37,166 matches
-
Istorie a literaturii sîrbe rezoneanză cu toată proza sa care pare a fi străbătută de o "poetică itinerantă". Și în cel de-al patrulea roman al său, (după Dicționarul khazar, 1984, Peisaj pictat în ceai, 1988 și Partea lăuntrică a vîntului, 1991 - traduse și la noi) - Ultima iubire la }arigrad. îndreptar de ghicit (din care publicăm un fragment în aceste pagini) apar extrem de multe referințe la locuri, seminții, popoare, toate comprimate desăvîrșit, iar eroii sunt locuiți de dualitatea Viena-}arigrad, cum
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
nu va vorbi niciodată cu nimeni. Prima cheie. Magul Vreți să vă alăptez, mon lieutenent? - îl întrebă o fată pe tînărul Opujiș la intrarea într-un cort de la periferia Ulmului. Atenția locotenentului fu atrasă de o pasăre care, pe un vînt nebun pe deasupra cortului, zbura în loc ca legată. în cort, o voce de bărbat cînta " Amintirile sunt sudoarea sufletului" și Opujiș plăti și intră. Înăuntru, pe o masă, stătea magul încins la brîu cu un șarpe care își înghițea coada. în
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
sufletului". - Nu cred o iotă din ce spui - i-o tăie locotenentul -, totuși îți mai pun o întrebare. Poți să m-ajuți să-mi găsesc tatăl? Nu l-am mai văzut de cînd a slăbit piatra dar s-a îngrășat vîntul. Știu că s-a retras spre Leipzig, dar acum nu mai știu unde e. - Despre asta nu mă încumet să-ți spun, dar pot să-ți spun că joia vin în cortul ăsta cîțiva hoți de buzunare și niscaiva șarlatani
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
de Gorj s-a dezlănțuit într-un atac furibund contra nenorociților de gazetari... De asta ziceam că gazetarii trebuie să se păzească, la rîndul lor, de bîlbe și erori. Ca să nu-i dea baronului apă la multele lui mori de vînt! Securitatea și misterele revoluției JURNALUL NAȚIONAL continuă seria exclusivităților despre Revoluția din ‘89. Am remarcat un interviu cu un fost colonel de Securitate care, sub protecția anonimatului declară că "cei care au provocat panică la ultimul miting al lui Ceaușescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
ultimele luni ale vieții, „ș...ț pare o efigie ștearsă, un fel de Don Quijote al literelor române, surprins în momentul când tocmai își scotea viziera și își lepăda lancea cu care dărâmase și înălțase o serie întreagă de mori de vânt.” Unele imagini surprind prin insolit și aruncă reflexe jucăușe peste un profil sobru, de-acum canonizat. Cine ar bănui, bunăoară, în: „Un băiețaș de vreo 6-7 ani, uitându-se cu gura căscată la icoane și prapuri, întorcând spatele altarului, spre
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
de supraveghere, de tensiuni. Din lipsa mijloacelor de subsistență nu s-a mai cultivat obiceiul de a invita acasă pe cineva, prieten, coleg sau vecin. Odată cu încetarea alarmei și a restricțiilor, oamenii au ieșit la lumină. Plutea în aer un vânt de primenire, era căutat un focar de mobilizare a energiilor. Strada, cu agitația și neprevăzutul ei, a pătruns adânc în bistrouri, dar și în micile refugii unde literații își sorbeau cafelele. În Paris animația s-a concentrat acum într-un
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
izbutind, în acest sens, un mic și foarte frumos poem aproape suprarealist: „Întinzi o pânză/ o prinzi în cuie pe râma înaltă/ dar înainte de a-ți alege/ pensula cu păr de cal/ deschizi fereastră/ prin ea năvălește că un celt/ vântul/ și izbește cu furie pânză/ care se umflă se umflă se umflă/ până când casă se urnește din loc/ și despica în două pământul”. (un posibil tablou de Werner) De altfel, multe texte foarte bune la Robert Șerban și nu e
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
refugiul, totalitarismul, depeizarea, criză a cărei imagine apare extinsă asupra întregului univers. Am putea zice că e o apocalipsă cu un alibi epocal. Elementele naturii plîng și se zbuciumă în cadrul istoriei cumplite: “arborii începuseră să cadă/ el a fost ucis -/ vîntul scăpat piezis/ fără noimă/ punea peceți însîngerate pe porți” (Peceți). Sau: “acum dormind adînc în lemnul de măslin/ năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
cîte le supun trecîndu-le prin chipuri/ și prin ciocniri neiertătoare-n clipa crudă (...) nu cruț cuvintele și nici tăcerea ce le țese/ iar ele mă izbesc în patimi - nu mă iartă/ și-așa călătorim pe căi pe jumătate înțelese/ în vîntul ce ne bate prin aceeași soartă” (Călătorii prin cuvinte). În alternanță (în concurență!) cu momentele de iluminare prin depășirea constrîngerii telurice, se înscriu cele ale unei damnări ce pare a rezulta chiar dintr-o accepție demonică a transcendenței. Izbăvirea și
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
vehiculul. „Prin cumpărarea acestei motociclete mi-am împlinit un vis al copilăriei mele. Când eram mică, unchiul meu Karl, care avea și el una, mă așeza în ataș și pleca cu mine prin împrejurimi. Eu stăteam cuminte în ataș și vântul îmi zburătăcea părul. Amintirea plimbărilor în atașul marca Felber e una dintre cele mai frumoase din viață.“ Și scoțând o fotografie din buzunarul de la piept al salopetei de piele, mi-a pus-o în fața ochilor. Fotografia înfătișa un bărbat ca
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
l-a tot născut vîrtos. Linkeu Nu-s eu pus aici de pază, De plăcere să stau sus; Mă amenință o groază Din al lumii-afund, nespus! Cum țîșnește-o vîlvătaie, Văd prin noaptea grea din tei; Tot mai tare dă bătaie Vîntul în suflarea ei. Ah, ia foc bordeiul iute, Mucegaiul și el arde; Cineva acum s-ajute! Nu-i salvare mai departe. Bravi bătrîni, ce știu să vadă, Grijulii, de foc, se pare, Fumului căzut-au pradă. Vai, ce groaznică-ntîmplare! Roșii
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
inspirată din repertoriul romantic al altor poeți. Leopardi scrie, În anul 1818, duioasa poema „Sârmana frunză” (sau „Imitație”) o interpretare proprie a poeziei „La feuille”, a francezului J.V. Arnault („Pe unde-mi zbori, departe/ de creangă ta, sârmana / firava frunză? Vântul / m-a smuls din fagul ce mi-a fost părinte”); Eminescu scrie, În 1879, „Foaia veșteda”, după Lenau („Vântu-o foaie vestejita/ Mi-a adus mișcând fereastră / Este moartea ce-mi trimite / Fără plic scrisoarea această”). Eminescu În Italia Despre trecerea
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
român” și cine vrea să-l „vulnerabilizeze”, doar dl. Năstase știe. De-o fi vorba de Vasile Pușcaș, prim-ministrul poate sta liniștit: pe negociatorul-șef nu-l „vulnerabilizează” nimic. Dl. Pușcaș e beton! Nu-l mișcă, vorba textierului, „nici vânt, nici val”. Intrat în viața politică vizibilă după 1989, Pușcaș a fost numărul doi al României la ambasada din Washington. Ca și astăzi, era de-un cenușiu perfect. Dac-a avut el tupeul să califice șutul în fund aplicat de
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
parte integratoare a unei suferințe milenare. Am În suita de argumente prepoziția „la” și reflexivul impersonal „Îți rupe (răsuflarea) / o zbatere de lut, / de marmură, / de ceva neștiut./ Rădăcinile Înnodate / de curgerea vremii / pe sub pământ, / pădurile lumii, poate / Încolăcite de vânt./ Câmpie de trupuri zvâcnind, / rupând aerul, / brațe repezinduse, / parcă țipând .// Vuietul acestui câmp, / mă Învăluie, mă doare.../ Și o clipă, mă cheamă / acolo-n vâltoare.” Dincolo de excerptele oferite, toate poemele lui Alecu Croitoru sunt scrise cu o vizibilă studiere - atentă
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
vremii se duce și caligrafia unui oracol asemeni unui cal huțan și încă o scamă pe fluviu sufletul intră-n vitralii divine vedenii ca spumele fumegă prin scorburi de schismă prin corturi de rugă și frig s-ar zice că vântul husit s-a scurs printre brusturi de mit așa cum a fost cu degetele înroșite de veghe răsfoiești până-n zori un infoliu din filele lui cad aztecii unul câte unul flacăra lămpii incendiază salcâmii din umbra veacului încă puțin și orizontul
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
prin sângele lor vâslește fâlfâitul nocturn al îngerului exterminator vae soli se-aude de pe cel mai înalt catarg al amiezii ucigașe cine se mai poate salva să aștepte ivirea celui de pe urmă cuvânt pe buzele tale sfințite pe străzi pustii vântul scutură obloanele ruginite ale unei vechi porunci din inscripțiile gotice de pe pereții fosforescenți ai antimateriei se ivește din când în când câte un mic animal apocaliptic cu picioare de nichel stă și privește în lungul esenței divine de parcă ar aștepta
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
august tîrziu. surîde, șoptind abia auzit, am trăit și am aflat ceea ce sunt, fiind... ...doar reamintire... totul... lumina verii răsfrîntă într-o odaie de țară. afară, cineva slobozea o găleată-n fîntînă. se auzea lanțul zuruind chinuit. o răbufnire de vînt a izbit în zid ușa strîmbă a șurii. perdeaua s-a zbătut, fîlfîind. se porni o ploaie grea. i-am pus mîna pe braț. a închis ochii. pămîntul aburea sub ropotul subțiat și ca-n verile copilăriei, soarele se ivi
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
cinci era gata, comandă specială, mai puțin tichia și rucsacul. Înainte de a pleca spre Mănăstirea Piatra Scrisă, așa cum i se sugerase în vis, a urcat înfrigurat la mansarda casei, moștenite de la bunicul Septimiu, pentru a închide un oblon pe care vântul iscat din senin îl bătuse cu putere toată noaptea, spre mirarea sa. Cu o zi înainte, Armand verificase chiar el, plin de zel gospodăresc, toată casa, începând cu podul din lemn masiv... Scara din trunchiuri de stejar ce ducea înspre
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
Doamne, cel ce nu moare, Doamne, cel neivit! Drumuri de neocolit, Timpuri fără zăvoare, Doamne, dintre Răzoare, Doamne, din Infinit! Rune Gânduri-coloane, menhire, Urme de timp și uitare Semne, păgână menire Dintre gropi și altare! Pietrele lor, pomenire, Pulberi de vânt, depărtare, Fire legate de fire Printre gropi și altare! Pânza de iarbă, subțire, Laptele curs în șiștare, Val după val, omenire, Peste gropi și altare!
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
Paul Diaconescu Patima Oborul de vite era o imensă arie de pământ bătătorit de mii și mii de copite. În jurul lui, case pipernicite: mahalua oborului. Gicu Cocoș locuia într-una din aceste case, chiar în marginea oborului. Nimic nu împiedica vântul, viscolul, crivățul iernii să se abată, cu toată înverșunarea, peste casa lui. A părinților lui, de fapt. Căci colegul meu avea doar 16 ani, iar eu 14. Casa era mică, într-o odaie dormeau mai mulți frați, așa că Gicu Cocoș
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
să slobod captivele la rîu pînă-n orașul lor să înoate la vale prin valuri să ducă un cînt din ochii mei că din bibliotecă le dăruiam cîte-o carte filă cu filă spălată de părul meu de scorțișoară și uscată la vînt înainte ca soarele ucigaș din păduri să răsară. O misiune ce-a îndemnat primarii celor două urbe să mă răsplătească la concursul de fidelitate față de orașul lor dar făcînd chipuri ursuze să mîrîie-n tencuială să urle ziarele să mă lamentez
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
scris cu vorbe viața, cu tăceri Mi-am scris cu vorbe viața, cu tăceri. Nici răsfățat, nici ocolit de Parce. Din bun și rău n-a mai rămas ce stoarce și în desagi s-au adunat poveri. Abia m-ajunge vântul care toarce din freamătul pădurilor de ieri. Mi-am scris cu vorbe viața, cu tăceri. Nici răsfățat, nici ocolit de Parce. Și nu e drept ca vremea să mă-ncarce cu toamne și cu doamne și cu veri pământule care
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
să știi vreodată de ce. 850. Spune-mi un număr care nu face parte dintr-o enumerare a unei ierarhii! 851. Viața este o repetiție absurdă Înainte de spectacolul dat de moarte În cinstea Existenței. 852. Nu te lupta cu morile de vânt ale timpului tău dacă nu vrei să mănânci doar pâinea deșertăciunii cernută de acestea. 853. De câte ori văd norii arși de focul zilei Îi Întreb de ce nu pot să plângă cu lacrimile ploilor din ei? Parcă ar fi imaginea unei dureri
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
Destinul să ți se Împlinească până la capăt și nu Încerca să te sinucizi evadând din propria ta lume. 878. Ce minunată poate fi oglinda lacului gândurilor tale care se reflectă În nuferii luminii de un alb imaculat al iubirii. 879. Vântul potrivnic al Destinului, aduce valurile care șterg Întreaga sacralitate a imaginii sentimentelor noastre. 880. Frumusețea speranțelor lumii este spulberată de timpul unor Întâmplări care sunt cel mai adesea nedorite. 881. Imaginea Destinului acestei lumi ne pare mereu una ciudată și
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
ocean nu-și are adâncimea sa și care suflet nu-și are Cuvântul Lui Dumnezeu din care a fost Întrupat? 921. Nimeni nu va ști vreodată de ce s-a născut un nimeni pentru a muri același nimeni. 922. Privește la vântul cuvintelor neînțelese cum spulberă părul Învolburat de evenimente ale acestei lumi și Înțelege-ți speranța. 923. S-a Învins cineva pe sine fără să moară? 924. Oricât de mult ai dori să devii un altul până la moarte tot tu vei
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]