913 matches
-
o revenire de așa bun augur. Vom vedea aici, dimpotrivă, a mia verificare a unei legi generale care face cererea de religie solvabilă și legitimă. Sacru este, într-adevăr, orice principiu de unitate a unui colectiv; o funcție sacralizantă este unificatoare. Ceea ce trece drept mistic e doar o logică prost cunoscută. Principiul ei de unitate nu se sustrage autorității grupului, pentru că el este sacru în sine, apare grupului ca sacru pentru că nu poate să nu i se sustragă (principiul aparținând în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fost înnodate potrivit [numelui] Lui și cu el [numele] am fost noi compuși, astfel încât să avem putința de a deveni simpli [spirituali], dezlegați de toate com punerile rămase, în vreme ce el rămâne necompus [...].“ „Saltul“ de la privirea care instituie ierarhia către privirea unificatoare marchează treapta ultimă a desăvârșirii spirituale în tradițiile religioase care dezvoltă o „teologie“ a separării, a rupturii, a diferențierii treptelor. Pe ultima treaptă, multiplul va fi reașezat altfel. în literatura biblică (iudaică și creștină), de exemplu, se vorbește despre ceata
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în intervalul deschis de ierarhie. Numai că ierarhia însăși, privită în simultaneitatea și integralitatea treptelor ei, face „saltul“ către Unul. Reiau ilustrarea plastică oferită de metafora spectrului luminos: readucerea împreună a tuturor culorilor din spectru naște culoarea albă. Această privire unificatoare îi va reda fiecărei trepte valoarea particulară în cadrul contextului și transparența totală în legătura cu Unul. Trecerea de la o stare la alta, de la o treaptă la alta se petrece în timp dacă nu se ajunge la armonia instituită prin concomitența
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în cadrul contextului și transparența totală în legătura cu Unul. Trecerea de la o stare la alta, de la o treaptă la alta se petrece în timp dacă nu se ajunge la armonia instituită prin concomitența surprinderii treptelor în totalitatea lor. Prin privirea unificatoare, treptele se vor regăsi împreună în a-locul și a-timpul Unului, la fel cum culorile spectrului se regăsesc misterios în lumina albă, fără distingerea unui spațiu ori a unui timp specific. înclinația de a privi și interpreta fenomenele în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și puterea „părții“, ci se primește concomitent cu renunțarea la identificarea „obiectivantă“ a propriei persoane și a lumii. Obiectul, întrucât există, se instituie prin diferență față de subiect. Această separare înseamnă privire care iese din comuniune și se desprinde din legătura unificatoare. De aceea, în cazul relațiilor exemplare ce ajung să întemeieze tradiții, se vorbește despre „cel trimis“, „cel uns“, „cel chemat“, „celales“, utilizându-se forme gramaticale și expresii din registrul paradigmelor pasive. Aș face în acest punct o precizare cu privire la sintagma
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
devreme sau mai târziu, vor conduce la îmbolnăvirea și prăbușirea „sistemului“ artificial creat, pentru o necesară și igienică revenire a „părții“ în armonia totului. IV. LUMI îMPIETRITE: CHIP, PERSOANĂ, MEMORIE IV.1 Obstinația chipului Viziunea fragmentară a părții versus viziunea unificatoare a Unului. întruchipările Unului și nașterea memoriei. Experiența Unului și „externalizarea“ relației - interpretări eronate. IV.2 Despre persoană Antropomorfizarea Unului. Problematizarea și resemnificarea conceptului de persoană. Ilustrări. Chipul personalal Unului și „idolatria metafizică“ (Henry Corbin). Fluiditatea întruchipărilor divine și virtutea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
chipului Este imposibil, fără viziunea Unului, ca partea să surprindă întregul. Ea va vedea întotdeauna diferențele, lumea fiind o totalitate a părților interpretate ca „obiecte“. Altfel spus, „saltul“ de la viziunea fragmentară și subiec tiv-obiectivizantă a părții la viziunea integratoare și unificatoare a Unului nu poate fi făcut din interiorul lumii fragmentate, prin inițiativa singulară ori exclusivă a părții, ci doar prin deschiderea „fragmentarului“ către posibilitatea unei viziuni „cu totulalta“, care nu îi poate aparține și pe care nu o poate „produce
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
trimitere la prezența manifestată a lui Buddha: „De-l întâlnești pe Buddha în cale, omoară-l“. Unul nu are un chip anume, dar se manifestă și este prezent în toate chipurile și sub toate formele. Rezultă că, în viziunile înalt unificatoare, multiplul în întregimea sa va sta ca semn pentru prezența Unului. Fiecare parte și fiecare frag ment va fi „oglinda“ Unului, printr-o resemnificare ce survine odată cu privirea nouă, care nu separă și nu stabilește margini. 2. Al doilea nivelal
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
rolul pe care acesta îl deține din perspectiva cunoașterii sociale. Dimpotrivă, aceștia au continuat să acorde o importanță centrală elementelor imaginarului în plan social, considerând că înțelegerea societății nu este posibilă în absența structurilor simbolice care funcționează ca un factor unificator și deci integrator 221. Fără a căuta să justifice, ca atare, mitul prin raportare la realitate, ci doar să ilustreze coerența sa structurală, teoreticienii sociali preocupați de problemă au insistat că acest element al imaginarului se legitimează prin însăși afirmarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
suprafață într-o rețea de corespondențe, de relații de asemănare și contrast" și care se datorează "unor concepte fundamentale în care este corelat categorial ceea ce înțelegerea modernă a lumii nu mai poate reuni laolaltă"227. În alți termeni, această forță unificatoare a mitului este transmisă mai departe, odată cu modernitatea, ideologiei, și de aceea e nevoie de o critică a sa. Prezența spiritului lui Marx este sesizabilă aici, lucru evidențiat, de altfel, și de către Habermas. Intervine aceeași viziune negativă, în care ideologia
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
societățile subsecvente permit, pe de o parte, conexiunile dintre contextul global și diferitele sale niveluri și se constituie, pe de altă parte, drept "contragreutăți", reale sau imaginare, față de însuși procesul globalizării. Finalmente, ceea ce se poate remarca este că atât tendințele unificatoare, cât și cele fragmentare existente în lumea contemporană trebuie înțelese în directă relație cu condiția socială globală specifică postmodernității 529. 4.2.2. Cultura globală ca limită a ideologiei Considerat a fi cel puțin contemporan cu modernitatea, în baza localizării
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
repeta (sincronicitate) legăturile simbolice care-l constituie. Aceasta este redundanța care semnalează întotdeauna un "mitem"" (op. cit., p. 179). 219 Jürgen Habermas, op. cit., p. 118. 220 Idem, p. 121. 221 Astfel, potrivit lui Castoriadis, "nu putem înțelege o societate în afara unui factor unificator care asigură un conținut semnificativ și îl pune în legătură cu structurile simbolice. Acest factor nu este pur și simplu "realitatea"; fiecare societate și-a constituit propria realitate (...). Nu este nici "raționalul", așa cum cea mai sumară inspectare a istoriei consideră că e
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
celelalte treizeci și cinci de limbi distincte. Mai mult decît atît, indienii vorbesc douăzeci și două de mii de dialecte. Deși 80% din populație este hindusă (restul fiind în majoritate musulmani, făcînd excepție un singur stat, Keralo, unde trăiesc numeroși creștini), efectele unificatoare ale religiei hinduse sînt compromise de sistemul castelor prescris de hinduism pe la 1500 î.H. Ca și limba, sistemul împărțirii în caste duce la diviziuni adînci. Primul lucru care o demonstrează este că un număr mare de oameni sînt excluși
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
de platonism, ca și Averroes (sec. XII) care căuta să concilieze Rațiunea cu Revelația și peste un secol, Sf. Toma d’Aquino prin armonizarea Rațiunii cu Credința, adică raționalismul aristotelic cu credința creștină, adevărul științific cu cel religios prin „iubirea unificatoare, realizatoare de armonie în om și omenire“. Teologia, filosofia, religia creștină și medicina Evului Mediu nu-și propuneau să ignore cultura și medicina de până atunci, ci să le revigoreze printr-o orientare nouă în măsură să lumineze în efortul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
altă colecție, Sucrutasamitha cuprinde experiența chirurgicală și medicală de-a lungul timpului. Farmacopeea indiană este relatată în textul Bower (sec.IV î.Chr.), descoperit în Kashgar — Asia Centrală. Dacă medicina ayurvedică e mai medicală prin finalitatea sa, practicile yoga sunt mai unificatoare de trup și suflet, întro sinteză funcțională purificatoare global. Milenare prin trecutul lor, tehnicile yoga s-au răspândit benefic în lume, atâta vreme cât nu sunt conduse de excroci. Principiul vedic prana = suflu este esențial în concepția yoga, în sistemul biomedical, psiho-
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Șerban Cioculescu)17, "realism ironic"18 pentru care Mitică și moftul sunt "cuvinte referențiale" (V. Fanache)19 și lista ar putea continua cu multe alte exemple, încearcă să sintetizeze și să reducă 20 polivalența operei caragialiene la o dominantă estetică unificatoare. De cele mai multe ori însă, abordările acceptă premisa dualismului și a echivocității ca trăsături definitorii ale omului Caragiale și ale creației sale. Șerban Cioculescu, Florin Manolescu, Mircea Tomuș 21, C. Trandafir 22, Dan C. Mihăilescu 23 promovează teza "jocurilor cu mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
opera lui Caragiale, constituind explicația reacției violente a personajelor sale, când sunt puse la grave încercări, de cele mai multe ori prin ele însele deloc comice"28. Dintre studiile foarte recente, cel al Adrianei Ghițoi pune în valoare "teatralitatea"29 ca pricipiu unificator al operei și demonstrează că o trăsătură fundamentală a caragialismului este transformarea publicisticii în literatură prin stilul îngrijit, concentrat, anecdotic, polifonic, esențialmente teatral. Explorând aceeași dimensiune a creației caragialiene, gazetăria, Ioana Părvulescu descoperă explicații atăt pentru actualitatea operei în epocă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
automată", etc. Mai mult, el și-a caracterizat propria viziune, folosind chiar termenii "monstruos" , "apocaliptic", "absurd""19. Considerăm totuși că extragerea unor atribute folosite contextual de Caragiale fără nici o intenție de autocaracterizare și investirea cu rolul de pecete definitivă sau unificatoare a viziunii sale, este la fel de "absurdă" și neproductivă. Rezonabil ar fi să punem în balanță toate aspectele care țin de concepția și realizarea artistică în cazul lui Caragiale. De altfel, nu puțini sunt comentatorii 20 care au constatat că acceptarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ritmurile, valorile și eroii săi, considerând că lumea coruptă ar putea fi salvată și pusă în ordine doar de către eroi crescuți în acest mediu, prin apelul la suflet, la afect, mai degrabă decât prin rațiune.66 Ca realitate culturală majoră, unificatoare, religia a fost silită în Iluminism să se restrângă în filozofie sau superstiție, însă Romantismul îi salvează sensul lăuntric și cultural sub alte nume, ca artă, naționalism ori mitologie, frumusețea religiei nefiind localizată în predici și ritualuri, ci în arta
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
amintiri, dorințe, credințe, nu acționează pur rațional); apoi este un teren pe care se construiește imaginea Cetății, cu modele, norme, valori ale conviețuirii, interpretarea a ceea ce se petrece, "construirea sinelui drept colectivitate în marș", cu apel la imagini fondatoare, povestiri unificatoare, simboluri federative; în fine, pe cel de-al treilea nivel conferă coerență reprezentărilor și acțiunilor politice, într-o înlănțuire logică ce urcă (ori "coboară"?) până la strămoși și o voință colectivă a prezentului cu un scop de atins în viitor.397
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în care fiecare lucru real corespunde unuia ascuns, ideal, imuabil.413 Simbolul "mobilizează psihismul în totalitatea lui", determinând participarea subiectivă la interpretare, precum arhetipurile lui Jung, care sunt "modele performante", dotate cu dinamism formativ, cu rol de motor și de unificator în evoluția personalității, conectând individualul la universal, iar miturile sunt "scenarii ale arhetipurilor", care vădesc începutul unui proces de raționalizare: "teatru simbolic unde se desfășoară luptele interioare și exterioare date de om în drumul care îl duce la evoluție și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pp. 17-18. 397 Ibidem, p. 19. 398 Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, p. 199. 399 Idem, Jocul cu trecutul, p. 61. Dacă România s-a definit în delimitarea naturală a apelor (Dunăre-Prut/Nistru-Tisa), cu arcul carpatic drept principiu unificator, Ungaria a avut un discurs contrar, Dunărea jucând rolul liantului, iar munții pe cel de graniță. La fel de eficiente și de "adevărate" ambele opțiuni. "Trăim în forme de imaginar concretizat, fiecare peisaj fiind la jumătatea drumului dintre natură și ideologie". 400
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Bazil, „să vedem cât o să te țină zeul!“. (azi) Mă cunosc eu În măsura În care mă descriu? Sigur că da, sau cel puțin Încerc să mă cunosc În acest proces contorsionat: descriindu-mă și, deci, descriind lumea, Încerc să găsesc un principiu unificator de organizare a acesteia și, prin aceasta, mă descopăr pe mine ca ființă gânditoare. Les murs absurdes se instalează abia când depășesc granițele ființei mele și Încerc să generalizez ceea ce-mi aparține doar mie, la Întreaga existență; acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acțiune depindea de care dintre idei reușea să o supună pe cealaltă sau de învățătura dobîndită de la Biserică. Același lucru s-a petrecut și cu Clerul; acesta a propovăduit crîncenilor barbari blîndețea Evangheliei, deschizîndu-le mintea față de ideile ecleziastice de iubire unificatoare; și pînă și în modul în care lucra Clerul a apărut aceeași contradicție între exemplele sfinte și eroice și eforturile de păstrare a unității întru Cristos și profanele dezordini, ticăloșii și tendințe individuale de separare a unității și a comunității
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a Uniunii Europene, datorită majorității mici cu care s-a votat în țările Uniunii Tratatul de la Maastricht, precum și întârzierea uniunii monetare, divergențele comerciale din cadrul Uniunii, dificultățile politicii sociale, ale integrării Estului European, punerea în unele momente a accentului în procesul unificator pe acțiunea interguvernamentală. Uniunea Europeană rămâne străbătută de o serie de divergențe pe care nu le poate depăși, între politică, ce este încă națională, între economie, care a devenit comună, și diplomație și apărare, în care Uniunea șovăie încă, între un
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]