10,251 matches
-
rostesc primul vers al poemului-descântec. Nu este nimeni de față. Nu are cine să-l audă. Și Helen Hoover Boyle are dreptate. Nu l-am uitat. Primul cuvânt îl generază pe cel de-al doilea. Primul vers îl generază pe următorul. Vocea mi se înalță ca pe o scenă de operă. Cuvintele tună și se rostogolesc cu sunetul profund al unei piste de bowling. Tunetul prinde ecou în faianță și linoleum. Cu vocea asta răsunătoare, de operă, descântecul nu mai sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
foițe subțiri de plumb sau aramă, uneori și de lut. Îți scriai blestemul pe ele cu un cui de la o corabie scufundată, apoi făceai foița sul și o străpungeai cu cuiul. Când scriai, scriai primul rând de la stânga la dreapta, următorul, de la dreapta la stânga și așa mai departe. Dacă se putea, înfășurai blestemul în jurul unei șuvițe din părul victimei sau a unei bucăți dintr-o haină de-a ei. Aruncai blestemul într-un lac, într-un puț sau în mare, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în oglindă. Își pun pe hârtie vrăjile în spirală, începând scrisul din mijlocul paginii și desfășurându-l spre în afară. Unele scriu ca pe vechile tăblițe grecești de blesteme, cu un rând care merge de la stânga la dreapta, apoi cu următorul de la dreapta la stânga și iar de la stânga la dreapta. Forma asta se cheamă boustrophedon, fiindcă imită mersul de dus și-ntors al boului înjugat la plug. Ca să imite un șarpe, zice Mona, unele scriu fiecare rând astfel încât să se ramifice în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tot mai dese traversează șoseaua asemeni unor spinări de animale albe ce par să iasă din albia drumului, mai mult, tot mai mult, împotrivindu-se roților. Abia scăpată din încleștarea cu un val de zăpadă, cursa prinde viteză, aruncîndu-se asupra următorului. Curînd însă, valurile de zăpadă devin tot mai dese iar mașina înoată prin ele gemînd din greu. La un moment dat, între capetele unui pod din beton, valul de zăpadă e mai mare ca celelalte. Roțile din față se îneacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
secolul al III-lea î.e.n., împăratul Qin Shi Huang a reunificat mare parte din teritoriul Chinei de azi, în acest proces de continuă evoluție socială, numele moștenit din societatea matriarhală și cel asumat în cea patriarhală au fost combinate. În următorii peste 2000 de ani cât a durat societatea feudală, s-au succedat zeci de dinastii mari sau mici. În fiecare nouă dinastie s-au creat noi feude, care au dus la apariția de noi nume. În acest sistem, numele a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bună voie și nesilit de nimeni în mediul puturos de la capătul tramvaiului 41, un loc învecinat cu atâtea cimitire, năpădit de terenuri de antrenament cu iarbă și zgură, infestat cu viruși, bacili și streptococi gheboși, toți roș-albaștri. Adevărul gol-goluț e următorul: mi-am pus plonjoanele, reflexele, degajările, plasamentul, detenta, genunchii juliți și coatele vinete în slujba dușmanului. A fost groaznic. Sufletul meu se perpelea ca pe jar și, vă jur, la culcare parcă mirosea în cameră a inimă de câine roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru plăcerea mea viitoare, straniile poziții de pe scaunele din spate sau din față ale mașinilor, bizarele acte de sodomie și felație pe care aveam să le întrețin pe când îmi plimbam mâinile pe corpul său de la un punct de prindere la următorul. Capitolul 17 Intraserăm într-un ambuteiaj uriaș. De la racordul dintre autostradă și Western Avenue și până la rampa de acces a podului rutier benzile de trafic erau pline ochi de mașini, parbrizele reflectând, albite, culorile lichide ale soarelui ce apunea deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Piața Matache, se vedea un mic punct negru care creștea vertiginos. - Priviți! strigă proprietarul privirii. Ceilalți optzeci și patru de ochi se uitară într-acolo. Și văzură un punct care creștea și creștea. - Un șobolan! exclamă careva. - O pisică! zise următorul - Un câine! susținu un al treilea. - O maimuță! - Ba nu! Un om! - Un japonez! Cel care rostise aceste două cuvinte avea, se vede, ochii destul de buni sau purta ochelari. Căci, într-adevăr, punctul care se afla acum la mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Sunt răcită, încerc să dorm, ce naiba! Dacă vreți să zbierați, ieșiți pe balcon, zău! Chiar nu poate omu’ să-nchidă ochii zece minute? Dacă nu terminați îmi fac mutație la romani, vorbesc serios, și nu mai pupați voi femeie în următorii cinci sute de ani! Și-ați spart și vaza aia, dă-o-n mă-sa de treabă! - Scuză-ne, Cati, zise Mihai Viteazul rușinat. Vaza eu am spart-o, să știi, dar îți iau alta... - Da, Cati, nu te supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
făcut, pisoiului... - Ei, și? Ce, dumneata nu mănânci animale? - Mă dau bătut, am zis, după ce am stat câteva secunde pe gânduri. Logica dumneavoastră este imbatabilă. La revedere. Am părăsit blocul pe același drum pe care venisem și am intrat în următorul. Alt hol, acesta mirosind a lemn putred, alt lift, dar cu aceleași inscripții porcoase, care m-a ridicat la etajul șase de data asta. Am sunat la ușa apartamentului 34. Mi-a deschis alt domn Popescu, asemănător cu primul. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în aer, te-au convins să accepți. Directorul General Arkadian Porfirici pare perfect la curent cu situația ta, chiar psihologică; îți vorbește pe ton încurajator și didactic: — Primul lucru pe care nu trebuie să-l pierdem niciodată din vedere este următorul: poliția este marea forță unificatoare într-o lume altminteri sortită dezagregării. E natural ca polițiile unor regimuri diferite, chiar opuse, să descopere interese comune în vederea cărora pot colabora în domeniul circulației cărților... — Se va ajunge la uniformizarea metodelor de cenzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
undeva între sol și do. Sunt circa 160 de hertzi. Brandy Alexander și felul cum arăta transformau restul lumii într-o realitate virtuală. Își schimba culoarea din fiecare nou unghi. Devenea verde la un pas de-al meu. Roșie la următorul. Devenea argintie și aurie și apoi rămase undeva în spatele nostru, dispăru. — Sărmana, trista și dezorientata de ea, zise sora Katherine și scuipă pe podeaua de ciment. Se uită la mine cum lungesc gâtul ca să mă uit înapoi pe coridor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
așa cum arăt. Adevărul. Viitorul meu. Doar realitatea normală. Și-mi dau jos vălurile, broderia și muselina și dantela, și i le las lui Shane să le găsească la picioarele sale. N-am nevoie de ele în momentul ăsta, sau în următorul, sau în următorul, niciodată. Sofonda completează machiajul cu pudră, și-apoi Shane a dispărut. Fratele meu, slab și palid, bețigașe și oscioare de pasăre și deplorabil, a dispărut. Surorile Rhea își dau încet joc măștile chirurgicale. — Brandy Alexander, zice Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Viitorul meu. Doar realitatea normală. Și-mi dau jos vălurile, broderia și muselina și dantela, și i le las lui Shane să le găsească la picioarele sale. N-am nevoie de ele în momentul ăsta, sau în următorul, sau în următorul, niciodată. Sofonda completează machiajul cu pudră, și-apoi Shane a dispărut. Fratele meu, slab și palid, bețigașe și oscioare de pasăre și deplorabil, a dispărut. Surorile Rhea își dau încet joc măștile chirurgicale. — Brandy Alexander, zice Kitty, regina absolută. — Fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
gura căscată, și fără să se uite în urmă, Contesa spune „Da”. Își atinge turbanul cu unghiile de la o mână și spune: — Da, ți-am citit gândurile... După încă o intersecție, după următorul centru comercial cu motel în franciză, după următorul fast-food, Mama Natură e așezată pe trotuar într-o perfectă poziție lotus, mâinile ei pictate cu vinișoare întunecate de henna i se odihnesc pe fiecare genunchi. La gât, un colier cu clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lucrările autorului ăluia de printuri neglijente, care însă a inundat în ultima vreme întreaga piață de artă cu producțiile lui. Face bani cu grămada, dar în același timp valoarea operelor lui mai vechi tot scade. Valoarea investiției lor. Târgul e următorul: dacă Terry Fletcher îl ucide pe autorul de printuri - atunci criticul de artă, patronul și colecționara îl fac pe Terry celebru. Îl transformă într-o bună investiție. Lucrările lui se vor vinde pentru o avere. Tablourile cu maică-sa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dialog să pornească și să se depene în versiunea noastră profitabilă despre adevăr. Agentul Ciripel plimbă obiectivul camerei de la unul la altul. Microfonul cu cap metalic al Contelui Calomniei se ițește din buzunarul cămășii. Acest moment, anunțând oroarea reală a următorului. Momentul ăsta se înregistrează deja peste moartea domnului Whittier, care s-a înregistrat peste moartea lui Lady Zdreanță, care s-a înregistrat peste Miss America ținându-i cuțitul la beregată domnului Whittier. Mama Natură o întreabă pe doamna Clarkș — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aștepte. Cu tot valul ăsta de noi cazuri, nimeni nu i-a adus nici măcar un singur dosar. Timp de aproape o lună, Cora a văzut băiatul și fetița doar câte-o clipă, doar cât să le înmâneze altui detectiv. Și următorului. Și următorului. Și nu era niciodată limpede cine ce făcea, dar fetița sosea și pleca, într-o zi cu urechile găurite, apoi cu un piercing în buric, apoi cu buzele rujate, apoi duhnind a parfum. Băiatul a sosit, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tot valul ăsta de noi cazuri, nimeni nu i-a adus nici măcar un singur dosar. Timp de aproape o lună, Cora a văzut băiatul și fetița doar câte-o clipă, doar cât să le înmâneze altui detectiv. Și următorului. Și următorului. Și nu era niciodată limpede cine ce făcea, dar fetița sosea și pleca, într-o zi cu urechile găurite, apoi cu un piercing în buric, apoi cu buzele rujate, apoi duhnind a parfum. Băiatul a sosit, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
piersicile lui de sticlă e înrădăcinat în pământ prin trunchiul împletit al unui lanț gros, acoperit cu o coajă de catifea roșie, prăfuită. Când copacul e întunecat aproape în întregime, ne mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu, nu fiecare zi a prizonieratului nostru e marcată de umilințele răpirii. Contele Calomniei scoate un carnețel din buzunarul cămășii. Mâzgălește ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Îi făcea fetei zile fripte din cauza părului cârlionțat și-i punea numai note mici. Asculta un șir de copii o dată, după ce-i alinia în fața clasei. Primul elev începea să turuie lecția și pe neprevăzute profesoara îl oprea și striga numele următorului. Pe Luana n-o lăsa să lege decât câteva fraze la sfârșitul cărora îi dădea, invariabil, nota șase. Când eleva Leon veni la școală răcită și începu să tușească, Gheorghița Vrăjitoru îi ordonă, scurt, să înceteze. Luana înghiți în sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tot ceea ce a făcut sau ce va face, noi ne vom aminti de ea prin vocea, suavă, care ne-a încântat de atâtea ori. Se așeză și o sudoare rece i se prelinse pe spate. Scăpase de explicații, fusese strigat următorul. La sfârșit, ciocniră câte o cupă de șampanie. Femeile nu conteneau să se mire de transformarea miraculoasă a colegei Leon, din fetița slabă și băiețoasă de odinioară în femeia superbă de astăzi. Aflând că nu are copii, răsuflară mai ușurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alcătuiri șubrede, care se afla la Începutul unei Întinse mahalale de după Kebon Jeruk, unde casele, construite mai degrabă din lemn decât din tablă ondulată roasă de rugină, păreau să mai reziste de-a lungul anotimpului ploios, poate chiar și În următorul. Mai adânc În labirintul acela, dincolo de drumurile asfaltate și de apa curentă a orașului, locuințele erau o cârpăceală de rămășițe recuperate, butoaie de păcură aplatizate, cutii de biscuiți, bucăți de prelată, de lemn, resturi de plase contra țânțarilor, orice ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la un proiect nou. Cei pentru care lucreaza nu-l judeca obiectiv. Pe ei nu-i interesează decât cheltuielile de producție, termenele de predare și estimarea profitului. Aici intru eu în scenă - și pun sub semnul îndoielii natură „succesului“ sau. Următorul lui scenariu va fi ceva mai bun decât ar fi fost în mod normal și asta din cauza că deunăzi i-am tăiat macaroana. — Hmm, făcu Adrian. — Pareți sceptic, remarcă Fanny. — Ei bine, Șam și cu mine ne cunoaștem de secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
că și ceilalți trăiau acel miracol și se bucurau. Tovarășii săi de drum Însă tremurau, se ghemuiau În haine, suflau În pumni, tropăiau Încetișor. Erau la capătul puterilor. Doar soldatul sforăia. Și dacă n-au locomotivă la depou? Găsesc la următorul. Nu ne lasă ei În drum. O stație, două, am putea merge pe jos. Ne mai dezmorțim. Până atunci vine locomotiva și ne culege de pe drum. Prin nămeți? Cu biletul În buzunar? Nu cadrează. Rămânem pe loc. Așa e corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]