667 matches
-
Nicolae Păun. Atunci când ușa se deschide, bătrâna îl recunoaște instantaneu pe negricios. Partea a III-a debutează cu portretul oaspetelui neinvitat: "Era un om nu prea înalt, slab și subțire, cu brațe lungi, cu mâini nepotrivit de mari și de vânjoase pentru statura lui". Se insistă, ca într-un raport criminalistic, asupra fizionomiei: ochii erau "extraordinar de lucioși și de mari, de un negru de funingine, sclipind sub fruntea agresivă ca un pumn. Părul negru începuse să încărunțească pe la tâmple și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pînă la brîu și cu picioarele crăcănate, coseau secara. Tăișurile șuierau mușcînd din tulpinile ce se răsturnau pe partea dreaptă. Fiecare descria cu coasa, în față, un mare semicerc, înaintînd în rînd cu ceilalți. Cei doi parizieni le admirară brațele vînjoase, simțindu-se cuprinși de o venerație aproape religioasă în fața pămîntului atoateroditor" (G. Flaubert, p. 26). "Marea se vedea pe o distanță de o milă împrejurul vasului. Ce priveliște! Cine ar putea să o descrie? Ce mînă meșteră ar fi putut
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
orizontului, bărcile cu pînze păreau niște pete albe nemișcate". 2. pregătește oferind indicii, explicații asupra fenomenului ieșit din comun: Un bărbat se îndreptă către noi. Era probabil mecanic. Purta un maiou plin cu pete de ulei și motorină. Trupul său vînjos de luptător și figura de deținut periculos nu îmi inspira prea multă încredere. Pe bicepșii bine făcuți zării nume-roase tatuaje, dintre care unul se vedea foarte clar: era o sabie fin conturată. [Mai tîrziu, în mod misterios, moare un pasager
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ca și sub cea de aba; că aici ar fi paradisul românilor, de acord; dar, să o recunoaștem, infernul e și el prea aproape. Vom reveni asupra acestor contraste. Vara, Bucureștiul apare sub un chip mai avantajos. Cete de arbori vânjoși cresc peste tot și ascund sub frunzișul lor verde maghernițele cele mai sărace, zăplazurile vechi. Dacă privim panorama Bucureștiului de pe vârful dealurilor care mărginesc malurile Dâmboviței sau din înaltul turnului de observație al pompierilor, orașul oriental se desfășoară ca o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
egal cu ei, altfel nu... L-am băut și m-am uitat țintă la Megherel. Era un ins cu fălci puternice, care făceau din chipul lui ceva pătrat. Privirea îi era dominatoare, dar turbure, frizura neagră, înaltă, umerii lați, gâtul vânjos. Purta un costum bej care stătea pe el ca pe-un cal, nu se mula, se strâmba din coate și la revere. Îi cunoșteam pe zbanghiii ăștia, erau din altă lume decât a noastră, cum mă vedeau, nu știu de ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ieșea cîte-o muiere, îl băga în curte, îl dezbrăca și îl spăla. Ce vină avea el săracul, că era slăbănog, spunea ea, și îl lăsa să doarmă în bătătură pe troscot. Mai târziu am auzit și citit că poporul e vânjos, sănătos. E cine e, dar câți strâmbi nu vedeam eu trecând pe drum, șoldii, fete cu picioarele cât niște putinee, muți frumoși, de care abuzau văduvele, inși cu tot felul de gâlme la gât... Mama zicea că sunt "păcate de la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lecției. Introducerea. Expunerea subiectului. încheierea. Tema aceea trebuia formulată în scris, și când era vorba de literatură nu era o glumă. Puși în situația de a urmări o idee (și mai târziu, în viața literară, am cunoscut scriitori talentați și vânjoși, cu sevă în ei, dar care chiar dacă ar fi mers aiurea și s-ar fi izbit cu capul de un copac, după cum spusese la un moment dat tot unul dintre ei" tot n-ar fi găsit o idee) veneau la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Înalt, suplu, drept, cu mustața lui deasă și neagră, cu părul dat peste cap, un bărbat Împlinit În viața de familie, Înconjurat de cei patru prichindei care se bucurau la sosirea lui, acasă, de la muncă. Ne Îmbrățișa iar brațele lui vânjoase ne Înconjurau pe toți, nu lăsa pe dinafară pe niciunul dintre noi și niciodată nu Îl vedeam obosit. Apoi, când ne lua de mânuțe și mergea cu noi cu Moș Ajunul, când făcea cărare prin zăpada ambundentă, iarna, iar noi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Zice că are o vorbă cu matale, am continuat eu fără să mă întorc spre ceilalți doi. Vii? - Vin, mă, ce-am să fac, mă pun rău cu tine? Părea mai înalt decât l- am văzut prima dată. Avea brațele vânjoase, iar cămașa suflecată până la cot lăsa să se vadă pielea cafenie atinsă de soarele timpuriu. Pe lângă el nici nu existam. A deschis ușa înainte ca eu să ajung la ea și m-a lăsat să ies. Am coborât treptele, am
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cerul se înseninase aproape cu totul. În piață se opriră. Marcel își freca mulțumit mâinile, privea cu duioșie la geamantanul așezat jos, în fața lor. - Uită-te într-acolo, spuse Janine. Din partea cealaltă a pieței venea către ei un arab slab, vânjos, înfășurat într-un burnus albastru, încălțat cu cizme galbene și moi, cu mănuși în mâini, și purtându-și mândru fața arsă de soare, cu trăsături puternice. Numai vălul răsucit în chip de turban îl deosebea de acei ofițeri francezi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe plită. Îi turnă iar ceai lui Balducci, șovăi, apoi îi turnă din nou și arabului, care bău și de data asta cu lăcomie. Cum își ținea brațele ridicate, veșmântul i se desfăcu și învățătorul îi zări pieptul slab și vînjos. - Îți mulțumesc, fiule, spuse Balducci. Și acum, am luat-o din loc. Se ridică și se îndreptă către arab, scoțând din buzunar o bucată de frânghie. - Ce vrei să faci? întrebă pe un ton sec Daru. Balducci, nedumerit, îi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
capul lui bărbos un uriaș bolovan pătrat, așezat de-a dreptul pe țeastă, care nu-i era apărată decât de o foaie de plută. Coborî cu pas sigur treptele bisericii, cu piatra bine potrivită în arcuitura brațelor sale scurte și vânjoase. Când ajunse în spatele raclei, procesiunea porni. Din biserică se iviră atunci muzicanții, îmbrăcați în tunici viu colorate și suflând din răsputeri în alămurile împodobite cu panglici. Penitenții grăbiră pasul, în sunetele unui marș vioi, apucând pe una din străzile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cum nu se poate mai frumos. Teiul încă trăiește, deși poartă multe semne care arată că timpul nu l-a iertat. Dar... De unde ai mai scos un nou “dar”, vere? Acest “dar” are suport,dragă ieșene, și încă unul foarte vânjos! Adică? Păi n-ai văzut că prin tulpina lui bătrână a pornit - așa, într-o doară - tocmai din rădăcină, un mugurel care... năzuind spre lumină a crescut an de an și acum este un tei tânăr care cearcă să ia
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
munții atât de bine încît nu o dată s-au ascuns în peșterile lor alungîndu-și dușmanii cu bolovani de piatră prăvăliți de sus. De aceea neamul kanuri i-a numit tibbu, adică oameni de piatră. Oamenii tibbu au picioare iuți și vânjoase și nimeni nu poate alerga mai repede ca ei după vânat sau vrăjmași. Sunt și viteji și cei mai harnici în aceste locuri. Neamul daza, ramură de miazănoapte a neamurilor tibbu, stă în oaze și nu și le părăsește ca să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zvelt și poate numai cu câțiva ani mai în vârstă decât Iahuben. Pielea lui neagră strălucea, dinții erau albi, părul des și ușor încrețit mărginea o frunte bogată, nasul puternic umbrea buzele destul de subțiri, ca arcul destins. Mâinile lui păreau vânjoase, umerii lui erau buni de urnit stânci. Și aproape tot timpul, cu capul ușor dat pe spate, se uita la cer. Soldații se țineau destul de vioi, dar Iahuben nici nu băgă în seamă drumul sau oboseala, înviorat de vraja cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o vedea totdeauna în ochii acestui sclav, în sufletul căruia nu putea să pătrundă. Vrând să se arate încă o dată mărinimos, Tefnaht spuse: - Spune pentru ce ai venit? Te ascult. - Stăpâne, unul din robii cei mai ageri și cei mai vânjoși ar munci mult mai bine dacă i s-ar lăsa și femeia pe care au găsit-o soldații la miazăzi de oază. Este femeia lui. Tefnaht se încruntă: - Tu știi bine că nu e în gândul nostru aducerea de roabe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dintre Pământuri și Marea Atlantică. Acei oameni aveau pielea albă și părul galben sau negru. După lupte lungi cu localnicii Atlantidei, toate aceste neamuri se amestecară între ele și dădură naștere poporului cu pielea roșiatică și cu trupul înalt și vînjos: al atlanților. Într-un veac depărtat, după ce acel amestec se săvârșise, muntele cel mai înalt din pragul punții de pământ care lega insula de azi de întinsa țară vecină începu să scuipe foc și noroi fierbinte din gura lui ridicată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mă ajute la strânsul fânului, cine-o să-mi păzească grădina și via, dacă vrei să pleci razna? Într-un fel, avea dreptate tata. Casele din curtea lor, vacile, caii, grădina și tarlalele aveau nevoie în continuare de brațe tinere, vânjoase, însă tot firesc, el voia altceva, în afara orizontului oarecum restrâns la acea vreme la țară. Ioan zâmbi. Jumătate dintre amintirile copilăriei erau legate de via lor, de pădurice și de copacii ei verzi, de harbuzărie, de grădină, de frunzele de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cetele proprii de căiuți, urși, capre etc. Cetele de urși sunt formate din grupuri de 3 până la 6 personaje, în frunte cu un ursar, costumul acestuia fiind confecționat dintr-un material în care roșul este culoarea predominantă. Tinerii cei mai vânjoși care îmbracă aceste măști, au ocazia de a-și etala forța și iscusința, caractere întâlnite la urs, ridicând ursarul pe bâte și purtat pe umerii acestora, își fac loc prin mulțimea adunată la această desfășurare de parade mascate ce au
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
de la individ ca el "să facă față", să se descurce singur. Tocmai acum i se cere lui să umple "vidul social", să devină "contabilul propriei existențe", "gestionarul propriilor rezultate", să adauge zilnic câte ceva la CV, să fie mereu rentabil, performant, vânjos, frumos. Individul care nu analizează cu luciditate condițiile obiective în care se poate realiza ca subiect intră într-o cursă iluzorie către un proiect fără limite identificabile... Modul în care omul conștient trăiește emoțional și rațional interacțiunile cu mediul, cu
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ei din adânc și din necuprins, forța dă forță și formă deplină tuturor ce sunt, în clipa lor și în veșnicia lor. Soarele arde, pământul este rodnic și mănos, marea geme de pești, plantele sunt pline de sevă și animalele vânjoase, râurile curg reci și înspumate izbindu-se de stânci, focul este năprasnic, iar ce piere renaște și se primenește mereu. Până și în perindarea zilelor și a nopților, a luminilor și umbrelor se simte respirația puterii care stăpânește lumea, fiind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și crâncen, peste care nu poate trece și trebuie chiar să dea înapoi și, de spaimă, să fugă. În schimb, când ai putere, înduri și rămâi neclintit: ca norii grei și nebătuți de vânt, ca un stejar înalt cu rădăcini vânjoase și adânci, ca un pinten de deal care abate apele puhoaielor sălbatice către câmpie, ca o stâncă izbită de nesfârșite valuri; sau ca un măgar îndărătnic scăpat în lanul de grâu pe care-l lovesc zădarnic cu bâtele niște copii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
E firește aici un grad de recunoștință pentru Peleu, care îl primise și îl păstrase în casa lui, dar și expresia unui caracter ales, pe care Patrocles l-a moștenit. Cum arăta, nu ni se spune. Că era mare și vânjos, nu ne putem îndoi, altfel nu i s-ar fi potrivit armura lui Ahile și n-ar fi putut-o purta. Cât despre frumusețe, Homer n-o descrie niciodată, mulțumindu-se cu calificări generice. Totuși aflăm de la el, lucru iarăși
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ei din adânc și din necuprins, forța dă forță și formă deplină tuturor ce sunt, în clipa lor și în veșnicia lor. Soarele arde, pământul este rodnic și mănos, marea geme de pești, plantele sunt pline de sevă și animalele vânjoase, râurile curg reci și înspumate izbindu-se de stânci, focul este năprasnic, iar ce piere renaște și se primenește mereu. Până și în perindarea zilelor și a nopților, a luminilor și umbrelor se simte respirația puterii care stăpânește lumea, fiind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și crâncen, peste care nu poate trece și trebuie chiar să dea înapoi și, de spaimă, să fugă. În schimb, când ai putere, înduri și rămâi neclintit: ca norii grei și nebătuți de vânt, ca un stejar înalt cu rădăcini vânjoase și adânci, ca un pinten de deal care abate apele puhoaielor sălbatice către câmpie, ca o stâncă izbită de nesfârșite valuri; sau ca un măgar îndărătnic scăpat în lanul de grâu pe care-l lovesc zădarnic cu bâtele niște copii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]