914 matches
-
devină unul dintre ei, pentru că atunci n-o să mi se mai aprindă călcâiele după el. Dacă va fi acolo în seara asta? Trebuie să par inabordabilă. Poate dacă... nu, un inel de logodnă ar fi prea de tot. Dar o vânătaie pe gât ar fi ceva... Și cum o să faci rost de una? De la tine, desigur, spuse Joy, dând la o parte o claie impresionantă de bucle. Uite, dacă nu te deranjează. Dar mă deranjează. — Te rog. Și pentru că era genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu te deranjează. Dar mă deranjează. — Te rog. Și pentru că era genul de om care se conforma, Ashling și-a înăbușit dezgustul, și-a plasat fără nici o tragere de inimă dinții pe gâtul lui Joy și i-a aplicat o vânătaie. Cam pe la jumătatea procesului de făcut vânătăi, cineva a spus „Oh!“. Au ridicat ochii, cu o expresie împietrită de vinovăție. Ted stătea în picioare, uitându-se la ele. Părea supărat. — Ușa era deschisă... Nu mi-am dat seama... Sper să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rog. Și pentru că era genul de om care se conforma, Ashling și-a înăbușit dezgustul, și-a plasat fără nici o tragere de inimă dinții pe gâtul lui Joy și i-a aplicat o vânătaie. Cam pe la jumătatea procesului de făcut vânătăi, cineva a spus „Oh!“. Au ridicat ochii, cu o expresie împietrită de vinovăție. Ted stătea în picioare, uitându-se la ele. Părea supărat. — Ușa era deschisă... Nu mi-am dat seama... Sper să fiți fericite împreună, adăugă el după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
deja sparte de loviturile mele. De fiecare dată când ieșeam la bătaie, trimițând-i un un-doi în gardă și abdomen, îmi burdușea plexul solar. Lupta se transformase într-un război al secundelor. Așteptând începutul rundei a opta, am văzut că vânătăile aproape că începuseră să-mi sângereze. Mă dureau urechile de-atâtea scandări ale numelui meu. În colțul opus, antrenorul lui Blanchard îi tampona arcadele cu un creion astringent și îi prindea niște bandaje adezive minuscule pe bucățile de piele zdrelită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
minte înainte de-a leșina a fost că l-am aranjat pe bătrânu’ - și încă pe cinstite. • • • Mi s-au dat zece zile libere de la serviciu - asta la insistențele doctorului care m-a consultat după meci. Aveam coastele pline de vânătăi, falca umflată cât roata carului, iar lovitura care m-a scos din joc îmi slăbise șase dinți. Felcerul acela mi-a spus mai târziu că Blanchard avea nasul spart și că i s-au pus douăzeci și șase de copci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spuziți cu arsuri de țigară, iar cel drept îi atârna, prins de torace doar într-o fâșie de piele. Sânul stâng era crestat în jurul sfârcului. Tăieturile pătrundeau până la os, dar cel mai rău arăta chipul fetei. Era tot numai o vânătaie. Nasul îi era înfundat în cavitatea facială, iar gura îi era tăiată de la o ureche la alta, într-un rânjet care parcă își bătea joc de brutalitatea la care fusese supus trupul. Știam că zâmbetul acela îmi va rămâne întipărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu toate alifiile. Începu cu cea mai des auzită replică introductivă la cazul Short: — Nu știu cine a omorât-o. — Mi se pare normal, dar haideți s-o luăm de la început. Când ați făcut cunoștință cu Liz Short? Sally își scărpină o vânătaie lăsată pe gât de un amant înfocat. — Vara trecută. Cam prin iunie. — Unde? — La un bar din centru, Yorkshire House Grill. Eu eram cam pilită și îl așteptam pe... îl așteptam pe Charlie I. Liz încerca să agațe un moșulică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
groaznic. Mai ales atunci când se răsfrânge asupra unui copil de cinci ani. În regulă, fiecare poză de pe perete Îi arată pe cei trei ca și cum s-ar distra de minune, dar oamenii nu au tendința să pună În sufragerie poze cu vânătăi, arsuri de țigară sau oase rupte. Logan era absorbit mai ales de o poză făcută undeva pe o plajă Însorită, În care toți erau În costum de baie și zâmbeau În direcția camerei. Silueta mamei Îți tăia respirația, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zile mai bune. De exemplu, cea de ieri. Fusese ultima dată când Logan dăduse ochii cu Bernard Duncan Philips, cunoscut drept Hoitarul. Era destul de murdar și-atunci, dar măcar nasul nu-i arăta ca și cum cineva Îl pocnise cu un baros. Vânătăile deja i se Întindeau pe față și un ochi Îi era Închis din cauza umflăturii, cu pielea de un purpuriu intens. Barba Îi era curată și țepoasă pe-o parte, unde cei de la spital Îi spălaseră sângele uscat. Buza Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan. Doar că mortul era mult mai Încrețit, de parcă cineva ar fi tras jos fața din creștetul capului ca să poată deschide craniul cu un ferăstrău de oase și să scoată creierul. Pielea era ca de ceară și palidă, iar niște vânătăi roșii profunde marcau locurile În care sângele se adunase și se coagulase. Mai avea o vânătaie pe tâmpla stângă. În poză, Logan crezuse mereu că e doar o umbră. Principala atracție era Încă ascunsă. Trase fermoarul În jos până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
creștetul capului ca să poată deschide craniul cu un ferăstrău de oase și să scoată creierul. Pielea era ca de ceară și palidă, iar niște vânătăi roșii profunde marcau locurile În care sângele se adunase și se coagulase. Mai avea o vânătaie pe tâmpla stângă. În poză, Logan crezuse mereu că e doar o umbră. Principala atracție era Încă ascunsă. Trase fermoarul În jos până la capăt, expunând un trup gol care trecuse de prima tinerețe pe vremea când era viu. Conform poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să facă o treabă curată. Era vorba mai degrabă de chirurgie la Întâmplare, din entuziasm, decât de abilitate. Privirea lui Logan trecu peste sângele Închegat. În jurul ambelor glezne erau urme distincte de legături. Și la Încheieturile de la mâini la fel. Vânătăi brutale, piele sfâșiată. Urmele unei lupte. Se cutremură. După cum se părea, Geordie fusese legat și treaz câtă vreme unul dintre băieții McLeod Îi luase jos rotulele. Lovitură după lovitură. Iar George Stephenson fusese un tip masiv. Probabil opusese multă rezistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bolnav Îi era luată. Matthew văzuse de dimineață ziarul tatălui său. Niște părinți din Garthdee Îl bătuseră de-l luase naiba pe tip, pentru că pierdea vremea prin apropierea școlii la care mergeau copiii lor. Fața omului era un amestec de vânătăi mov-verzui. Merita, al naibii, se gândi Matthew, În timp ce se chinuia prin lapoviță cu altă lopată plină de cadavre puterzinde. Aproape ajunseseră la jumătatea mormanului din clădirea aceea. Unul jumătate gata, mai aveau unul jumătate. Apoi urma un duș lung, abonamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lângă Bernard Duncan Philips, privind spre mutrele Încruntate ale inspectorului Insch și sergentului McRae. Mica Încăpere puțea. Nu era doar inexplicabilul damf obișnuit de picioare Împuțite, ci și unul de transpirație stătută și animal intrat În putrefacție emanat de Hoitarul. Vânătăile pe care le văzuse Logan noaptea trecută se Întinseseră. Purpuriul-Închis și verdele se Întindeau pe fața prizonierului, dispărând În barba mată. Mâinile i se agitau pe tăblia mesei, cu pielea murdară și unghiile Înnegrite. Singurul lucru curat la el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu flacoane de medicamente. Se Întoarese să-i ceară scuze și se trezi privind o figură cunoscută. Numai că, de data aceasta, mama Lornei Henderson afișa un imens ochi vânăt. Încercase să-l acopere cu o tonă de farduri dar vânătaia tot se vedea. — Sunteți bine? o Întrebă el. O mână agitată flutură În dreptul ochiului umflat și se forță să-și pună un zâmbet pe față. — Sunt bine, spuse, cu vocea ușor iritată. N-am fost nicicând mai bine. Dumneavoastră ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cămășii, expunându-și gâtul În toată splendoarea sa cea strangulată. Watson făcu o grimasă de durere din nou, de data aceasta pentru el. Urmele degetelor lui Doug Disperatul se vedeau pe pielea palidă, roșii și purpurii. Cele mai mari două vânătăi erau de o parte și de alta a traheei, unde degetele mari ale bătrânului Încercaseră să stoarcă viața din el. — Isuse, ce s-a-ntâmplat? — Păi, am căzut și nu m-am putut ridica. Logan se apucă din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Disperatul, cu soarele strecurându-se pe fereastră, unde firele de praf se ridicau leneș În soarele matinal de decembrie. Un televizor, pus sus pe peretele opus patului, licărea fără sunet pentru sine. Ocupantul camerei era sprijinit În pat, arătând Îngrozitor. Vânătăile umpleau partea dreaptă a feței sale, iar ochiul său cel alb lăptos era aproape Închis din cauza umflăturii; doar că, În ciuda umflăturii, Doug Disperatul tot arăta rahitic. Era greu de crezut că acesta fusese bărbatul care aproape că-l ucisese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
al Hoitarului. Logan și Watson stăteau la intrare, sorbind din cafeau călâie, cu aromă de plastic, pe care agentul le-o adusese În cele din urmă. Doug Disperatul arătase rău, dar Hoitarul arăta și mai rău. Bandaje albe separate de vânătăi. Îi puseseră ambele brațe și un picior În ghips de când Îl văzuse Logan ultima dată. De parcă era Într-un film din seria Carry On. Masca de oxigen dispăruse, fiind Înlocuită de un tub cu o piesă pentru nas la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a Început să dea În el cât era căzut la pământ. O pereche de ochi creionați cu roșu se ațintiră asupra lui Logan. Lacrimile se rostogoliră pe obrajii bolnăvicioși. Am Încercat să-l opresc, dar m-a lovit... Asta explica vânătaia pe care o observase În ziua În care-i lăsase În clădire. — Care era mesajul, Cameron? Mesajul misterios despre care Simon McLeod spunea că știu toți din Aberdeen. Toți În afară de poliție. — M-a scuipat... Îi scăpă un geamăt, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
parte a găurii, Jamie se târî Înainte și privi În jos, În Întunericul de cerneală. Martin nu mai ieși. 39 Logan stătea În zăpada care cădea delicat, privind luminile ambulanțelor sclipind În depărtare. O luaseră pe Watson: contuzii, hipotermie, câtva vânătăi urâte și vreo două coaste fisurate. Urma să i se facă un vaccin antitetanos pentru mușcături. Nu era cazul să-și facă griji, așa spusese medicul de pe ambulanță. Nu și dacă ne gândim la ce se putea-ntâmpla... Logan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
afla în siguranță. Ea adăugă fără a încerca măcar să-și stăpânească ironia din glas: - Proprietarii imobilului au ieșt de acolo pe propriile picioare. Nimeni nu a fost rănit. Deși am înțeles că unul dintre ei s-a ales cu o vânătaie pe obraz mai târziu, când s-a opus arestării. - Arestării? - A încercat să fure lanterna unui pompier și apoi a urinat pe el. - O, Doamne... Mormăi: - Nu li se făcuse niciun rău, erau drogați și erau niște pușlamale. Ăștia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
i-a venit să leșine. Avea bărbia și obrajii iritați și, pe alocuri, era zgâriată de la barba lui; avea buzele umflate; pielea gâtului era roșie din loc în loc, cu urme de mușcături; părul era încurcat, cu noduri prin el; avea vânătăi pe pulpe de cât se împinsese el. Capul îi pulsa de cât se izbise în tăblia patului, osul pelvian o durea de la atâta frecat și pilea sensibilă dintre picioare părea că fusese frecată cu șmirghelul. Până și picioarele o dureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plec, spuse Leigh pe un ton liniștit, fără intonație. — Știu, iar eu te rog să stai. Leigh îi aruncă o privire și văzu că barba lui nerasă era căruntă, iar cearcănele din jurul ochilor erau atât de adânci că păreau niște vânătăi. — Jesse, te rog. Oftă întoarsă cu spatele la el în timp ce-și punea dosarele în geantă. Își aminti că-și lăsase cartea Ceva albastru în camera de oaspeți, dar n-avea de gând să se mai întoarcă acum după ea. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fi putut să-i placă bătrînul rus, dar Verei nu - est-europenii și bielorușii erau chiar mai snobi decît englezii. — Bună, domnule Guerevici. Îi caut pe mama și pe tata. Dar cum ar putea să fie aici? Bătrînul rus arătă spre vînătăile de pe fața lui Jim și clătină din cap. — Toată lumea e În război și tu tot te mai Învîrți pe bicicletă... CÎnd ofițerul japonez Începu să-l Înjure pe unul dintre hamali, domnul Guerevici Îl trase pe Jim În spatele unui platan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Se trezise a doua zi dimineață În zgomotul tramvaielor care treceau pe Avenue Foch, al claxoanelor convoaielor japoneze care intrau În oraș și al miilor de sirene care urlau continuu și care constituiau de fapt emblema sonoră a Shanghai-ului. VÎnătaia de pe față Începuse să dispară, lăsîndu-i chipul mai slab decît și-l amintea, cu gura mai strînsă și mai Îmbătrînită. Uitîndu-se În oglinda din baia lui Patrick, la haina sa prăfuită și la cămașa murdară, se Întrebă dacă mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]