5,886 matches
-
am zis, și dacă m-or măcina pe roată până mă fac praf și pulbere, și dacă m-or pisa în piuă până mă fac mici fărâme, tot trebuie să strig: - Nedreptate! Și am strigat, scuipând cu stropi de ulei urât mirositori: - Nedreptate! Eu, Ximen Nao, în treizeci de ani în lumea oamenilor am avut râvnă de muncă, mi-am ținut casa cu hărnicie și chibzuială, am dres poduri și am reparat drumuri și-am avut drag să fac bine și
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
angajator despre care presupun că are o anumită cultură nu știe câteva lucruri elementare de teoria literaturii și a romanului: că nu poți face confuzia dintre autor și personajele sale? Că romanul e o construcție complexă, polifonică, în care vocile „urâte” alternează cu vocile „frumoase”? Că unul e autorul, altul naratorul și altele personajele? Că dacă și în 2012 suntem staliniști se alege praful de toată cultura și, în asemenea condiții, romane precum Particulele elementare al lui Houellebecq și Complexul lui
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
avea ochii albaștri deschis. Nu-i plăcea munca; la școală învăța prost, mai și fura. A terminat liceul la seral, căci s-a încurcat cu o profesoară, o suplinitoare; i-a prins bibliotecara, după niște rafturi. O domnișoară bătrână și urâtă. A fost scandal mare, el era minor. Noroc de taică-său. Un om judecat, care l-a transferat imediat la un alt liceu, la seral, și l-a băgat în serviciu. La început i-a venit greu, trebuia să se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de divorț și am trimis-o la un avocat de al meu. Am fost la un termen, în biroul președintelui, două-trei vorbe și m-am văzut liber. Parșiv mai ești, frate! Dar cum ai pus mâna pe Sonia? Nu-i urâtă și mai este și bogată, dacă am înțeles bine. Ruptă din soare nu-i, dar deșteaptă este și știe să se facă plăcută. Cine pe cine a pus mâna, Dumnezeu știe. Am cunoscut-o la un chef, într-o duminică
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și strâmtă. E fusta pentru coroane, Gheorghe, îi explicase fratelui. A îmbrăcat-o la o ceremonie, când s-au depus coroane, parcă de... În fine, am uitat, parcă de Ziua națională. Din partea deputaților, ea și Vlad, unul slab, înalt și urât, de prin Maramureș, băiatul fostului prim-secretar al județenei de partid, au depus și coroana noastră. S-a aplecat muierea, cică să mai așeze câteva flori, de a arătat curul la personalitățile aliniate în spate. Avea niște bikini minusculi, așa încât
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
am ajuns în clasa noastră, m-am împiedicat de prima bancă și am căzut. Roxana s-a năpustit asupra mea arătându și colții însângerați. Deși făceam pe mine de frică, i-am spus că oricum tot o vacă proastă și urâtă e. Dar Roxana Vampirița n-a stat pe gânduri - și-a înfipt imediat colții în gâtul meu. M-am trezit lac de sudoare. M-am dus la oglindă să-mi verific gâtul. Nici urmă de colți. Ofelia Prodan Alfazet-8 La
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai puțin decât 25.000 de lei, sumă ce reprezenta fix taxa de în scriere, sau cât costa la vremea aceea un pachet de țigări. Eram speriată de ideea unei competiții. Dintr odată, mă simțeam lipsită de orice talent, mediocră, urâtă și cu încrederea fugită de acasă. Ce să aleg? Țigările, sau înscrierea? Bani aruncați pe un viciu, sau bani băgați în buzunarele organizatorilor? Savoarea unei țigări sorbite cu nesaț, sau lumina reflectoarelor pe scena unui teatru cu renume? Am ales
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
alb, pătat de sânge, la căpătâiul căruia ard câteva lumânări. E liniște, pe jos sunt urme de sânge, cârpe murdare și cărămizi sparte, iar ceara se scurge agale pe mâinile cadavrului. Dau la o parte cearșaful și, în cea mai urâtă morgă din lume, văd limpede trupul înțepenit al celui pe care până odinioară îl strigam tată. Are urme de sânge pe gât, e murdar și îmbrăcat cu niște haine jerpelite, fără o cizmă și cu o șosetă ruptă. Developez în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
urlete, chiote și spasme. Dar el de fapt nu prea-nțelege nimic. Știu asta pentru că oamenii șușotesc. Lucian nu e ca mine, n-are nevoie de căști, de muzică, n-are nevoie de nimic. Lucian are aaaautism. Autism. Boala aia urâtă, bau-baul tuturor părinților. Și lumea lui e diferită. La gât Lucian are un șnur alb-albastru pe care scrie Intersport, iar la capătul șnurului sunt multe carto nașe legate strâns și prinse cu un inel ruginit. Pe când se-ndreaptă către un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
eu încă mă jucam în fața blocului. Într-o zi s-a apropiat de mine vecinul de la 3. Nu știam foarte multe despre el. Doar că era căsătorit, că nu stătea prea mult pe acasă și că avea o nevastă mai urâtă decât și-ar dori un bărbat cu mult mai urât decât el. — Ești foarte frumoasă. Dar sigur știai asta. Nu te-am mai văzut de mult. E drept că și eu am fost tot plecat. Am treburi în Germania destul de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un mic amănunt, nesemnificativ pentru unii : tot Înfoindu-se, curcanul ajunge să-și roadă de pământ și pietre frumusețe de aripi și cu cât se Înfoaie mai tare, cu atât Își roade penele, astfel că, Într-o zi, Îl vezi urât, sfrijit ( cum este deadevăratelea ) și fără putința să zboare. Și acolo unde sunt mai mulți la un loc ajung de la un timp să nu se mai suporte și Încet, Încet, se mănâncă Între ei și, dacă gospodarul nu-i atent
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de mucegaiuri, scara veche trosnea răgușit. Bătrâna, târșindu-și picioarele-ncălțate-n târlici, trecu pe lângă ușa apartamentului celor două fete de la etaj, fără să întoarcă fața, să privească cu coada ochiului, ca și cum s-ar fi temut să nu se molipsească de-o boală urâtă. Se temea pentru Miluță. Stricăciunea și răutatea pătrund mai iute ca binele și cumințenia. Aveau camera cea mai bună, chiar deasupra firmei restaurantului, cu baia alături și geamuri la stradă două geamuri: unul pe colț, sub cămăruța lor strâmtă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Eroului Necunoscut. În urma lor apăru o familie de târgoveți, un bărbat slab, cu-o șapcă soioasă, și-o sacoșă în mână, o femeie corpolentă, într-o rochie decolorată, cu pantofi vechi în picioare, cu o altă sacoșă, și-o fată urâtă, bondoacă și târtoșă, în rochie bălțată de mătase, fluturând o sacoșă goală și ea. Luați-o pe lângă bisericuță, le spuse un soldat. Am auzit că se dă mălai, le informă în șoaptă, gâfâind, femeia corpolentă cu sacoșa, ajungându-le din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei, al Irinei, rămas acolo. De celălalt meșter, moș Țurcanu, fugit în pădure, de toți câți erau hăituiți, amenințați -, privirile îi erau când reci, disprețuitoare, când moi, duioase și dezmierdătoare, chemându-l spre ea și apărându-l de acea amenințare urâtă, cu atât mai cumplită cu cât țâșnea chiar din el. Prostule, îi zâmbi, zăpăcindu-l cu unduirea dulce din glasul ei. De ce dai buzna fără să bați? Stai nemișcat acolo! îi porunci. Vin de la depou! L-au prins pe taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
poleiul care împiedică circulația normală a mijloacelor de transport și creează un disconfort în orice acțiune de mișcare. În concluzie, condițiile climatice pot fi apreciate drept o componentă importantă a potențialului turistic, determinantă pentru ceea ce numim timp frumos sau timp urât, cu impact deosebit la nivelul psihic al turistului. 2.2.2. Climatoterapia Climatoterapia este un tratament naturist, ce utilizează elementele climatului în scop profilactic și curativ. Factorii climato-terapeutici acționează prin intermediul pielii (pentru temperatură, umezeală, vânt, radiație ultravioletă), a căilor respiratorii
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
mai bine zis, în primul rând al Lui. știți, bătrânii noștri au o vorbă: „tot ce-i tânăr și frumos place și lui Dumnezeu”. și atunci nouă de ce nu ne place ? De ce tragem numai la culori închise și la forme urâte ? Mai am o nedumerire: de ce preoții trebuie să poarte neapărat bărbi și părul lung, la întrecere cu călugării? Dacă mai bate și vântul, arată ca niște sălbatici (scuzată să-mi fie expresia, dar am văzut unul când bătea vântul și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
puteți observa că lucrez cam „pe sărite”, cu pauze destul de lungi, cu toate că mă tot gândesc să încerc să fac ceva, să iasă ceva ce-mi place și mie. Dar până la această dată a mers destul de greu: am avut numai vise urâte (ca să nu e mai spun coșmaruri), alb-negru, pe majoritatea le-am uitat, ceea ce am reținut din toate este doar faptul că nu m-am ridicat prea sus în ultimul timp, cred că spiritul meu a ieșit la reîncărcare energetică mai
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
temut. Și ascultă-mă: orice ți s-ar părea imposibil poate deveni, oricând, o posibilitate. Doar că trebuie puțin timp, ca să cugetăm. Și să vrem. Iar într-o iubire ca a noastră, totul trebuie să fie frumos. Nicio pată, nimic urât. Absolut nimic. Maria XVIII. - Nu există o iubire perfectă! Idealul se conturează doar în imaginația noastră, în realitate puține șanse ai să întâlnești așa ceva. Uneori trăiești senzația că ai găsit-o, că e a ta, completă și indestructibilă. Ascultă-mă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și nouă de toamne. Chipul ei a rămas însă de copil inocent. Și iată-mă aici, acum, descoperindu-mă. Cea care și-a promis cândva, în zorii vieții, că va păstra minunatul dar al Divinității, departe de tot ce e urât, întunecat și perfid. - Crezi că totuși este prea târziu pentru noi? - A, nu. Niciodată nu va fi. Important este doar ca tu să vrei, să-ți dorești cu adevărat, să poți schimba, cu tine ceva în tine. Eu sunt acolo
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cei plecați prea de vreme. Strada e goală, au plecat nemții și sârbii românizați au murit demult, casele părăsite se ruinează, ca niște năluci, dislocând străzile, mai că nu zboară. Un nebun le ridică subsuoară și le poartă cu fața urâtă și moartă. Țiganii s-au așezat la margine de sat. Eram mică când am plecat, fără cheile de la ușă. Era război, a murit atunci o mătușă tușa, îi spuneam noi, avea ochii albaștri, era primăvara împletită în culori și parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
să distrugă ca la noi, ci să și creeze. De fapt, acesta este rostul omului pe pământ: să creeze, să înfrumusețeze, să lumineze tot ce e în el și în jurul său. După-amiază ajungem la granița cu Austria. Aici un incident urât. Nu aveam în mașină scaun de ridicat copilul pentru a-l putea lega cu centura. Un grănicer mai nervos ne amendează cu 30 € și ne trimite înapoi în Ungaria, la un magazin apropiat de graniță, de unde se poate cumpăra un
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
exprimat și încercau să-și explice senzația aceasta ciudată și rea. Atunci am înțeles că nu numai câțiva oameni mai inițiați știu ce se întâmplă, ci fiecare om, de la tânăr la bătrân, de la om simplu la erudit simt acest fenomen urât care vrea să ne doboare; dar tot atunci am intuit că ROMÂNIA nu va cădea, oricât de greu va fi, pentru că toate ființele ei, fiecare în felul ei, luptă pentru lumină. Și este Lumină și va fi Lumină cât va
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
puteți observa că lucrez cam „pe sărite”, cu pauze destul de lungi, cu toate că mă tot gândesc să încerc să fac ceva, să iasă ceva ce-mi place și mie. Dar până la această dată a mers destul de greu: am avut numai vise urâte (ca să nu le mai spun coșmaruri), albnegru, pe majoritatea le-am uitat, ceea ce am reținut din toate este doar faptul că nu m-am ridicat prea sus în ultimul timp, cred că spiritul meu a ieșit la reîncărcare energetică mai
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
grea și e învățat să se „joace” bătând în dreapta și în stânga: în tată, mamă, bunici etc. Eu i-am interzis să mai facă așa, el a continuat; ba și-a mai adunat de prin lume fel de fel de fraze urâte, pe care le aruncă fără să mai gândească și se mai bucură când vede că nu-ți place. Și totuși, fondul lui și locul de unde a venit sunt deosebite; dar, ca peste tot, educația și exemplul contează în formarea evolutivă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
acolo temîndu-se să nu-i înghită bahna de tot, apoi reușiră să iasă fără să spună nimic, dar murdari de noroi din cap pînă-n picioare. Se uitară nedumeriți unul la altul, apoi la restul grupului, parcă treziți dintr-un vis urît. Atunci însă se produse ceva cu totul și cu totul neașteptat. Ca și cum cineva ar fi apăsat pe-un buton, în aceeași fracțiune de secundă din piepturile tuturor izbucni un hohot nesfîrșit de rîs, cu urcușuri și coborîșuri pe toate gamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]