urma din umbra anotimpului de uitare
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > O ILUZIE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 623 din 14 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Peste oglinzile profunde, o umbră, furișata peste unghere sidefi, o pată de materie sau idee se coboară în lumea celor vi. Puternică năluca, corabie diafana, un sâmbure uitat, dar roditor, oglindă ne vorbește într-o urna uitată, adormita în decor. Sunt o năluca a tenebrelor ce urlă iar
O ILUZIE de PETRU JIPA în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343824_a_345153]
-
am ce face măcar să mă dedau la o introspecție a propriei ființe a universului a nemărginirii o îndeletnicire dacă nu chiar nobilă măcar cu tema spirituală care-mi bucură creierul și-mi flatează orgoliul așa că mă apuc să-mi sondez ungherele îndepărtate ale sufletului și încerc să pătrund tainele universului ale Marelui nimic al materiei în formele sale nemărginite la dracu simt că-mi pierd și simțul umorului așa că mă las de introspecție mă apuc să mănânc ce găsesc prin frigider
CONCURSUL NAŢIONAL LITERAR PE VALURILE DUNĂRII ( EDIŢIA I 2012-2013), ORGANIZAT DE ASOCIAŢIA CULTURALĂ ŞANSĂ [Corola-blog/BlogPost/343899_a_345228]
-
jinduind sărutarea înaltului. Părul i se lăsa într-o abandonare totală, căutând uniunea cu genunea, la fel ca fiecare atom din ființa ei. Se lăsa purtată pe aripile neantului, dar simțea cum o efervescență îi pătrundea în cele mai tainice unghere al simțirii, oferindu-i pulsări extatice formidabile. „Dumnezeule, mă îmbrățișează nimicul, iar eu am totul...”, murmură într-un suspin prelung. Într-o clipită, retina îi fu cu putere izbită de imaginea grinzilor de lemn ce ieșeau îndrăzneț din albul tavanului
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului Având un vis ciudat m-am perpelit Dară l-am stâns în brațe ca pe prunc. Și din visare singur m-am trezit Cu gândul ca pe-acesta să-l arunc. Într-un ungher ce eu l-am părăsit Și n-am știut de el până mai ieri. Când supărat, cumva l-am regăsit Sub un morman de clipe și tăceri. Zăcea călcat de noi, dar în picioare Și suspina în modul zgomotos. Ca să
MAGAZIA DE VISE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342746_a_344075]
-
BUNICA Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Amintiri de la bunica Deschid zăvorul ruginit din poartă copilărie mele, Adun cioturi de vise risipite plânse de jos, În gânduri frumoase, triste rămase-n unghere Amintirile tinereții mele rezemate pe ușa din dos. În casă zugrăvită în alb cu var peste chirpici, La grindă, unde ne urcam pe cufăr în odaie, Găsesc uitați bănuți de când eram mici, În colțul sobei deasupra patului cu saltea de
AMINTIRI DE LA BUNICA de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342850_a_344179]
-
ei poate c-ar vrea să spună Că viața nu mai e așa de bună, Singurătatea-i prea de tot profundă. Când se retrage-n colțul său de cer, Un înger, undeva, îi stă de veghe, Cuminte-n liniștitul său ungher, E, pentru astru, sufletul pereche. Și amândoi, de mână, în mister, Străbat poveste-aceast-atât de veche. SEARĂ VIOLETĂ Am vrut să plec, dar am mai stat puțin, Cât să mai văd o seară violetă, Cu toamna să mai fac o piruetă
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]
-
fragmentele respective, cu elevi gălăgioși, unii „plini de sine” ( cei din clasa a XI-a), alții timizi, abia intrând pe porțile liceului - nu poți să nu ai un sentiment de tresărire, de nostalgie, și chiar o lacrimă ascunsă într-un ungher de suflet. Viața este trecută prin rafinamentul trăirilor personajului principal. De multe ori ne întoarcem în trecut, căutând cel mai frumos moment care s-a încrustat adânc, adânc în suflet. Aș putea afirma că nimic nu poate fi comparat cu
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]