646 matches
-
la abatoare, acolo”-îmi replică Doctorul și mă miră că tocmai el vorbește așa, ca o domnișoară oripilată de un cuvînt grețos. „-Te-a drogat mirosul de sînge și acum visezi crezîndu-te supraom.” Cum poate vorbi așa? „-Moartea ne sperie prin urîțenia agoniei și mirosul descompunerii”-îi răspund. „-Dar, oare, ce sens e atît de evident de dragostea și nașterea par nobile și înălțătoare? Dacă am descoperi o voluptate care să ne înnobileze umorile, e sigur că moartea near apărea a fi
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ornamentată, precum potirul Sfântului Graal, în care Iosif Arimateanul strânsese sângele scurs din trupul răstignit al lui Isus. Bătrânul își privi chipul oglindit de luciul catifelat al hidromelului din vas, pentru ca apoi să-și soarbă pe îndelete, în porții mici, urâțenia. Era unul dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein von Saxa, ultimul descendent al stirpei sale, ce se stingea o dată cu el într-o mizerie poleită. își reumplu potirul cornos cu mied, a cărui aromă și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să știu, până la ora actuală. Sigură este, Însă, povestea, sigure sunt faptele care au condus la elaborarea povestirii cu titlul de mai sus. Anume, că, mult prea bogatul Dodu Scoruș era, cu adevărat, foarte urât. N-are rost să portretizăm urâțenia fizică a acestuia. Și, până la finalul povestirii, veți Înțelege, că, dincolo de exteriorul urâtului, În interiorul și În afara lumii, În mijlocul căreia Își ducea viața, era ceva ce numai Lozia a fost În stare să deslușească; o frumusețe nebănuită. Bogățiile lui Își aveau
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
servici dar tinerețea nu se numără în metri. Aici locuiau câțiva ofițeri și ordo nanțele lor: locotenentul Țanu Gheorghe, Dima, sublocotenenții Călțaru și Bratu Petre-Vasile. Doamna Mavromatis mai avea o soră, Caliopi, tot domnișoară, a și murit dar nu din cauza urâțeniei cu care a fost înzestrată de la natură. Dintre toți, cel mai apropiat mi-a fost sublocotenentul Bratu. Era din Petroșani-Muscel, acum BrădeștiPetroșani, județul Argeș. Era un om corect cu respect pentru muncă și omenie față de subalterni. La cazarmă, de unde pleca
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și gâturi lungi și torsuri groase fără talie. Rânjeau cu niște zâmbete largi cât capcanele de urs, în timp ce ochii le fugeau la aparatul de filmat să se asigure că mai era cineva atent. Își sugeau burțile. Și mai rea decât urâțenia lor comună era dovada că îmbătrâneau. Buzele lor țocăiau sonor și pielea le era lăsată și îngroșată în jurul orificiilor. Trupurile lor se legănau împreună de parcă ar fi fost o mașinărie străveche forțată să lucreze la viteză maximă până când la dezintegrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ligheanul ei alb, îl aștepta cu brațele întinse Lilly. Întreaga scenă îi amintea de prima întâlnire dintre Dante și Beatrice, pe pod, așa cum o văzuse demult, în copilărie, imprimată pe-o ceașcă de cafea fabricată în Suedia. Pe atunci, cumplita urâțenie a poetului îl consola : i se părea că Alighieri își fumează nasul... Târziu, după miezul nopții, când s-au întors ceilalți, Constantin ațipise. Poenaru l-a zgâlțâit ușurel de umeri. „Scoală-te“, i-a spus. „Pe divan dorm eu, cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de morene ale tencuielilor în culori zoioase, de parapete din cărămidă, cu ambrazuri de ferestre pustii, amestecându-se într-o lentă zbatere epileptică, mânată de îmbrânceli de buldozere și de mandibulele de fier ale excavatoarelor. Peste tot, rânjește o solemnă urâțenie, amintirile năpârlesc în fiecare zi și numai casa domnișoarei Cristina și încă vreo cinci imobile modeste insule, din afara realității de azi unde, în amurg, se aprinde câte o lumină coclită, în lămpi vechi de alamă, cu țilindru de sticlă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
omul pe care îl angajezi să facă treaba vede suficient de bine încât să-și găsească propriii butoni. Ochelarii cu lentile ca fundul de borcan, ca aceia purtați de Rolf Vogelmann, trebuie prin urmare să fie considerați dăunători pentru afacere. Urâțenia, pe de altă parte, atunci când se oprește la mică distanță de o anumită diformitate fizică scârboasă, nu trebuie neapărat să constituie un dezavantaj profesional. Astfel că Vogelmann, a cărui înfățișare neplăcută era oarecum mai generală, era probabil capabil să ciugulească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
seara. Încetul cu încetul, în timp ce părăseam orașul și mă strecuram spre periferie, deveneam tot mai euforic, pentru că era ca și cum aș fi mers într-o altă lume, într-un oraș cu locuințe lacustre, dincolo de apă, într-un mic Saigon. Și toată urâțenia aceea care se apropia, luminile tremurând, îmi ieșeau în întâmpinare ca un parc de distracții rămas deschis numai pentru mine. Era prima oară că mă duceam la ea noaptea. Și îmi plăcea să recunosc lucrurile, să le pipăi pe întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trupurile inutile care aglomerează lumea, străzile, autobuzele. Trupuri pe care în fiecare zi le deschid și le scotocesc, fără bucurie, fără milă. Privirea mea chirurgicală coborâse de la ochii ei la mâna pe care își sprijinea bărbia, rușinând-o, descoperind mici urâțenii, câteva fire de păr pe barbă, degetul mic strâmb, două dungi pe gât. Se întorsese sub mizerabila ei calotă, iar eu puteam s-o privesc așa, fără nici un sentiment, fărâmițându-i lipsa de armonie. Îi simțeam din nou răsuflarea neplăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
stat, deși să observăm că opinia n-a formulat-o Găsit, urâtul și frumosul nu există pentru el, canoanele frumuseții sunt idei umane, Chiar dacă ai fi cel mai urât om, i-ar spune câinele Găsit stăpânului său dacă ar vorbi, urâțenia ta n-ar avea nici un înțeles pentru mine, nu m-ar mira cu adevărat decât dacă ți-ai schimba mirosul, sau ți-ai trece altfel mâna peste capul meu. Inconvenientul divagațiilor stă în facilitatea cu care-l pot atrage pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
răbdător: "Adevărat."' Pentru Brett, acest cuvânt avea mai multă valoarl decât orice părere amănunțită. Îi certifica prezența mai bine decât ar fi făcut-o un discurs. Pentru el, tăcerea reprezenta forța superioară de comunicare, fiindcă în vorbărie sălașuia nebunia și urâțenia. Mai era și Ash, ofițerul științific, și nici gradul și nici funcția nu-i făceau visele mai plăcute și nici mai haioasc, de altfel. Erau organizate cel mai profesional din tot echipajul. Numai el, dintre toți, putea să se măsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acest deșert se tîrăște Împreună cu Meduza, În vreme ce pașii ei trec bolnavi printr-o lume atît de pustie, Încît se aud și gîndurile acestei ființe Înfricoșătoare care a fost odată o femeie frumoasă... (...Am fost frumoasă, dar ce importanță mai are urîțenia mea pe lîngă ochii mei? Mi-e silă de cît am ucis. Și mă trezesc gemînd de frică eu, care fără voia mea am devenit cea mai temută dintre fiare... A trebuit să văd multe ca să-mi dau seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ca în fiecare an - mai trist moșneagul Pornind de la obârșie (nu neapărat de la legendă): zilele babelor au fost numite ca atare ținând cont de trăsătura cunoscută a femeilor, labilitatea - la donna e mobile -, la care se poate adăuga și urâțenia fizică și caracterul, de obicei urâcios, al celor în vârstă. Zile în care vremea este instabilă și în care capriciile vremii sunt suverane. De data asta însă, autorul profită de sensul cunoscut, și, hai să zicem, tocit pentru haiku, pentru
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
română, a publicat un jurnal din care reieșea că a fost femeia fatală, iubită cu disperare de toți scriitorii români: nu m-ar fi interesat cartea nici dacă respectiva ar fi fost o doamnă prezentabilă, d-apăi cînd era de-o urîțenie... fascinantă!). Mai ales cînd dramaturgul s-a Învîrtit Într-o lume care colcăia de personalități artistice arhirecunoscute - Hemingway, Sartre, Greta Garbo, Elia Kazan, Anna Magnani, Marlon Brando, Harold Clurman, Paul Newman, E. Evtușenko, Michael York, Visconti, John Gielgud, Peter Glenville
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
un om care mă poate face să simt că aerul trebuie respirat numai împreună cu tine, că teii din Brăila n-au miros dacă nu suntem noi sub florile lor, că poezia acestui oraș blamat de Mioara înseamnă frumosul extras din urâțenia lui, chiar dacă acum, din dispoziția primarului, se taie copacii, rămâne amintirea copacilor care au fost, a parfumului lor, a ceea ce s-a impregnat pe retină și în simțuri, nu e nimeni de vină că rădăcinile lor au putrezit și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să ies afară, un afară pe care îl am legat prin cordonul ombilical al suferinței, nu știa că e polifonic și inestetic, dar cine ar fi putut să ne spună că nu lumea era urâtă, ci noi, priveam prin prisma urâțeniei în același timp în care la celălalt capăt Povestitorul ne studia reacțiile, uitând de liniștea dureroasă a lumii lui, primul semn al începuturilor nașterii noastre. Mioara, ești afară. Nu, sunt în casă, Mamă, nu, ești într-un afară al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și se născu conceptul de Mioara în conceptul de Oraș. Cum să-l fac cunoscut Autorule, odată cu mine? Nu în secolul ăsta al conceptelor. Nu se poate un concept fizic? Ba da! Și Brăila deveni în oglindă, mai clară în urâțenia sa pentru că acum puteam vedea și dedesubturile esenței, cauza urâțeniei sale, izvorul definiției care-l transformase într-o plantă heteroblastă. Orașul e o plantă? E o ființă plantată de om în carnea Pământului. Cei ce au grijă de această ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cum să-l fac cunoscut Autorule, odată cu mine? Nu în secolul ăsta al conceptelor. Nu se poate un concept fizic? Ba da! Și Brăila deveni în oglindă, mai clară în urâțenia sa pentru că acum puteam vedea și dedesubturile esenței, cauza urâțeniei sale, izvorul definiției care-l transformase într-o plantă heteroblastă. Orașul e o plantă? E o ființă plantată de om în carnea Pământului. Cei ce au grijă de această ființă sunt monștrii. Catedrala Brăilei care se ruga în așteptare părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se îmbolnăvea de osteoporoză și odată cu el întregul oraș. Brăila era o cetate în comă. Trăia doar prin speranța locuitorilor. Dar se întâmplă ceva neînțeles de noi, pus pe seama unui defect de refracție a imaginilor prismei. Orașul era mândru de urâțenia lui. Strâmbătatea gândurilor oamenilor se imprimase acestui oraș, tremura urât, cu tentaculele în evantai al străzilor delirând spre Dunăre. Delirul Dunării se transmisese și țărmurilor, între care mormăia nemulțumită Dihania. Macheta unui arhitect neinspirat cu blocuri în care apartamentele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înțeles atunci, Mitică, bunele intenții ale mamei. Grija raportării ei mă ținea și pe mine liberă în închisoarea mea, putând să mă scufund sau să mă ridic relativitatea sensului e acceptată având în vedere mulțimile din mine. Am acceptat și urâțenia orașului care-mi intra cu duhoarea lui în așternuturi, am înțeles și prostia locuitorilor, ca raportare la deșteptăciunea altor meridiane, se menține astfel echilibrul balanței. Ceea ce mă intrigă, e neputința mea de a vedea cauza prostiei. Îmi străfulgeră prin gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
face la fel? Închisă ca tine, îmi privesc cavernele gândurilor. În gorgane oboseala curge pe străzi, voma veninului pe caldarâm, mizeria defecărilor mele peste oraș. Sunt în derâderea vremurilor! Așa cum vremurile sunt o derâdere! E prilejul de a ne vedea urâțenia. Mi-au murdărit mitul cu alte mituri, mi-au distrus esența cu aceeași aversiune. * * * S e zvonise în oraș că va veni toamna. Desigur, oamenii și-au pregătit butoaie, bidoane, căzi, hârdaie, lighene, albii, ploști, urcioare, cratițe, oale, căni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
te Întâlnești cu lucruri extraordinare pe care alții nu au șansa să le vadă...Într-un fel a avut dreptate, Îmi place mult să hoinăresc. M-am Întâlnit În zece ani cu lucruri extraordinare, dar am cunoscut și brutalitatea și urâțenia lumii. Însă, nu m-am cramponat de ele. În fiecare lucru Întunecat eu văd și o picătură de lumină. Mă gândesc numai la acea picătură. Am Întâlnit oameni care nu vroiau nimic de la mine și alții care mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în lumea civilizată și cu un grad înalt de instruire -, mă voi îndupleca numai a spune că aceasta nu era întocmai acel model elaborat de tânăr. De fapt, natura cam dăduse greș cu înfățișarea fetei, căci era de o rară urâțenie. Era un antimodel, un rebut, un leș social, ce nu impresiona prin nimic! Cu toate acestea, însă, lăsând la o parte vechile sale idei, aceasta iată că devenise, în foarte scurt timp, dragostea vieții lui Marius, fiindcă el își dădea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care se culcau cu străinii în templele zeiței dragostei, practicau prostituția la adăpostul miturilor. Și că templele Afroditei erau niște bordeluri, încît prefer să cred în minciuna că, pentru cei vechi, un trup frumos nu putea fi niciodată indecent. Numai urâțenia era inoportună și trebuia să se ascundă de priviri curioase. N-am făcut până acum nici o referire concretă la viața mea intimă. Și nu voi face. Sunt lucruri prea personale despre care nu țin să vorbesc. Dar pot să spun
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]