2,767 matches
-
prezent, la un acum în care cuvintele determinè un numèr limitat și binecunoscut de raporturi reale și la care fiecare dintre noi putem face oricând referire, știind cè celèlalt, situându-se de aceeași parte a lumii, le percepe firesc, conform uzanțelor sociale și a codurilor prestabilite de comportament, În fond, ea e o femeie mèritatè! De dragul Corinei rèmân și eu conectat la firele nevèzute ale prezentului care cade între noi ca un munte acoperit de pèduri uriașe și de fiare, Unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
că presupusa lipsă de la domiciliu Îi va apărea notată pe dosul plicului, acolo arhivele se actualizează continuu În mod automat la fiecare gest și mișcare pe care o facem, la fiecare pas, schimbare de casă, de profesie, de obiceiuri și uzanțe, dacă fumăm sau nu fumăm, dacă mâncăm mult, sau puțin, sau deloc, dacă suntem activi sau indolenți, dacă ne doare capul sau avem aciditate la stomac, dacă suferim de constipație sau diaree, dacă ne cade părul sau ne-a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mult prea trist ca să dea fiori; nu avea mutră de criminal în serie în devenire. Și exact din pricina tristeții sale profunde, fetele se simt nasol în preajma lui. Simțim că ar fi cazul să facem ceva - ca femei, suntem presate de uzanțe sociale să-l înveselim, ceea ce nu este valabil și pentru bărbați, care sunt liberi de această responsabilitate. Și totuși, se pare că nimeni nu poate face nimic pentru a-l înveseli pe Jim. În loc de asta, ne lăsăm copleșite de vinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ca sistemul lor să fie conectat cu al acesteia. Au întors pe toate părțile chestiunea factorilor de sarcină și de juxtapuneri spațiale în așa hal că ar fi scandalizat-o dacă ar fi știut. Niște speculații prea puțin conforme cu uzanțele în vigoare... Încât ei preferau să le păstreze pentru ei, de teamă să n-o îngrijoreze peste măsură. Tulburarea lui Lambert era strict interzisă. Ca navigator al lui Nostromo, era răspunzătoare, cea dintâi, de întoarcerea lor integrală la cuibușor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
menționează aceste „monumente” - multe texte sunt tardive - trebuie să recunoaștem că arheologii nu au identificat cu certitudine pe nici unul dintre ele. În realitate, aceste „monumente” nu sunt ușor de descoperit și de identificat. 2. Istoricitatea epocii patriarhale? Pe baza unor uzanțe distinctive, unii exegeți au încercat să demonstreze cel puțin existența unei epoci patriarhale, dacă nu chiar istoricitatea patriarhilor. De exemplu, numai în povestirile patriarhale este menționată posibilitatea, pentru o femeie fără copii, să-și dea slujitoarea soțului său. Fiul sau
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
raportau la Isus cu titluri diferite. Importanța acestui titulus derivă din aceea că el confirmă conștiința mesianică a lui Isus, care și-a încurajat ucenicii să-l considere regele uns al lui Israel sau, în limbajul Romei, „Regele iudeilor”. Conform uzanței, autoritățile romane amplasau crucile de-a lungul celor mai umblate drumuri, pe vârful colinelor și la poarta cetăților. De obicei, condamnatul își ducea bârna pentru cruce sau patibulum (cf. Plautus, Carbonaria 2; Miles gloriosus 2.4.6-7§ 359-360; Plutarhus, Moralia
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
văzând cântăreții din fluier și mulțimea zgomotoasă” (Mt 9,23). După cum se vede, când au ajuns, fetița deja murise și pregătirile funerare, împreună cu muzica și plânsul, erau în toi. După moarte, trupul era spălat și înfășurat cu o pânză. Această uzanță se găsește în câteva episoade din evanghelii și din alte mărturii. O întâlnim în istoria lui Lazăr, care a fost legat și înfășurat în pânze (In 11,44). Trupul lui Isus a fost înfășurat într-un giulgiu curat de in
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
loc în mod obișnuit la intrarea în mormânt sau chiar în mormânt, și tocmai de aceea arheologii au găsit uneori o porțiune de paviment săpată mai adânc care să le permită celor îndoliați să se roage stând în picioare, după uzanța evreiască. Desigur, cadavrul era parfumat și pentru a se putea sta în interiorul mormântului. În mormintele și grotele mortuare s-au găsit multe sticle și vase de parfum. Ne putem imagina cât de dezagreabil putea deveni mormântul în a șasea sau
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
o legătură directă cu întrebarea dacă trupul lui Isus din Nazaret, răstignit din porunca lui Ponțiu Pilat, a fost pus în mormânt, așa cum susțin evangheliile Noului Testament. După cum vom vedea, dovezile sugerează că Isus a fost într-adevăr îngropat, conform uzanței iudaice, tolerată de romani, și viziunii exprimate în toată literatura creștină și necreștină din antichitatea târzie. De fapt, nu există nici măcar o singură probă datând din antichitate care să susțină ideea că Isus nu a fost îngropat și, de aceea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Cel mai probabil și mai convingător temei pentru grăbirea morții în acest fel era ca să poată fi luat jos cadavrul de pe cruce pentru a fi pus în mormânt înainte de căderea nopții, după cum poruncea Scriptura (Dt 21,22-23) și după cum cerea uzanța iudaică. Romanii nu aveau niciun motiv personal să accelereze moartea răstignitului; ar fi preferat tocmai contrariul. Tot în mormintele de la Giv‘at ha-Mivtar au fost descoperite rămășițele unei femei decapitate. Nu se știe exact dacă a fost ucisă sau executată
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
timpul potrivit în mormântul familiei. Cu tot respectul față de Joe Zias, eu cred că aceasta înseamnă că, din câte se pare, am găsit trei persoane osândite la moarte - una prin răstignire și două prin decapitare - care au fost îngropate conform uzanțelor iudaice valabile în timpul lui Isus. Așadar, ei au avut parte de primă îngropare (cel mai probabil într-un loc dezonorant - adică într-unul din mormintele rezervate criminalilor osândiți la moarte) și ulterior rămășițele lor au fost adunate și puse în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
literatura iudaică antică. Dacă osuarul purtând inscripția „Iacob, fiul lui Iosif, fratele lui Isus” conținea la început rămășițele fratelui lui Isus, atunci avem încă un exemplu de persoană condamnată la moarte care a avut parte de o înmormântare corespunzătoare, după uzanțele iudaice. După Josephus, în anul 62, la scurt timp după moartea procuratorului roman Festus, Ananus, marele preot și cumnatul marelui preot precedent, Caiafa, a ordonat execuția lui Iacob, fratele lui Isus și a altor câțiva (creștini?). Când a sosit nou-numitul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
evreu și nu avea interesul să țină cont de sensibilitatea iudaică, așa cum făcea pe timp de pace când, într-adevăr, în timpul administrației lui Ponțiu Pilat, au fost răstigniți Yehohanan și Isus din Nazaret. Faptul că ambii au fost îngropați după uzanța iudaică, n-ar trebui să ne surprindă. Era de așteptat ca autoritățile preoțești iudaice să apere puritatea Ierusalimului (sau cel puțin să dea această impresie), în vreme ce autoritățile romane respectau obiceiurile și sensibilitățile evreiești, după cum povestesc Filon și Josephus. Dovezile arheologice
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de limbă indo-europeană și mongolică. Se găsește la amoniți, moabiți, edomiți și egipteni (cf. Ier 9,24 ș.u.; din Ios 5,2-9 reiese că n-ar fi fost practicată de egipteni, dar informația nu este exactă). De la israeliți această uzanță a trecut și în islam. c) Au fost date mai multe explicații cu privire la scopul acestui rit. Din perspectiva sociologică, circumcizia e un rit de trecere de la pubertate la vârsta adultă (adică la capacitatea matrimonială); explicația igienică, ce se bucură încă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
întotdeauna ființa umană (care, în anumite concepții non biblice, pune în mișcare, prin mecanisme complexe de corespondență între macrocosmos și propriul microcosmos, forțe care sunt în mod normal o prerogativă a divinității) și uneori chiar omul instituie anumite rituri și uzanțe liturgice, la fel de adevărat este și că, aproape întot-deauna, cultul are la bază elemente ale căror origini se pierd în preistorie. În mare parte, umanitatea primește cultul și riturile de la tradiție sau, mai rar, prin revelare directă (în general și aceasta
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
7-8; Num 28,18-25; Ez 12,16), în timp ce Dt 16,8 recunoaște ca festivă în acest sens doar ziua a șaptea. Unica diferență a papirusului față de Biblia ebraică constă în interzicerea băuturii (lin. 7); textul a fost restaurat ipotetic după uzanța atestată de Mișna, Pes III,1, care, între altele, oprește de la consumul berii de orz egiptene; dacă reconstruirea textului este corectă, atunci această prevedere este foarte veche. În fine, linia 5, paralelă „sacerdotalului”, contrazice Dt 16,2.5-6. Și terminologia
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
devreme am tratat despre relația dintre calendarul agricol și cel lunar obișnuit cu privire la sfârșitul anului; trebuie să observăm, așadar, că unui dublu final al anului i-ar corespunde un dublu An Nou. La cele mai multe dintre popoarele antice (unele păstrează aceleași uzanțe și astăzi), aceste date nu constituiau doar simple indicații cronologice așa cum ar fi tentat să vadă ochiul neatent al cititorului modern al unui text antic, fiind vorba probabil de cel mai critic aspect al anului. În acest moment recolta adunată
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
menționată doar heḥag, „sărbătoarea” (prin excelență) (cf. Jud 21,19; Os 9,5; Lev 23,39); O tendință asemănătoare întâlnim și în Noul Testament când In 7,2 vorbește de hē heortḗ, „sărbătoarea” (prin excelență) (cf. 12.2.a), dar această uzanță nu este nici constantă și nici sistematică; în orice caz, este o sărbătoare ce are o poziție privilegiată în calendarul liturgic. b) Cât privește originea sa, și de această dată trebuie să expunem cititorului diferite dificultăți. Izvoarele biblice conțin două
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
s-ar putea să fie vorba de un eveniment extraordinar, fără nicio legătură cu vreuna dintre festivitățile care cădeau de obicei în această perioadă. Trebuie să ne reamintim însă că în mare parte cultul are la bază elemente tradiționale și uzanțe antice; de aceea e necesar să fim prudenți când catalogăm o acțiune ca extraordinară (cf. 9.3). b) Discreția și concizia izvoarelor biblice ne obligă să apelăm din nou la Mișna care și în acest caz ne furnizează detalii impor-tante
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și zi de odihnă. 14.3. Sâmbăta în iudaismul mijlociu În timpul exilului și după aceea, sâmbăta a devenit din ce în ce mai mult unul dintre elementele care defineau pietatea iudaismului mijlociu. În Cartea lui Ezechiel (în special Ez 20,12 șu.), alături de alte uzanțe, sâmbăta dobândește pentru exilați și pentru cei rămași în patrie calitatea de mărturisire de credință. a) Profetul o numește „semn”, „pentru ca să se cunoască că eu, Yhwh, sunt Dumnezeul vostru”. Prin urmare, sâmbăta trebuie „observată” (rădăcina šămar) și „sfințită” (rădăcina qiddeš
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
15,32 ș.u.); pedeapsa prevăzută celui care o încalcă este moartea, așa cum Legea prevedea și în cazul sacrilegiului. Cu excepția perioadei preistorice, nu putem verifica dacă, și eventual când și unde, a fost vreodată aplicată această sancțiune. În Ezechiel, conform uzanței specifice documentului „sacerdotal”, motivația este legată de creație. b) Ulterior încep să apară primele măsuri restrictive despre care unii savanți, fără prea mult succes, au afirmat că se inspiră din cele care apăsau asupra zilelor nefaste babiloniene: Ex 35,3
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cele două versiuni ale Decalogului (Ex 20; Dt 5) (Lohse 1964). Ne vom limita să semnalăm doar unele aspecte fundamentale comune tradiției ortodoxe și celei schismatice sau eretice. Începem prin a preciza că o lege sau chiar și numai o uzanță care prescria încetarea oricărei activități o zi pe săptămână nu constituie doar un precept religios, dar este și un important element economic și social. Se prevedea de fapt că toți, evrei sau neevrei, liberi sau sclavi, bărbați sau femei, chiar
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
-i da un conținut ideologic și teologic sigur care probabil îi lipsea la început. Acest raționament este urmat de mulți savanți, fie și doar ca ipoteză de lucru. Acceptându-l, se ridică imediat o altă întrebare: care era scopul acestei uzanțe în contextul său originar? a) Unul dintre răspunsurile posibile se bazează pe ipoteza că, într-o perioadă în care nu erau cunoscute tehnicile rotației culturilor și a fertilizării solului cu ajutorul îngrășămintelor, se puteau obține aceleași rezultate prin repausul periodic al
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
deja jignită prin încălcarea de către agricultor a dreptului său de suveranitate. Cu alte cuvinte, avea loc un fel de restitutio in integrum, de restabilire a condițiilor originare ale solului după deteriorarea sa, cauzată de intervenția omului. b) Dacă exista această uzanță se ridică întrebarea: cum se punea în practică, efectiv, principiul odihnei pământului? Plecând de la paralelismul dintre anul sabatic și eliberarea sclavului din cauza datoriilor (Ex 21,2 ș.u.), unii comentatori presupun că, la origine, odihna pământului nu se celebra în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de carne. Chiar dacă datarea sa nu este sigură, e vorba de o interzicere relativ recentă în comparație cu celelalte. Are la bază porunca biblică din Ex 34,26 și Dt 12,21: „Nu vei găti iedul în laptele mamei sale”, probabil o uzanță atestată în Ugarit, legată de riturile de fertilitate; această interzicere este interpretată rigorist, în sensul de a „face un gard împrejurul Torei”. Principiul e precizat în Mișna, Av I,1 care cere ca atunci când se împlinește un precept să se
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]