768 matches
-
care însoțesc insuficiența renală acută, nefrologul va indica explorări biochimice, serologice și imagistice complexe (vezi capitolele dedicate examenului paraclinic în nefrologie). 6. Diagnosticul complicațiilor • Complicațiile datorate injuriei renale inițiale (de exemplu, prin șoc hipovolemic, sepsis, insuficiență cardiacă severă); • Complicațiile sindromului uremic acut (în condițiile diagnosticării tardive și/sau a terapiei inadecvate): - Complicațiile infecțioase - prima cauză de mortalitate în IRA (30-70 %), fiind favorizate de imunodeficiență caracteristică uremiei: pneumonii, bronhopneumonii; infecții urinare, infecții de cateter; septicemii bacteriene sau micotice, - Complicațiile cardiovasculare: • edemul pulmonar
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
risc vital (K+ ≥ 6,5 mEq/l) - indicație de urgență Alte tulburări hidro-electrolitice și acido-bazice necorectabile conservator (de exemplu, din cauza riscului de supraîncărcare volemică): Na+ > 160 mEq/l sau Na+ < 120 mEq/l; RA > 40 mEq/l; hipocalcemie, hiperfosfatemie Pericardită uremică - indicație de urgență Intoleranță digestivă majoră cauzată de uremie Encefalopatie uremică: edem cerebral, comă uremică - indicații de urgență Hiperexcitabilitate neuromusculară, convulsii, ataxie, somnolență Tulburări de coagulare secundare uremiei (fără răspuns terapeutic la tratamentul conservator) Unele intoxicații medicamentoase, profilactic în intoxicația
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
tulburări hidro-electrolitice și acido-bazice necorectabile conservator (de exemplu, din cauza riscului de supraîncărcare volemică): Na+ > 160 mEq/l sau Na+ < 120 mEq/l; RA > 40 mEq/l; hipocalcemie, hiperfosfatemie Pericardită uremică - indicație de urgență Intoleranță digestivă majoră cauzată de uremie Encefalopatie uremică: edem cerebral, comă uremică - indicații de urgență Hiperexcitabilitate neuromusculară, convulsii, ataxie, somnolență Tulburări de coagulare secundare uremiei (fără răspuns terapeutic la tratamentul conservator) Unele intoxicații medicamentoase, profilactic în intoxicația cu etilenglicol, hipercalcemia și hiperuricemia severă (sindromul de liză tumorală) Modalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
necorectabile conservator (de exemplu, din cauza riscului de supraîncărcare volemică): Na+ > 160 mEq/l sau Na+ < 120 mEq/l; RA > 40 mEq/l; hipocalcemie, hiperfosfatemie Pericardită uremică - indicație de urgență Intoleranță digestivă majoră cauzată de uremie Encefalopatie uremică: edem cerebral, comă uremică - indicații de urgență Hiperexcitabilitate neuromusculară, convulsii, ataxie, somnolență Tulburări de coagulare secundare uremiei (fără răspuns terapeutic la tratamentul conservator) Unele intoxicații medicamentoase, profilactic în intoxicația cu etilenglicol, hipercalcemia și hiperuricemia severă (sindromul de liză tumorală) Modalitatea de TSFR. în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
astfel că pot fi prezente manifestările clinice generale ale sindromului anemic. în toate stadiile, HTA secundară renovasculară sau reno-parenchimatoasă poate să determine simptome specifice bolii hipertensive severe. Odată cu reducerea RFG <15 ml/min devin evidente manifestările clinice polimorfe ale sindromului uremic (vezi mai jos). 15.5. Sindromul uremic Uremia cronică reprezintă un sindrom extrem de complex, caracterizat prin semne și simptome datorate disfuncției unor multiple organe și sisteme, în contextul toxemiei uremice. Tabloul clinic descris mai jos se referă la pacientul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
generale ale sindromului anemic. în toate stadiile, HTA secundară renovasculară sau reno-parenchimatoasă poate să determine simptome specifice bolii hipertensive severe. Odată cu reducerea RFG <15 ml/min devin evidente manifestările clinice polimorfe ale sindromului uremic (vezi mai jos). 15.5. Sindromul uremic Uremia cronică reprezintă un sindrom extrem de complex, caracterizat prin semne și simptome datorate disfuncției unor multiple organe și sisteme, în contextul toxemiei uremice. Tabloul clinic descris mai jos se referă la pacientul cu BCR stadiul 5 care nu a intrat
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
15 ml/min devin evidente manifestările clinice polimorfe ale sindromului uremic (vezi mai jos). 15.5. Sindromul uremic Uremia cronică reprezintă un sindrom extrem de complex, caracterizat prin semne și simptome datorate disfuncției unor multiple organe și sisteme, în contextul toxemiei uremice. Tabloul clinic descris mai jos se referă la pacientul cu BCR stadiul 5 care nu a intrat încă în program de dializă sau este dializat cronic, însă din diverse motive, dializa nu este eficientă. Simptomele uremiei sunt reprezentate cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
pacientul prezentând incapacitate de concentrare, obnubilare sau chiar comă. Frecvent, pacientul este hiperhidratat, nefiind însă rare cazurile cu deshidratare (datorită intoleranței digestive și diareei). Manifestările hiperhidratării sunt reprezentate de HTA severă, sindrom edematos (până la anasarcă), edemul pulmonar acut. Deseori, pacientul uremic este malnutrit, malnutriția fiind un factor major de morbiditate/mortalitate la pacienții cu BCR în stadiul 5. Malnutriția se manifestă prin diminuarea masei musculare, reducerea nivelului albuminei serice, a transferinei, colesterolului. Pacientul uremic are un aspect palid-teros caracteristic, pielea fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
până la anasarcă), edemul pulmonar acut. Deseori, pacientul uremic este malnutrit, malnutriția fiind un factor major de morbiditate/mortalitate la pacienții cu BCR în stadiul 5. Malnutriția se manifestă prin diminuarea masei musculare, reducerea nivelului albuminei serice, a transferinei, colesterolului. Pacientul uremic are un aspect palid-teros caracteristic, pielea fiind uscată, frecvent cu leziuni de grataj datorate pruritului uremic. Frecvent prezintă echimoze, datorită tulburărilor de coagulare, determinate în primul rând de defecte calitative ale trombocitelor. La nivelul sistemului respirator, frecvent sunt prezente semnele
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
morbiditate/mortalitate la pacienții cu BCR în stadiul 5. Malnutriția se manifestă prin diminuarea masei musculare, reducerea nivelului albuminei serice, a transferinei, colesterolului. Pacientul uremic are un aspect palid-teros caracteristic, pielea fiind uscată, frecvent cu leziuni de grataj datorate pruritului uremic. Frecvent prezintă echimoze, datorită tulburărilor de coagulare, determinate în primul rând de defecte calitative ale trombocitelor. La nivelul sistemului respirator, frecvent sunt prezente semnele asociate cu pleurezie, cu insuficiență ventriculară stângă sau cu infecții respiratorii (pneumonie, bronhopneumonie) datorate imunodepresiei asociate
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mai importantă complicație în contextul BCR stadiul 5, având în vedere că principala cauză de deces la pacienții cu uremie cronică este reprezentată de afecțiunile cardiovasculare (40-50 % din cazuri). Afectare cardiovasculară clinic manifestă este prezentă la peste 50 % dintre pacienții uremici, alți 30 % prezentând afectare CV subclinică. De altfel, prevalența afectării CV crește linear cu gradul disfuncției renale, fiind prezentă la majoritatea pacienților cu BCR încă înaintea instalării sindromului uremic. Hipertensiunea arterială este de regulă severă, necesitând multiple antihipertensive în doze
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Afectare cardiovasculară clinic manifestă este prezentă la peste 50 % dintre pacienții uremici, alți 30 % prezentând afectare CV subclinică. De altfel, prevalența afectării CV crește linear cu gradul disfuncției renale, fiind prezentă la majoritatea pacienților cu BCR încă înaintea instalării sindromului uremic. Hipertensiunea arterială este de regulă severă, necesitând multiple antihipertensive în doze mari. Frecvent sunt prezente stigmate ale lezării organelor-țintă prin HTA. HTA este de cele mai multe ori volum-dependentă, astfel că restricția hidro-salină și utilizarea unui diuretic de ansă în doze mari
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în doze mari. Frecvent sunt prezente stigmate ale lezării organelor-țintă prin HTA. HTA este de cele mai multe ori volum-dependentă, astfel că restricția hidro-salină și utilizarea unui diuretic de ansă în doze mari pot duce la ameliorarea semnificativă a nivelurilor tensionale. Cardiomiopatia uremică se caracterizează prin hipertrofie ventriculară stîngă, urmată de dilatația VS și, în final, de insuficiență cardiacă cronică. Factorii majori de risc pentru cardiomiopatia uremică sunt reprezentați de hipertensiunea arterială și de anemia renală. Ca urmare, tratamentul intensiv precoce, în stadiile
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
unui diuretic de ansă în doze mari pot duce la ameliorarea semnificativă a nivelurilor tensionale. Cardiomiopatia uremică se caracterizează prin hipertrofie ventriculară stîngă, urmată de dilatația VS și, în final, de insuficiență cardiacă cronică. Factorii majori de risc pentru cardiomiopatia uremică sunt reprezentați de hipertensiunea arterială și de anemia renală. Ca urmare, tratamentul intensiv precoce, în stadiile pre-dialitice ale BCR, al acestor factori de risc poate duce la prevenția, în parte, a dezvoltării anomaliilor structurale și funcționale cardiace. Doar 16 % din
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prevenția, în parte, a dezvoltării anomaliilor structurale și funcționale cardiace. Doar 16 % din pacienții dializați au ecocardiograme complet normale, în timp ce alți 16 % prezintă disfuncție sistolică. Durata medie până la apariția insuficienței cardiace clinic manifeste este de doar 38 luni la pacienții uremici cu HVS și de 19 luni la cei cu disfuncție sistolică decelabilă ecografic. Insuficiența cardiacă cronică la pacientul uremic reprezintă o complicație frecventă a cardiomiopatiei uremice. Disfuncția cardiacă cronică este asociată cu o supraviețuire redusă a pacientului uremic în dializă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în timp ce alți 16 % prezintă disfuncție sistolică. Durata medie până la apariția insuficienței cardiace clinic manifeste este de doar 38 luni la pacienții uremici cu HVS și de 19 luni la cei cu disfuncție sistolică decelabilă ecografic. Insuficiența cardiacă cronică la pacientul uremic reprezintă o complicație frecventă a cardiomiopatiei uremice. Disfuncția cardiacă cronică este asociată cu o supraviețuire redusă a pacientului uremic în dializă. Cardiopatia ischemică este frecventă la pacientul uremic, fiind deseori o consecință a factorilor care au determinat și disfuncția renală
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
medie până la apariția insuficienței cardiace clinic manifeste este de doar 38 luni la pacienții uremici cu HVS și de 19 luni la cei cu disfuncție sistolică decelabilă ecografic. Insuficiența cardiacă cronică la pacientul uremic reprezintă o complicație frecventă a cardiomiopatiei uremice. Disfuncția cardiacă cronică este asociată cu o supraviețuire redusă a pacientului uremic în dializă. Cardiopatia ischemică este frecventă la pacientul uremic, fiind deseori o consecință a factorilor care au determinat și disfuncția renală cronică. Mai mult, la pacientul cu boală
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
la pacienții uremici cu HVS și de 19 luni la cei cu disfuncție sistolică decelabilă ecografic. Insuficiența cardiacă cronică la pacientul uremic reprezintă o complicație frecventă a cardiomiopatiei uremice. Disfuncția cardiacă cronică este asociată cu o supraviețuire redusă a pacientului uremic în dializă. Cardiopatia ischemică este frecventă la pacientul uremic, fiind deseori o consecință a factorilor care au determinat și disfuncția renală cronică. Mai mult, la pacientul cu boală cronică de rinichi severă, ateroscleroza are un caracter „accelerat”, prin cumularea factorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
la cei cu disfuncție sistolică decelabilă ecografic. Insuficiența cardiacă cronică la pacientul uremic reprezintă o complicație frecventă a cardiomiopatiei uremice. Disfuncția cardiacă cronică este asociată cu o supraviețuire redusă a pacientului uremic în dializă. Cardiopatia ischemică este frecventă la pacientul uremic, fiind deseori o consecință a factorilor care au determinat și disfuncția renală cronică. Mai mult, la pacientul cu boală cronică de rinichi severă, ateroscleroza are un caracter „accelerat”, prin cumularea factorilor de risc CV tradiționali, dar și a unora specifici
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mult, la pacientul cu boală cronică de rinichi severă, ateroscleroza are un caracter „accelerat”, prin cumularea factorilor de risc CV tradiționali, dar și a unora specifici uremiei (disfuncție endotelială severă, status pro-oxidativ crescut, acumulare de produși de glicozilare avansată, toxemie uremică etc). Pacientul uremic este frecvent dislipidemic, cu predominața hipertrigliceridemiei, dar și hipercolesterolemia este relativ frecventă. Altfel decât în populația generală, hipercolesterolemia se asociază cu o supraviețuire mai bună (în comparație cu subiectul uremic normo-, dar mai ales hipocolesterolemic). Acest fenomen poartă denumirea
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu boală cronică de rinichi severă, ateroscleroza are un caracter „accelerat”, prin cumularea factorilor de risc CV tradiționali, dar și a unora specifici uremiei (disfuncție endotelială severă, status pro-oxidativ crescut, acumulare de produși de glicozilare avansată, toxemie uremică etc). Pacientul uremic este frecvent dislipidemic, cu predominața hipertrigliceridemiei, dar și hipercolesterolemia este relativ frecventă. Altfel decât în populația generală, hipercolesterolemia se asociază cu o supraviețuire mai bună (în comparație cu subiectul uremic normo-, dar mai ales hipocolesterolemic). Acest fenomen poartă denumirea de „epidemiologie inversă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
pro-oxidativ crescut, acumulare de produși de glicozilare avansată, toxemie uremică etc). Pacientul uremic este frecvent dislipidemic, cu predominața hipertrigliceridemiei, dar și hipercolesterolemia este relativ frecventă. Altfel decât în populația generală, hipercolesterolemia se asociază cu o supraviețuire mai bună (în comparație cu subiectul uremic normo-, dar mai ales hipocolesterolemic). Acest fenomen poartă denumirea de „epidemiologie inversă”. Boala periferică arterială și boala cerebrovasculară prezintă o frecvență crescută la pacientul uremic și se asociază cu un prognostic de regulă negativ. Evaluarea clinică și imagistică a pacienților
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Altfel decât în populația generală, hipercolesterolemia se asociază cu o supraviețuire mai bună (în comparație cu subiectul uremic normo-, dar mai ales hipocolesterolemic). Acest fenomen poartă denumirea de „epidemiologie inversă”. Boala periferică arterială și boala cerebrovasculară prezintă o frecvență crescută la pacientul uremic și se asociază cu un prognostic de regulă negativ. Evaluarea clinică și imagistică a pacienților uremici cu factori de risc sau alte stigmate pentru ATS este obligatorie. Tulburările de ritm și de conducere reprezintă o complicație relativ frecventă la pacientul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
normo-, dar mai ales hipocolesterolemic). Acest fenomen poartă denumirea de „epidemiologie inversă”. Boala periferică arterială și boala cerebrovasculară prezintă o frecvență crescută la pacientul uremic și se asociază cu un prognostic de regulă negativ. Evaluarea clinică și imagistică a pacienților uremici cu factori de risc sau alte stigmate pentru ATS este obligatorie. Tulburările de ritm și de conducere reprezintă o complicație relativ frecventă la pacientul cu uremie cronică, având în vedere patologia cardiacă subiacentă, dar și frecvența crescută a anomaliilor electrolitice
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
principal hiperkalemia). Tulburările de ritm pot avea deseori un caracter malign, fiind asociate cu un risc crescut de moarte subită - cel mai frecvent prin fibrilație ventriculară, precedată de tahicardie ventriculară și/sau de extrasistolie ventriculară. în mod particular, la pacientul uremic sunt posibile blocuri atrio-ventriculare de grad înalt, favorizate de calcificările extensive ale țesutului de conducere cardiac. Arterioscleroza reprezintă un proces difuz de rigidificare a mediei aortei și arterelor mari, spre deosebire de procesul focal, predominant intimal, de ateroscleroză. La pacientul renal, arterele
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]