3,048 matches
-
valabilă în toate domeniile, dar cu atât mai mult în slujirea sacerdotală. Sfântul insistă asupra tăriei sufletești de nezdruncinat, în stare să suporte insulta, persecuțiile, supărările, ironiile, plângerile nemotivate. Virtutea constă, de fapt, în capacitatea de a nu se mânia. Vârtejul acestei patimi - și totodată păcat de moarte - atrage după sine aroganța, orgoliile personale, acuzațiile fără temei, ura și răzbunările, insultele și provocările obraznice care aduc foarte multe tulburări sufletești celor în cauză cât și celor din jur. Prin aceasta se
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Parintele_duhovnicesc_ini_stelian_gombos_1392366039.html [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
am prăvălit, nemernică făptură, Căzută în genunchi,fără să murmur! Acum merg liniștită ca asinul Nainte, înapoi cum vrea Stăpânul, Mi-e caldă suferința ca o soră Nu se-ntrevede drum în depărtare, Ascunsă-i deocamdată orice zare, Mă las vârtejului stârnit de horă! 2014 ÎN MAREA DE CUVINTE --------------------------------------- Un tânăr Inorog zburdă-n vâlcele Pădurile, câmpiile sunt bete, Eu după el mă iau cu dor,cu sete, Dând bice repezi, versurilor mele. Cu torsul lui de-un alb imaculat Apare
SONETE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/sabina_maduta_1413641820.html [Corola-blog/BlogPost/349375_a_350704]
-
și în prizonieratul din iadul siberian. Le-a revelat omenia și comportamentul din situațiile extreme în care erau purtați în război. A sondat în adâncurile sufletului românesc, în romanul „Mărturisirea”, dând la iveală caratele acestuia, chiar când este purtat în vârtejul păcatului. A fost un pătimaș al istoriei, căutând în negurile sale cauzele tragediei acestui neam românesc, pe care l-a iubit cu aceeași patimă. A fost un povestitor neîntrecut și un maestru al scriiturii pe mai multe planuri spațiale și
ROMANCIERUL GHEORGHE CHIRTOC A PLECAT!... de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1436937051.html [Corola-blog/BlogPost/374798_a_376127]
-
duce către sălașul veșniciei. Și, mai mult decât orice, pătrunse adevărul strigat cândva de ea. Acum abia se legară hotărât în minte, precum zalele unui lanț, murmurele din apă și sufletele oamenilor morți. Deși erau nenumărați, unii, tineri, alții, bătrâni, vârtejuri de bucurii ori de nevoințe, unii, senini, alții, plini de regrete, Scorbură îi simțea doar ca pe niște unde, unele mai calde, altele, mai reci ori ca pe niște zvonuri, mai blânde sau, dimpotrivă, mai zgomotoase! Atât! Până la urmă îi
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1417546123.html [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
clanului Căpățână. Gura lui, podită cu aur de trompetă insuficient acoperit de buzele vinete, lăbărța un rânjet foarte fericit deși cam plin de bale. - Hâââhhh, răspunse Ghiocel părând a-și da acordul pentru planul propus. Se formă un fel de vârtej din oameni, abia acum văzu că mai sunt și alții nu numai țigani, care îl plasă în frunte și începu să strige tot felul de chestii de-ți îngheța sângele în vine: Libertate, democrație, căldură, jos dictatura, mâncareee! Deși foarte
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1407255724.html [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
sânge din carnea pe care-o mângâi. străin doar visul se revarsă la dulcii dorului de sâni și clipa se-nfioară arsă, gândind la zeii cei păgâni. iarba, apele și cerul au trecut prin mine oarbe, sunt ca umbră, efemerul, ca vârtejul ce mă soarbe. de te-alung, eu iar te strig, e-ntuneric fără tine, mi se face-n mine frig, rătăcint printre destine. păsări albe trec pe ape, peste umerii tăi blânzi, vreau fântâni ca să-mi adape ochișorii mei flămânzi
ORE ASTRALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1396246493.html [Corola-blog/BlogPost/383449_a_384778]
-
susținu. O ghindă mică, într-o seară, căzu, prinsă-n zbor de-un vultur, zbură departe, hăt departe, la rându-i fiind bun sâmbur. Stejarul rămuros se-ntinse, cu umbra-i deasă protejând mulțimi de vietăți și plante și prin vârtejuri răzbătând. Ajuns acum copacul falnic și el rodi-ntr-o bună zi, cu sufletul plăpând, șăgalnic, pe ea astfel va nemuri. Îți mulțumesc, Treime Sfântă, din suflet eu îți mulțumesc, că n-ai lăsat să mă răpună tot răul din
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/margareta_mariana_saimac_1440688648.html [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
putea continua. Plutonomia speculează prin orice mijloace situații din care scoate sume enorme. Nenorocirea e că acest sistem nu dorește să se oprească aici întrucât aceasta este definiția capitalismului. Adică profit din ce în ce mai mare de la an la an (în detrimentul celorlalți). Acest vîrtej și tăvălug al banilor care produc bani nu se va opri deci aici. Probabil următorul pas al capilor plutonomiei va fi la momentul oportun, preluarea puterii politice mondiale și instaurarea unui regim planetar cu anumite reguli impuse de acest staff
APOCALIPSA SI RAMIFICATIILE EI. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Apocalipsa_si_ramificatiile_ei_mihai_condur_1357194868.html [Corola-blog/BlogPost/345654_a_346983]
-
e bun crezând în răul lor suit pe treapta unei scări la rang numit sublim... de ce? când poți cu mătura pitică să îndepărtezi și așchiile și petele și teama să privești oglinda-n care te-ai lăsat purtat într-un vârtej de litere de sunete de nuanțe false... (cafea în cești se toarnă. - Leandru tu ce dorești? se face liniște trupul mesei zvâcnește sau el prietenul domol frământă-n el povești) de ce? atât de mult am strâns în mine orbirea asta
SĂ ZBOR, ALEAN, ALINT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1401290726.html [Corola-blog/BlogPost/350583_a_351912]
-
anul 1992, această zi va comemora totdeauna, acest eveniment închinat blândului logofăt spiritual al Oradiei sfârșitului de secol XX - care a păstorit aceste meleaguri „de la brazda de NV a țării” între anii 1971 - 1992!... Drept urmare, în iureșul zilei și în vârtejul timpului mi-am adus aminte, pentru câteva momente de Preasfințitul Părintele nostru Episcop Vasile, a cărui plecare o regretăm foarte mult și astăzi!... De ce acest lucru, pentru că îi regretăm calitățile sale, personalitatea sa remarcabilă, abilitățile sale foarte competente în disciplina
EPISCOPUL ORADIEI DR. VASILE COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_episcopul_oradiei_dr_vasile_coman_.html [Corola-blog/BlogPost/355626_a_356955]
-
de leșin, că un bici fierbinte ce i se încolăcea în stomac. Ținea pumnii încleștați pe reverele de la haina lui. Avea impulsul automat să-i răspundă cu aceeași pasiune. Nu se putea concentra la nimic, în capul ei era un vârtej amețitor. Trupul ei se modela pe corpul încordat al bărbatului. Sărutul lui cobora pe linia gâtului, sub barbie, în jos. Dantela corsajului tremura sub respirația lui fierbinte. Își lipi obrazul de pieptul ei: - Cândva ... lucrurile acestea se vor întâmpla firesc
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1479653391.html [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
-n birouri, în presă, politică, școli, cultură și familii, practic în toată această goană năucă după mai mult și mai fățos, încât face din minciună o necesitate, din hoție o banalitate, iar din ipocrizie o jalnică realitate. Și astfel, în vârtejul circului generalizat și permanentizat, din ce în ce mai puțini români iau aminte la faptul că ne cam fuge pământul de sub picioare (la propriu și la figurat) și din ce în ce mai mulți dintre ei ori nu se sinchisesc de ceea ce urmează („După noi, potopul ... ”), ori realmente
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_nerusinarea_george_petrovai_1367109323.html [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
polul nord Și faci revelionul pe-o banchiză De n-oi muri de foame-ntr-un fiord Orice-ar fi, eu nu îi văd defectul O iubesc ca-n săptămâna oarbă Când se scaldă, vine și prefectul Că se isc' vârtejuri, să n-o soarbă Vin jandarmii cu echipamentul Legați la ochi să nu-i tragă păcatul Cu mic, cu mare, e prezent tot satul Și-un ziarist de la „Evenimentul” Și cum pășește grațios, involtă Punând parșiv pe-o parte, pălăria
DRAGA MEA de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Draga_mea_0.html [Corola-blog/BlogPost/358973_a_360302]
-
DANIEL MARIAN Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului La marginea tăioasă dintre neliniște și împăcare, se petrec contrariile și tocmai de aceea merită lupta pentru neadormire și permanentă căutare, un încăpățânat vârtej de sentimente te ia din loc și te plimbă dintr-o parte în alta a existenței palpabile dimpreună cu aceea posibilă, rememorarea fiind forța motrice care conduce elementele ființei într-o sublimare. Ancorarea sinelui se poate face în diverse moduri
UN DEMERS NECESAR ÎNTR-UN EXCURS DELOC ÎNTÂMPLĂTOR PRIN GRĂDINILE MINŢII DE DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1442990881.html [Corola-blog/BlogPost/374753_a_376082]
-
de la ocean care sunt țuguiate, cu forme ascuțite, necizelate, cele din zonele premontane sunt îndeobște șlefuite, rotunjite, cele de prundiș au forma lespezilor din grohotișurile și bolovănișurilor din regiunile noastre hidrografice și montane, parcă aici vântul ar bate într-un vârtej circular perpetuu de poate da la iveală astfel de muchii inofensive, cu neteziri fără colți sau tăișuri necioplite, așa că și dacă ai aluneca, nici rana căpătată n-ar fi decât o julitură sau vânătaie și nu una dechisă, tăiată, ajunsă
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 by http://confluente.ro/Ruinele_bunuri_nationale_.html [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
miezul zilei topind pendula timpului. Stai aninată de toarta lunii legănată de stele. De sub rimelul greu al genelor mă veghezi să nu mă tem de ce va urma. Îți văd lucirea în globul de cristal cu reflexii. Adio lacrimi cristaline și vârtejuri care mă întorc! Referință Bibliografică: Lumină cu reflexii / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1943, Anul VI, 26 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Mariana Bălășoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
• LUMINĂ CU REFLEXII de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/cristina_mariana_balasoiu_1461696072.html [Corola-blog/BlogPost/362792_a_364121]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > EXERCIȚII DE MEDITAȚIE (1) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului - Dragostea curată se naște din rugăciune. - Noi ne aflăm în mijlocul unui univers, un vârtej în continuă mișcare și care interacționează în virtutea unor legi și principii insuficient cunoscute. În spatele lor stă însă Dumnezeu. - Sfinții Părinți ne învață că atunci când încetăm să ne rugăm, începem să păcătuim. - Împăcat cu mine, împăcat cu oamenii, împăcat cu Dumnezeu
EXERCIŢII DE MEDITAŢIE (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_untaru_1448890081.html [Corola-blog/BlogPost/376986_a_378315]
-
care te înghite, un nod spațial care te înnoadă? Era de nedescris, ca orice forță a naturii! O creatură înaltă de trei metri pînă la umeri și de patru pînă la capul hidos, bălos, cu fălci clămpănitoare, o furtună de vîrtejuri și noduri spațiale care înainta grăbită pe patru picioare ca patru pistoane, cu gheare uriașe rupînd hălci din pardoseala indestructibilă de impătrunzitium, un monstru zămislit de nebunie și coșmar se cabră în fața lor urlînd de-ți îngheța inima-n piept
Șobolanii Spațiului by https://republica.ro/c-obolanii-spac-iului [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
perechi și apoi celebrul bal, cu dansuri diverse populare sau ușoare și nelipsita periniță. Tata și mama deschideau Balul cu celebrul vals: Dunărea albastră. Erau magnifici. Tata la un 1,90 m, mama la 1,45 m. O purta val vârtej mai mult pe sus sau chiar în brațele-i largi, ca pe o copilă, care se da de grindă... De la fiecare Bal, nelipsită era Bunica Maria, înaltă, cu părul prins împletit în codițe pe spate, strâns în coc sub o
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1398209325.html [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
găsesc măsline... Deși iernile erau blânde, întruna din serile de iarnă trecând prin cimitir spre casă și fiind întuneric (școala avea programul după amiaza pentru copiii claselor mici), începuse dintr-o dată să ningă viscolit. Fulgii de zăpadă mă prinseseră în vârtejul lor și amețisem. Scăpasem din mână ghiozdanul și cu mânuțele înghețate, nu-l mai puteam prinde din zăpada așternută. Frigul mă cuprinsese, am început să strig și am avut norocul că servitoarea ieșise din casă și venind în întâmpinarea mea
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1481220799.html [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
suflet, acest refugiu neprețuit, locul în care „norii grei și deznădejdea” nu vor putea ajunge. În fiecare zi, când tumultul lumii o copleșește, caută un loc mai retras și-i ascultă „tainica șoaptă,/ lumina caldă,/ candela vie/ nestinsă de niciun vârtej!”... (Refugiu în lumina unui zâmbet). Întoarcerea la anii copilăriei, acest timp al poveștilor, al purității și al marilor speranțe - devine un ax vertical de care se reazemă în clipele de mare cumpănă, în imensa agitație a lumii. Poeta nu pierde
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1483672888.html [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
pietre oprite în întunericul unui hău, în care nicio ninsoare nu mai putea ajunge. Nu mai știa dacă venise pe propriile picioare sau fusese adusă cu targa în salonul aflat după câte știa la etaj, dar păstra încă impresia unui vârtej rece, care în plină noapte o prinsese ca pe o frunză și o purta acum de colo-colo, fără vreo țintă precisă. Își amintea doar că, acasă, după cele câteva zile de disperare la non-reacția organismului ei, sângele țâșnise dintr-o dată
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Paginile_arse_tania_nicolescu_1359652198_r1dqz.html [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
și privirile blajine. Toamna de o căutați, e-n oglindă-aici, la mine! IUBIREA TOAMNEI MELE Iubirea mă cheamă, de mână, s-o țin, Când zburdă pe dealuri, primăvăratec. Îi spun că mi-e toamnă și prin păru-i lin, Vârtejuri de frunzes-au prins, nebunatec. Dar ea, nu mă ascultă, are visele ei Și vesel mă-ndeamnă spre creste. Îi spun: vine iarna și-n păr și pe-alei! Ea trece, râzând, peste toate aceste. Iubirea mă cheamă și cu ochii
TOAMNA DIN OGLINDA MEA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 by http://confluente.ro/Toamna_din_oglinda_mea.html [Corola-blog/BlogPost/348238_a_349567]
-
Acasa > Stihuri > Semne > CU ULTIMELE PUTERI Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce vârtej e-n sens, ce liniște-n zbucium! Nefiresc colinzi ciudata-ți amiază nesuflând în nai, ci într-un vechi bucium ce-abia vibrează. Parcă-ai fi un arc a cărui săgeată caută mereu doritele ținte care-atinse par păsări ce speriate
CU ULTIMELE PUTERI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1473791712.html [Corola-blog/BlogPost/373838_a_375167]
-
După ce intră în Ponoarele și lăsă în urmă clădirea modestă a Primăriei, încercă un sentiment de neliniște. Deși aproape amiază, soarele se pitise după o perdea groasă de nori ce-ntunecase cerul pe neașteptate, dând senzația unei înserări grabnice. Un vârtej de praf ridicat din nimic îi închise perspectiva, lăsând locul vizibil la numai 5-10 m în față. Pe drum, nici țipenie de om. În ciuda vântoasei, ieși din mașină, pentru a pipăi cu talpa drumul pe care urma să-l facă
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1405444346.html [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]