778 matches
-
nu fure! ziseră câțiva, dând din cap. Se făcu o mișcare nehotărâtă, ca și când s-ar fi ridicat brusc o piatră de pe inimi. Și tocmai atunci Trifon Guju mormăi întunecat, mai mult pentru sine, dar auzit de toată lumea, căci glasul era ursuz și pătrunzător ca și fața-i veșnic încruntată: ― D-apoi că tot munca noastră e! Toți întoarseră deodată ochii spre el, ca și când le-ar fi dezvăluit o mare taină sau măcar o credință intimă a tuturor. Nimeni însă nu zise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
blănuri, pleduri, măști și ochelari ca niște exploratori polari. Cel dintâi, Gogu Ionescu, izbuti să se descurce din învelitori și să ia contact cu pământul. Stătuse lângă șofer. Era enervat și plictisit din pricina emoțiilor călătoriei. Strânse mâna lui Grigore, declarând ursuz: ― Dragul meu, bine te-am găsit, dar să știi că pe mine nu mă mai prindeți pentru astfel de experiențe! M-am săturat! ― Ce s-a întîmplat, Gogule, de ești așa de supărat? întrebă tânărul Iuga, nepricepând nimic. ― Dacă nevastă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și surâsul buzelor ei, ca o ispită neașteptată și cu atât mai atrăgătoare. A doua zi se duse la Drapelul. Un băiat îl introduse la secretarul de redacție. Într-o cameră vastă, singur, la un birou voluminos, un domn neras, ursuz, cu ochelarii după urechi, manevra într-un morman de jurnale cu niște foarfeci uriașe. Aruncă o privire spre vizitator și își continuă operația. Când isprăvi, mătură jos resturile de gazete, ca să-și libereze masa. Aflând că Herdelea caută pe Deliceanu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
niște straturi de flori multicolore. Briliantele licăreau ca stropii de rouă, dimineața, pe petalele catifelate, însăși tribuna diplomatică era înflorită de uniformele atașaților militari, printre care miniștrii străini, în costumul internațional al breslei lor, făceau impresia unor rozete bătrâne și ursuze. În incintă străluceau plastroanele, cheliile și decorațiile. Sute de mâini se întindeau și se strângeau. În fața estradei prezidențiale era un vălmășag de fracuri. Ici-colo, câte un reprezentant al națiunii ridica ochii spre tribune, căutîndu-și invitații sau schimbând bezele cu vreo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strună și că el e popular și iubit. În centrul interesului general continuă să rămâie aventura Nadinei, constituind, de altfel, și un subiect la care putea participa toată lumea cu deplină competență. Însuși Ioniță Rotompan, o fire mai închisă, și chiar ursuz, trăind singuratic la moșia-i Goia de când și-a măritat fata, îi puse câteva întrebări și dădu din cap ocrotitor. Colonelul pensionar Ștefănescu, arendașul moșiei Vlăduța, își adusese toate trei fetele, deopotrivă de drăgălașe, în speranța că Nadina, cu relațiile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
știe când și cum va mai veni cuconița pe-aici, ca să mai poată vorbi cu dumneaei. Vestea aceasta încurcă mai rău limbile. Se încinse o gălăgie ca la cârciumă. Imputările se îngroșau. Trifon Guju, mai încruntat și cu glas mai ursuz ca totdeauna, aruncă în obraz primarului că până mai deunăzi și el a spus că nu-i bine ce face Luca, iar azi o întoarce pentru că simte rost de chilipir. Pravilă se roși, răcni, se dezvinovăți, dar Toader Strîmbu îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la domnul ministru să rezolve chestiile astea, așa că dumnealui o să vă facă dreptate. Așa, fraților!... Aprod, să-i duci la domnul director general... Se ținură gaia după aprod pe diferite coridoare, până se pomeniră în fața unui domn bătrân, chel și ursuz, care-i lăsă să-și spuie toată povestea din fir în păr. Pe urmă îi întrebă dojenitor: ― Vreți să cumpărați moșia cucoanei, ori vreți s-o luați cu japca? ― Ba noi... Încercă să protesteze Luca Talabă. ― Să taci acuma! se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după ce îl compătimi puțin, începu a-l descoase despre arendaș: oare ce preț a oferit el pentru Babaroaga și cât cere cucoana? Numai Trifon Guju, când l-a oprit într-o zi Chirilă și i-a povestit, i-a răspuns ursuz: ― De, nea Chirilă, matale barem ai hambarul doldora, dar eu că dinainte de Bobotează mă lupt cu o casă de copii și fără o oca de porumb? ― Așa-i, Trifoane, adevărat! zise Chirilă. Fiecare cu dureri... ― Când ți-e burta plină
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că exagerezi?... Am sărit, ți-am deschis, destul. Spune-mi ce dorești și... Jean nu-și mai putea stăpâni curiozitatea: unde să fi dispărut dama? Răspunse cercetând cu privirile toate colțurile: ― Un chibrit! Titu se așezase pe marginea patului. Zise ursuz, arătîndu-i pe noptieră cutia: ― Poftim! Și... ― Mersi, monșer, și nu fi supărat că... Iacă mă duc! Se apropie de noptieră. Întinzând mâna după chibrituri, i se păru că plapuma e mai bombată într-un loc. Luă cutia zicând foarte vesel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
supus: ― Stai că viu, maică Ioană! Ion Dragoș îi auzi pașii desculți, leopăind în tină și depărtîndu-se, și glasul babei: ― Păsărelele mamii... 4 Câteva zile după ce se mutase, într-o dimineață, intrând în redacție, Titu Herdelea găsi pe Roșu mai ursuz ca de obicei. ― Ei, văzuși dreptatea mea, puiule? zise cu o strâmbătură batjocoritoare. Acuma ce mai spui, ai? Tânărul Herdelea nu pricepea despre care dreptate vorbește secretarul, căci el în toate și întotdeauna își descoperea dreptatea lui. Răspunse cu un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
București pentru moșia cucoanei, și încheie: ― Bine că nu ne-am încurcat! ― Ei, stai, băiete, că nu s-a isprăvit! Dacă s-ar împărți moșiile cum merge gura oamenilor, ehei, bine ar fi! Atunci glasul lui Trifon Guju, zgrunțuros și ursuz, se înălță peste șovăirile țăranilor: ― Da noi ce facem, măi creștini? Șezătoare ori?... ― Așa-i, așa-i, ce facem? răspunseră alte glasuri desțelenite. Că de vorbe și de sfaturi ne-am săturat! FOCURILE Capitolul VII SCÎNTEIA 1 În aceeași duminică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cercel. Nu ne-am dus deunăzi mai tot satul pentru don' Nică și nu ne-a izgonit boierul Miron ca pe niște cîini? ― Apoi dacă ne-om tot lăsa ca atunci, vezi bine că ne-or alunga! făcu gros și ursuz Trifon Guju. ― De ce să ne lăsăm?... Să nu ne lăsăm!... Că nu suntem cîini! izbucniră de-a valma mai mulți. ― Mai bine le dăm foc, să se aleagă scrum și cenușă din tot neamul lor! răcni singuratic un glas subțire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de două ori, în curtea conacului bătrânesc, când au sosit și când pe urmă s-au înapoiat de la Miron Iuga fără să fi intrat în casă. Totuși acuma examină clădirile și ograda, parcă niciodată nu le-ar fi văzut, observând ursuz: ― În conacurile astea nu e nici o siguranță... Deschis peste tot, intră cine poftește, te gâtuie și-ți dă foc, și pleacă pe aci încolo, nesupărat de nimeni. Platamonu nici nu mai răspunse și se mulțumi să zâmbească, pe când în dosul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
anunț! zise secretarul fără să ridice nasul din jurnale. Când se închise ușa, Titu întrebă uimit: ― A și venit? ― Ehe! Chiar înaintea mea! râse Roșu ironic. Ne clătinam, ne clătinam! ― Guvernul? făcu Herdelea. ― Și guvernul, și toată banda, urma Roșu ursuz ca de obicei. Ne ducem dracului cu toții azi-mîine... ― Cel puțin în opoziție vom putea lucra cu mai multă libertate! zâmbi naiv tânărul. ― De opoziție să nu te bucuri, amice, pentru că e cu mari primejdii pentru noi! mormăi secretarul, apucîndu-se să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
intereseze de masă și mereu zicea avocatului: ― Credeam că ai să-mi fii un tovarăș agreabil, să râzi, să-mi faci curte sau barem să-mi spui anecdote, în sfârșit, să petrecem aici câteva zile simpatice... Când colo, ești un ursuz și un fricos capabil să-mi strici toată dispoziția! Stavrat răspundea printr-un surâs amar, prin care parcă voia să-i demonstreze fără vorbe că numai neînțelegerea situației o poate face să privească lucrurile cu atâta ușurință și să gândească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care intră în treaba lingviștilor, ceea ce rămîne totuși sugestiv este faptul că o parte semnificativă a acestui vocabular rămas în limbajul curent se referă fie la metehnele umane care mai fac încă deliciile gurii satului (meschin, moftangiu, mucalit, hoinar, mahmur, ursuz, haimana, temă bel, caraghios, fistichiu, ciubucar, șiret, chefliu, zevzec, pușlama, mucalit, ciufut, derbedeu, lichea, cusurgiu - și, last but not least, tîrfă), fie la spațiul domes tic. Pe lîngă lista de mai sus, care acoperă o bună parte a gastronomiei „specific
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Delcă, să bei și dumneata cu noi un pahar, îi striga vreun client mai nou, care nu-i învățase felul. Da el, cu vocea aia a lui subțire : Nu, mersi, nu obișnuiesc... Și se mai învârtea ce se mai învârtea ursuz, parcă să le taie chefu la ăia și să le stea băutura-n gât, și-n urmă pleca dincolo iar. Se gătea, se dichisea și-o lua din loc : la meciuri, la cinema, teleleu pân oraș. Și ea rămânea cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Uite-acu-n vară fac șaptejnouă... Păi chiar că-i moș ! Dacă nici el nu-i moș, atunci cine să mai fie ? se răstește peste umăr băiatul. Dar-ar dracu-n tine de copil îndrăcit !... Ăsta parc-ar fi omu-ei, tot așa ursuz și rău de gură, cine știe cui o să-i mai mănânce zilele ! Dar-ar dracu-n coiu-tău, ce te-aș mai fi bătut io să fii al meu, făceam om din tine... La vârsta lui te-ai aștepta să aibă și-un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
era alta, Ilie știi și tu ce fire veselă și deschisă avea, se plânge cumnată-sa. — Ce să faci, n-ai ce să faci, lasă-l în bobii lui, îi zice ea. Da-n gând : ce te miri că-i ursuz și mut, că cu tine seamănă, parcă tu cum ai fost ? Parcă tu cum ai fost cu mine și cu toți care ți venea în casă ? Merită să i le spuie pe toate în față, da nu se mai ia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tramvai, o să se oprească în drum, la piață : o să-și ia de la grătar trei mititei, doi o să-i mănânce ea, unu-l duce la omu ei, lighioana bătrână, că i-o fi câteodată și lui poftă, săracu... Săracu omu ei, ursuz, mut, rău de clanță cum e, da stau împreună de patruj-nouă de ani ? Stau. Și-o să-i ducă și lui un mic de la piață, când o ajunge. Ei, mult a fost, puțin a rămas. Uite-acu dă colțu spre curte și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să nu-ți știe deloc de frică ! Vezi că mai are și omu-meu dreptate : — Tu știi numa să te plângi de mine, da aș vrea să văz ce-ai zice dacă i-ai vedea și pe alții... Săracu omu meu, ursuz, mut, rău de clanță cum e, da stăm noi împreună de patruj-nouă de ani ! ? Stăm. Ursuz, mut, rău de clanță, da, după ce-am închis prăvălia, s-a băgat el la fabrică să avem și noi o pensie la bătrânețe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
numa să te plângi de mine, da aș vrea să văz ce-ai zice dacă i-ai vedea și pe alții... Săracu omu meu, ursuz, mut, rău de clanță cum e, da stăm noi împreună de patruj-nouă de ani ! ? Stăm. Ursuz, mut, rău de clanță, da, după ce-am închis prăvălia, s-a băgat el la fabrică să avem și noi o pensie la bătrânețe ? Și când îl vedeam la amiază cum vine, ditamai namila, în salopeta aia albastră a lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a scăpat ani de zile. Când îl vedeam cum apare în capu-străzii și cum vine așa, lipa-lipa, ca ursu, mă apuca, dracu știe ce mă apuca. Dracu știe ce mă apuca, așa, din senin, că-mi venea să plâng. Ursuz, mut, rău de clanță cum e, da-n ziua lefii scotea banii dân buzunar și mi-i dădea toți în mână. Io-i număram, io-i împărțeam : care la chirie, care la televizor, care la cărbuni și la lemne. El
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
privi semenii cu generoasă îngăduință. Cu atât mai bine deci dacă timidul Titi, profitând de protecția maturului său amic, îndrăznește acum să trimită o sclipire luminoasă și șăgalnică a ochilor - ca o propunere de reîmprietenire - spre tânăra doamnă ce stă ursuză, greoaie în celălalt colț al salonului ! Cu atât mai bine, cu cât ea nici nu pare să o observe... Cufundată în gânduri, Sophie frisonează sub șalul alb de mătase. în ciuda ochilor ei bulbucați, a buzelor cam subțiri, în ciuda destulelor imperfecțiuni
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plecam înțepenită seara ! Da vezi ce s-a repezit Ivona în vestibul să-i deschiză lu putoarea de Niki ? De, bărbatu ei, omu ei ! Așa o să sară și lighioana bătrână când m-o auzi pân curte ! Biata lighioană bătrână ! Că ursuz, că mut, că rău de clanță, cum e, da știi că poți să ai în el o bază ! Că s-a dus și el cum a putut în fabrică, l-a muncă, s-a sculat cu noaptea-n cap, la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]