846 matches
-
Pentru cazuri extreme - termenul includea posibilități neliniștitoare, deși puțin probabile - avea În rezervă o flintă de vânătoare cu repetiție, pe care până atunci nu avusese ocazia s-o scoată din husă și care stătea În cufărul de sus, curată și unsă, lângă două cutii cu alice. - E o proprietate privată, a spus sec. Necunoscutul a Încuviințat, flegmatic. Continua să-l privească atent de la zece-doisprezece pași. Era corpolent, de statură mijlocie. Avea părul lung, de culoarea paiului. Purta ochelari. - Dumneata ești fotograful
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
388, În sinodul din Sideea și anatemizați, În jur de 390, de sinodul din Antiohia Înainte de a mai fi condamnați Încă o dată de Conciliul din Efes (43.1). În a doua jumătate a secolului al V-lea, un anume Lampetius, uns preot creștin pe la 460, Întemeiază mînăstiri mesaliene În munții care despart Cilicia de Isauria. În Siria, mai existau Încă lampețieni pe la 532-534. La sfîrșitul secolului al VI-lea, mesalienii erau numiți și marcianiți (nu marcioniți), după numele unuia dintre conducătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ambivalența îmbracă la români diverse forme, mai mult sau mai puțin vinovate. Dualitatea îi vine din faptul că e nehotărât, nu poate alege: „ba e lae, ba-i bălae”, vrea să fie „și cu slănina în pod, și cu cratița unsă”, e „și cu rușii, și cu turcii”, vrea să împace „și capra, și varza”, e „imparțial, ca tot românul”. Când e duplicitar, e calp, „deștept” (ironic, dezaprobator), fals, fățarnic, fățărit, fariseic, iezuit(ic) (fig.), machiavel(ist)ic, mincinos, nesincer, perfid
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
datorită problemelor juridice la care te expui. Nu vrei s-o luăm de la capăt?» Aproape de fiecare dată persoana spune cu timiditate: «De acord, hai s-o luăm de la capăt»”. Tehnica 17. „Această tehnică nu este deosebit de curajoasă, însă funcționează ca unsă. Dacă urmează o întâlnire cu șeful și știu că e furios cu privire la un anumit lucru, iau cu mine două cești de cafea. Înainte să se lanseze în atacul verbal pe care îl planificase cu grijă, îl zăpăcesc oferindu-i cu
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
alte rotițe... adică toată mașinăria? Gh. P. unu: Hm, nu-i rău cum ai tras-o, binișor..., din condei..., dar oare chiar așa să fie? Gh. P. doi: Da cum e? Gh. P. unu: Păi, mai întîi, rotițele alea trebuie unse, nu? Gh. P. doi: Dar erau unse! Erau unse cu... vaselină de neîncredere..., cu ulei de suspiciune..., cu uleiuri fine de frică, cu multe uleiuri de frică... Gh. P. unu: Bine, asta la început..., dar după pornirea mașinăriei? Cine le
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu o ieșeancă (pe care, ciudat, n-am mai întîlnit-o, de peste 25 de ani!); făcuse și un copil. Publica des, în cele mai bune reviste literare; avea și multe rubrici de specialitate la Radio București. Totul părea să-i meargă "uns". Cu toate acestea, peste patru-cinci ani acest laborios-afirmat a dispărut, brusc, din lumea literară. Prin '80 chiar uitasem de el. Pînă într-o zi, cînd mă duc, în cartierul meu din București (Piața Domenii), la un magazin de carne. Acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mai aburit/ Ca vinul vechi ciocnit la nuntă/... Mult îndărătnic menestrel/ Un cântec larg tot mai încearcă,/ Zi-mi de lapona Enigel/ Și Crypto, regele ciupearcă!" Primul personaj evocat e Craiul Crypto care "în pat de râu și-n humă unsă,/ Împărățea peste bureți". Celălalt personaj e lapona Enigel care trăia "în țări de gheață, urgisită". Într-o zi, Enigel ajunge cu renii ei, în împărăția rigăi Crypto, care se îndrăgostește de ea. Cele două personaje reprezintă două moduri de a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de putere", pe seama căruia s-a pretins că e nevoie de grabnica articulare a unui front politic. Un "front al salvării" din "haosul" ce amenința, chipurile, societatea noastră. Vecinii, în multe cazuri foști mandatari ai puterii, erau legitimați în grabă, unși, cum se spune, pentru ca echilibrul social să nu sufere prea mult. Cine nu-și amintește întâile propoziții rostite casant la Televiziune de viitorul "președinte pentru liniștea noastră"? Ele nu lăsau să se întrevadă o alternativă la haos decât în frontul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fiind că nu se poate ierta, se condamnă el însuși. Sinuciderea e pedeapsa cea mai aspră pe care și-o poate aplica, însă ea reprezintă și un nou păcat, cu care va intra în eternitate. "Trupul său atârnat în frânghia unsa cu săpun reprezintă imaginea înfricoșătoare a faptului că și-a ratat țintă de a se ierta el însuși și de a redobândi umanitatea pierdută" spune Ileana Mălăncioiu în Vină tragică. Fernando, personajul lui Sábato, se consacră fără rezerve râului sau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care În orișice scenariu mitic vrea să-și Însușească sau să salveze din regatul maurilor prințesa Înlănțuită. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. O metafizică sublunară ochiul „ Ware nicht das Auge sonnenhaft, Die Sonne konnte es nie erblicken; Lag nicht in uns des Gottes eigene Kraft, Wie konnt uns Gottliches entzucken ?” Si traducerea: „de n-ar fi fost ochiul nostru ca soarele/ nu ar fi putut niciodată să privească soarele;/ dacă nu am fi avut În noi propria forță a lui Dumnezeu
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
-și Însușească sau să salveze din regatul maurilor prințesa Înlănțuită. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. O metafizică sublunară ochiul „ Ware nicht das Auge sonnenhaft, Die Sonne konnte es nie erblicken; Lag nicht in uns des Gottes eigene Kraft, Wie konnt uns Gottliches entzucken ?” Si traducerea: „de n-ar fi fost ochiul nostru ca soarele/ nu ar fi putut niciodată să privească soarele;/ dacă nu am fi avut În noi propria forță a lui Dumnezeu,/ cum ar putea să ne extazieze dumnezeirea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
analogie revelatorie între feminitate și albine. Să observăm, spre exemplu, primele trei catrene din Noaptea și durerea: "Albine ies ca mieii la păscut/ și-n răsuflarea caldă și amară/ regina exilată înconjoară/ lumina paradisului pierdut.// Ea te-a spălat și uns și îmbrăcat/ în inul alb și vechile sandale/ ți le-a legat prin vămile astrale/ depresurând cenușile. Bogat// pe coasta muntelui cu orz floare/ e stupul nalt în ceară și în grai/ în pulberea de morți la desfătare/ slăvita curte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
une étrange mécanique qu'une femme" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.86]. Formularea lui Flaubert este la acest capitol de o pertinenta aparte: "Leș cœurs des femmes șont comme ces petits meubles à secret, pleins de tiroirs emboîtés leș uns dans leș autres; on se donne du mal, on casse leș ongles, et on trouve au fond quelque fleur desséchée, des brins de poussière ou le vide!" [L'Éducation sentimentale, p.409]. Că orice mit, care se caracterizează printr-un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ornării. Vom sublinia că femeia pariziana constituie un subiect palpitant, mai ales in conversațiile dintre bărbați: "Mme Desforges, fille d'un conseiller d'Etat, était veuve d'un homme de Bourse qui lui avait laissé une fortune, niée par leș uns, exagérée par leș autres" [Zola, Au Bonheur des Dames, p.73]. Salonul reproduce un șir de zvonuri informație cu sursa difuza și colectivă al căror rezultat poate fi o amuzantă combinație de imprecizie și de precizie, prin circumscrierea zvonurilor într-
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred (Eminescu: 2011, II, 37). (S1f) Luna își vărsa lumina ei fantastică prin ferestrele mari (s.n.) albind podelele de păreau unse cu cridă; păreții posomorâți (s.n.) aveau, pe unde ajungea lumina lunei, două cuadrate mari argintoase..." (Eminescu: 2011, II, 37). (S1g) Privea în păretele afumat (s.n.) la umbra sa proprie, mare și fantastică. Lampa fâlfâia lungă, ca și când ar fi vrut s-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a unui gen discursiv în altul: captarea și subversiunea (vezi infra). 34 [Il est ainsi impossible de brosser un tableau analytique des relations que les textes nouent entre eux : de même nature, ils naissent les uns des autres, influent les uns sur les autres selon le principe d'une génération non spontanée ; en même temps, il n'y a jamais reproduction pure et simple ou adoption plénère. La reprise d'un texte existant peut être aléatoire ou consentie, vague souvenir, hommage
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este considerată sfîntă doar fiindcă coboară din cer ; odată ce a căzut pe drumuri, nimeni nu mai îndrăznește s-o atingă. 16. Pentru că la noi ziua de lucru începe cu o pauză. (CR) Cealaltă lume Franța, în exemplul reținut este bine unsă și funcțională, doar că oamenii, chiar și în cuplu, chiar și în grup, se simt mai singuri ca niciodată, în vreme ce o indiferență discretă le cuprinde sufletele: Oamenii așezați la mesele lor de pe terasă nu-l bagă în seamă pe bărbatul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
wir Vergessenes ganz zurückgewinnen. Und das ist vielleicht gut. Der Chock des Wiederhabens wäre so zerstörend, daß wir im Augenblick aufhören müßten, unsere Sehnsucht zu verstehen. So aber verstehen wir sie, und um so besser, je versunkener das Vergessene in uns liegt.“ Privită astfel, lumea urbană este una a colportajului infinit de reprezentări, mai bine spus, un interval neacoperit al acestora. Fără o esență în sensul metafizic tradițional al termenului, aflată într-o schimbare accen tuată impusă de modernitatea tehnică, orașul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
direcții, a unei politici de raportare la noul regim. Căutând în trecutul ei, Biserica nu avea decât trei modele de relație Biserică Stat5. Primul model de relație Biserică-Stat își găsea originea în ideologia lumii bizantine în care împăratul ortodox, ca uns al lui Dumnezeu, era obligat să protejeze Biserica și să se îngrijească de bunăstarea ei spirituală și materială. Pe scurt, acest tip de relație armonioasă Biserică Stat a fost numit "simfonia bizantină", cu principalii protagoniști: împăratul și patriarhul. Al doilea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Object" (E: 645)111. Și mai interesant este că ideea constituie aproape un topos romantic Novalis subliniază același aspect, chiar dacă o face într-o formă mai poetica: "Es liegt nur an der Schwäche unserer Organe und der Selbstberührung, dass wir uns nicht în einer Feenwelt erblicken" (1977-1999, ÎI, p. 564). Conformismul senzorial-perceptiv la care se autocondamnă omul din pricina stării "vegetative" a propriilor simțuri îl împiedică pe acesta să perceapă realitatea în sine, oferindu-i în schimb o versiune îngustă, monocroma a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cîte un copăcel de smochin sau de alun luptîndu-se pentru dreptul de a supraviețui. Admiră-i pe muncitorii cățărați pe schele, cizelînd, transpirînd, încercînd să salveze ziduri nemarcate pentru demolare. Observă tancurile verzi, pe jumătate camuflate; telefoanele mobile, pisicile vagaboande unse cu smoală, voalurile, mustățile, moda pariziană și cerșetorii scormonind prin grămezile de gunoaie pentru a găsi pantofi desperecheați sau legume putrede. Nu trebuie să-ți scape magazinele vînzătorilor de "trofee" de război. Poți cumpăra paturi de aramă, platouri de argint
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
1.: O anecdotă de Chateaubriand Propoziția [a] constituie Rezumatul episodului (Pn0), insistând asupra faptului că întâmplarea va avea legătură cu momentul de întrerupere a călătoriei naratorului. Propoziția [b] asigură, prin verbul la imperfect, suportul Situației inițiale-Orientare (Pn1): trăsura trebuia neapărat unsă (probabil osiile). Propoziția [c] introduce o Complicație (Pn2) care explică ceea ce era deja anunțat în (Pn0): este imposibilă desprinderea roții. Cea de-a patra propoziție, Re-acțiunea (Pn3) sau nucleul povestirii, este în întregime negativ, iar conținutul povestirii este confirmat: călătoria
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
părut că se zgâlțâie ditamai stâlpul, făcut dintr-un salcâm gros. - Și, și, zi soro mai repede, că fac pe mine! Coana preoteasă, care uitase de înghețata care se prelingea acum pe mână, o sorbi repede și-și linse degetele unse, după care mai trase o limbă ca să se asigure că nu mai curge și continuă:Măgarul! - Cine? - Gheorghe! - De ce? - Înghețata asta mi-a făcut o poftă!... E măgar, putea s-o facă foarte bine și în closetul din fundul grădinii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Barbu? După voi, acu e rândul lui Constantin? oftă cu năduf Stanca. — Taci, femeie! Asta e viața. Așa este prin părțile astea. Cum a fost când l-au ucis pe Drăghici? Cu tată-tău credeam că am să-l văd uns domn și mi l-au adus otrăvit de la Stambul, de nici nu l-am putut duce până la noi la Mărgineni. Spuneau că a murit de ciumă. L-am îngropat la Comana la mânăstire și știu bine că a fost otrăvit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Logofătul se apropie din nou de pat și l acoperi bine ca să-i țină trupul cald. Atunci intrară marele stolnic și marele spătar. — Trimit pe cineva la mitropolit să vină un preot să l spele, așa se cade, că fu unsul lui Dumnezeu, spuse Brâncoveanu. — Și pentru priveghi, adăugă Mihai. — Mai am treabă jos la spătăria mică. În timp ce cobora scara ordonă cuiva să-l anunțe pe mitropolit, apoi ajunse la ușa spătăriei, o descuie și intră. Doamna Maria îi aruncă o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]