640 matches
-
Legii fondului funciar nr. 18/1991 din București (comisia locală) a aprobat cererea parohiei ortodoxe din cartierul Militari din București (parohia) pentru reconstituirea dreptului său de proprietate asupra unui teren de 9.081 mý situat în cartierul menționat, în bulevardul Uverturii. La 23 iulie 1992, parohia a fost pusă în posesia terenului. 6. Prin Decizia din 12 august 1993, Comisia municipiului București de aplicare a Legii nr. 18/1991 (comisia municipiului) a anulat Decizia comisiei locale din 18 mai 1992 pe
HOTĂRÂRE din 25 noiembrie 2008 în Cauza Toşcuţă şi alţii împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/254975_a_256304]
-
Și, cum nou nimica nu-i sub soare, Dumirit până la capăt îs Cum că și-n repriza viitoare, Când mai mor, nu am să mor de râs. E ziua ta! Docicăi ("Noli me tangere"), oarecând. - E ziua ta, exact la uvertură! Vezi, mi-o încep cu cronometru-n mână, Deși nu am niscai poftire până La prăznuirea-și belă și azură. Dar nici mai lăs nădejdea să-mi rămână Unde pricep că sorții nu mă-ndură; Printre serafi cu flori de
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/7174_a_8499]
-
al cărei diametru a atins 182 cm. Cu ajutorul acestui telescop au fost descoperite, printre altele, nebuloasele spirale, adică universuri noi, corespunzătoare galaxiei noastre. Telescopul lui Newton poate fi considerat drept un preludiu la toată activitatea lui ulterioară. Așa cum într-o uvertură, care precede unei mari piesă muzicale, motivele principale se împletesc, tot astfel în telescopul lui Newton se pot urmări izvoarele tuturor direcțiilor principale ale gândirii și activității sale științifice ulterioare. Ocolirea aberației cromatice a constituit începutul tuturor cercetărilor optice ale
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
sa simfonie recunoscută, pentru orchestră simfonică mare, opus 11 în "do minor" 1824. La vârsta de 16 ani a scris Octetul pentru coarde în Mi bemol major, prima lucrare în care și-a dovedit pe deplin genialitatea, lucrare care, împreună cu Uvertura "Visul unei nopți de vară", scrisă cu un an mai târziu, sunt cele mai bine cunoscute lucrări din tinerețe. În 1842 a compus Muzica de scenă la piesa „Visul unei nopți de vară” de Shakespeare, în care este inclus Marșul
Felix Mendelssohn Bartholdy () [Corola-website/Science/300090_a_301419]
-
și cu Regina Victoria și cu soțul său, Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha, ambii mari admiratori ai muzicii sale. În total, a făcut 10 vizite în Marea Britanie, care i-a inspirat două din cele mai renumite lucrări ale sale, Uvertura Hebridele (denumită și Grota lui Fingal), precum și Simfonia nr. 3 în La minor, op. 56 Simfonia Scoțiană. Oratoriul op. 70 pentru soliști, cor mixt și orchestră, conceput de Mendelssohn pe texte extrase din Biblie, a fost prezentat în primă audiție
Felix Mendelssohn Bartholdy () [Corola-website/Science/300090_a_301419]
-
pe care l-a ocupat până în 1878. În această periodă a compus "Simfonia nr.1 în sol minor, op. 13 („Vise de iarnă”)". S-a împrietenit cu mai mulți membri din grupul celor cinci compozitori ruși, astfel că-i dedică uvertura fanteziei "Romeo și Julieta" fondatorului grupului, Mili Balakirev. În vara anului 1872 compune "Simfonia a 2-a în do minor" (numită și „Mica Simfonie Rusă”, „Mica Rusie” sau „Ucraina”) op.17, pe teme ucrainiene și rusești, iar în iarna anului
Piotr Ilici Ceaikovski () [Corola-website/Science/299588_a_300917]
-
compozitori ai vremii Johannes Brahms și Antonín Dvořák. Perioada petrecută în Italia i-a inspirat mai multe piese muzicale, între care și "Capriccio italian" op.45. Tot în 1880 a compus și "Serenada pentru orchestră de coarde" op.48 și "Uvertura solemnă „Anul 1812”" op.49. Un an mai târziu, moare marele său prieten Nikolai Rubinstein. Puternic afectat, Ceaikovski compune minunatul "Trio pentru pian „În amintirea unui mare artist”", dedicată defunctului său prieten. În 1885 compune "Simfonia „Manfred”" op.58, după
Piotr Ilici Ceaikovski () [Corola-website/Science/299588_a_300917]
-
o sută de ani de la nașterea lui Goethe, scene din "Faust" de Schumann sunt intrepretate la Dresden, Leipzig și Weimar, Liszt oferind ca întotdeauna sprijin și încurajări neîncetate. Restul acelei lucrări a fost scrisă mai târziu în același ani, iar uvertura în 1853. Între 1850 - 1854 textele operelor lui Schumann sunt extrem de variate. În 1850 devine succesorul lui Ferdinand Hiller ca director muzical la Düsseldorf; între 1851-1853 vizitează Elveția și Belgia, precum și Leipzig. În ianuarie 1854, Schumann merge la Hannover, unde
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
secolului al XX-lea: progresivism, socialism, nihilism. Dostoievski este și precursorul unor idei moderne în literatură și filozofie. Se consideră că ar fi părintele existențialismului, în special datorită nuvelei "Însemnări din subterană", descrisă de Walter Kaufmann ca „cea mai bună uvertură pentru existențialism scrisă vreodată”. Dostoievski este, alături de Tolstoi, unul din principalii scriitori ce au aparținut "vârstei de aur a literaturii ruse" (1820-1880) și unul din cei mai reprezentativi pentru cultura Rusiei și a Europei ortodoxe. Berdiaev mărturisește: « [...] culmile literaturii ruse
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
dintre reprezentații în 1791. În ultima sa scrisoare care a supraviețuit, Mozart îi spune soției sale despre prezența lui Salieri la opera sa "Flautul Fermecat" K 620 vorbind entuziasmat: "" A ascultat-o și vizionat-o cu toată atenția, și de la uvertură până la ultimul refren nu a fost nici o bucată care să nu smulgă un bravo sau bello de la el..."" Sănătatea lui Salieri s-a deteriorat în ultimii săi ani de viață și a fost spitalizat cu puțin înainte de moartea sa. La
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
Suferințele tânărului Werther" (1774), scris de Johann Wolfgang von Goethe. Mișcarea a influențat și muzica cultă a acelei perioade, rezultând în scrieri furtunoase în game minore în unele piese cum ar fi "Don Giovanni" a lui Wolfgang Amadeus Mozart (în uvertură) și câteva simfonii ale lui Joseph Haydn, cum ar fi Simfonia Nr. 45. În cadrul acestei mișcări literare se întâlnesc așa-numitele piese de citit, adică piesele care au fost scrise fără gândul sau dorința punerii lor în scenă. Exemple sunt
Sturm und Drang () [Corola-website/Science/297858_a_299187]
-
da camera, concertul baroc italian a fost alcătuit la început ca o suită din cinci părți, apoi s-a redus la trei-patru, după care, la începutul sec. al XVIII-lea, s-a stabilizat la trei părți, având ca model tiparul uverturii italiene. Partea întâi și a treia, vor fi mișcări repezi sau moderate, cuprinzând o serie de expoziții, fie complete, fie parțiale ale unei teme (de multe ori fiind vorba despre expoziții duble sau în stil fugat), în tonalități diferite, legate
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
italian. El se impune ca deschizător de drumuri în istoria Concertelor pentru un singur instrument cu acompaniament de orchestră. El ajunge la alternanța de trei mișcări, o parte lentă cantabilă fiind încadrată de două părți cu mișcarea rapidă (model asemănător uverturii italiene din concepția contemporanului său Alessandro Scarlatti). Aceasta este forma ce se va impune în desfășurarea concertului solistic până în zilele noastre. De aici reies primele „concerti” care se afirmă clar în culegerea op.8 - publicată postum în 1709 ¬-, când vioara
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
Suită orchestrală, opus 41 (1946); • Simfonieta nr. 3, opus 45 (1947), primă audiție, București, 18 aprilie 1948, Filarmonică, George Georgescu; • Simfonia nr. 2 în Fa major, opus 46 (1947), București, 1949, primă audiție, București, 23 octombrie 1949, Filarmonică, Constantin Silvestri; • Uvertura, opus 47 (1947), primă audiție, București, 1948, Ansamblul CCS; Patru tablouri rustice, opus 48 (1949), primă audiție, București, 1950, Orchestra RTV, C. Silvestri; Marș pentru orchestra, opus 50 (1949); • Dans pentru orchestră, opus 51 (1950); Procesiune pentru orchestră, opus 52
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
RTV, C. Silvestri; Marș pentru orchestra, opus 50 (1949); • Dans pentru orchestră, opus 51 (1950); Procesiune pentru orchestră, opus 52 (1950); • Simfonia nr. 3 în do minor, opus 54 (1949), București, 1957, primă audiție, București, 1950, Orchestra RTV, Matei Socor; • Uvertura festivă, opus 56 (1949), primă audiție, București, 10 noiembrie 1950, Filarmonică, C. Silvestri; Trei schițe pe teme populare pentru orchestră, opus 59 (1951); Fantezie pe teme populare, opus 61 (1951), primă audiție, București, 1951, Orchestra RTV, Matei Socor; • Suita nr.
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
opus 59 (1951); Fantezie pe teme populare, opus 61 (1951), primă audiție, București, 1951, Orchestra RTV, Matei Socor; • Suita nr. 4 pe teme populare, opus 62 (1952); • Capriccio pentru orchestră populară, opus 63 (1952); Rapsodie pentru orchestră, opus 65 (1952); • Uvertură, opus 66 (1952); • Suita nr. 5, opus 69 (1953), pentru orchestră cu instrumente populare, București, 1954; • Fantezie română, opus 70 (1953); • Simfonieta nr. 4, opus 73 (1953), primă audiție, București, 11 martie 1954, Orchestra RTV, Alfred Alessandrescu; • Suita nr. 1
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
fost inițiatorul reprezentațiilor de operă în limba română și fondatorul a trei societăți lirice premergătoare Operei române ("Mama soacră", "Cometa" și "Scaiul bărbaților"). A compus o dramă lirică, feeria muzicală "Sânziana și Pepelea", prima simfonie românească, "Simfonia în la major", Uvertura națională, două sonate pentru pian și, respectiv, pentru violoncel și pian, un octet pentru coarde și suflători, un cvartet pentru coarde și unul pentru coarde, flaut și pian, lieduri, etc.
George Stephănescu () [Corola-website/Science/308717_a_310046]
-
vârsta de 18 ani. El compune cu o extremă ușurință lucrări dintre cele mai diverse. Astfel, într-un interval de circa 17 ani, el va oferi publicului 40 de opere, din care aproape jumătate s-au menținut în repertoriu. Aceeași uvertură va servi la „Aureliano in Palmira” (1813), apoi la „Elisabeta, regina Angliei” (1815), înainte de a ajunge la celebritatea universala cu „Il Barbiere di Siviglia” (Bărbierul din Sevilla), în 1816. Mai mult, poate crea uimire ascultarea a doua personaje atât de
Gioachino Rossini () [Corola-website/Science/307522_a_308851]
-
așa, dintre piese se remarcă mai ales "Marele duet", care dă impresia de simfonie, și " Fantezia în fa minor". Deși a trăit doar 31 de ani, Franz Schubert a scris, ca orice geniu, impresionant de mult. Sute de lieduri, simfonii, uverturi, cvartete, sonate, misse, piese corale și lucrări pentru teatru muzical, toate se regăsesc în creația acestui muzician. Totodată, el este și creatorul impromptu-ului, un gen improvizatoric. Schubert a compus opt astfel de piese, toate constituind o piatră de încercare
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
ansamblu. Tânărul Schubert a intrat prima dată în atenția lui Antonio Salieri; în 1804 talentul său vocal a fost recunoscut. În octombrie 1808, a devenit elev la Stadtkonvikt (Seminarul Imperial), printr-o bursă a corului. La Stadtkonvikt, a învățat despre uverturile și simfoniile lui Mozart, despre simfoniile lui Joseph Haydn și ale fratelui său mai mic, Michael. Expunerile la acestea, dar și la alte lucrări, combinate cu vizite ocazionale făcute operei, au creat fundația pentru o educație muzicală mai vastă. O
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
în scurta sa viață. Cel mai mare număr de lucrări sunt scrise pentru voce și pian (peste 600). El a compus, de asemenea un număr considerabil de lucrări pentru două sau mai multe voci, coruri și cantate. A compus 8 uverturi orchestrale și 7 simfonii, pe lângă fragmente ale altor 6. Deși nu a compus nici un concert, a scris 3 lucrări concertante pentru vioară și orchestră. A compus un număr mare de compoziții pentru pian solo, 14 sonate, numeroase variațiuni și diverse
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
Danemarcei, ar trebui să se căsătorească cu succesorul său. Această dorință a devenit realitate la 28 octombrie/9 noiembrie la Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg când Alexandru s-a căsătorit cu Prințesa Danemarcei. Cu această ocazie, Ceaikovski a compus "Uvertura sărbătoririi Imnului Național danez" Căsătoria a fost una fericită și a rămas una senină până la sfârșit. Spre deosebire de mariajul părinților lui Alexandru, nu a existat adulter în acest mariaj. Pe parcursul anilor când a fost moștenitor (1865 - 1881), Alexandru nu a jucat
Alexandru al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/306887_a_308216]
-
Apoi a luat lecții de dirijat la Conservatorul evreiesc de pe Strada Sfinților, cu Eduard Lindenberg, elev al lui Hermann Scherchen. La 17 ani, sub îndrumarea acestuia, apare prima dată în public că dirijor, cu orchestră Colegiului farmaciștilor, intrepretând, între altele, uvertura „Egmonnt” și suita „Peer Gynt” Tatăl său, aflat în public, decide să susțină opțiunea fiului, dar în anul următor se stinge brusc din viață la vârsta de 50 aniEste admis la Conservatorul din București, unde învăța teoria muzici cu Nicolae
Sergiu Comissiona () [Corola-website/Science/302255_a_303584]
-
și a devenit prieten cu campionul mondial la șah José Raúl Capablanca, pe care l-a învins într-o partidă demonstrativă în 1914, și pe Mihail Botvinnik. La vârsta de nouă ani a compus prima sa operă, "Uriașul", precum și o uvertură și alte piese. În 1902 mama lui Prokofiev l-a cunoscut pe Serghei Taneiev, directorul Conservatorului din Moscova, care a sugerat inițial ca Prokofiev să înceapă să ia lecții de pian și compoziție de la Alexander Goldenweiser. Când Taneiev a fost
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
mama lor vitregă. În cele din urmă Șostakovici s-a căsătorit în 1956 cu Margarita Kainova, o activistă din Comsomol dar relația a fost una tensionată iar cei doi au divorțat trei ani mai târziu. În 1954 Șostakovici a compus Uvertura festivă, Op. 96, care a fost folosită ca temă muzicală la Jocurile Olimpice de vară din 1980. În 1959 Șostakovici a apărut pe scenă în Moscova la sfârșitul unei interpretări a Simfoniei nr. 5 în care i-a felicitat pe Leonard
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]