1,102 matches
-
reconstituit, se procedează în felul următor: 12,5 g lapte praf (provenit din lapte normalizat) sau 8,5 g lapte (obținut din lapte smântânit) se dizolvă într-o cantitate mică de apă (încălzită la +40°C), până la obținerea unei paste vâscoase și omogene. În continuare, se adaugă treptat și sub amestecare continuă, apă adusă la temperatura de +65....+70 °C; după răcirea amestecului la +20°C, se completează cu apă până la 100 cm3. 8.4.2. Metode de control a parametrilor
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
pungi). Recipientele pot fi introduse în ambalaje (de exemplu cutii, pungi, saci). 1. Prelevarea probelor din depozite a) Prelevarea probelor dintr-un lot. Produsele lichide se omogenizează, în prealabil, și se prelevează probele imediat. În cazul produselor solide, moi sau vâscoase se prelevează din recipient câte o porțiune din stratul superior, mijlociu și inferior; aceste trei porțiuni omogenizate reprezintă proba medie din recipient. Din această probă medie se reține o cantitate de patru ori mai mare față de cantitatea necesară pentru efectuarea
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
FORMELOR FARMACEUTICE FAR MACEUTICE SIROPURI OBIECTIVE: OBIECTIVE : Insușirea parametrilor de calitate pentru siropuri. Analiza calitativă și cantitativă a componentelor unui sirop. SIROPURI (Sirupi) - PREVEDERI FR X - Definiție Siropurile sunt preparate farmaceutice lichide cu un conținut crescut în zahăr, de consistență vâscoasă, destinate administrării interne. Descriere Siropurile sunt lichide limpezi sau slab opalescente, cu mirosul, gustul și culoarea caracteristice componentelor. Densitatea relativă Se determină conform prevederilor de la " Determinarea densității relative " . Indice de refracție Se determină conform prevederilor de la " Determinarea indicelui de refracție
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
jumătate mai intensă ca pe Lună (ce are gravitație de o șesime din cea terestră) extensia craterelor este mai modestă decât a celor lunare, exemplu poate fi forma pe care o ia suprafața unei ape, ori un lichid mult mai vâscos în momentul contactului cu o picătură (se formează inele concentrice cu proeminență centrală). Din acest motiv planeta Mercur e mai îndreptățită decât Luna la supranumele de «astru al poeților ă, astfel încât întâlnim forme de relief cu nume de poeți - Homer
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
lichidele sunt practic incompresibile, de aceea, lichidele au volum propriu în timp ce gazele sunt expansibile. Fluidul poate fi : * fluid perfect a cărei forma poate fi modificată fără consum de energie și căruia i se aplică legile hidrodinamicii; * fluid real acel fluid vâscos și compresibil (i se poate micșora volumul). Straturile de fluid pot aluneca ușor unele spre altele, ceea ce face ca frecarea lor internă, frecare ce apare la punctele de contact între straturi, numită vâscozitate, să se poată neglija în multe cazuri
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
diametru de peste 2000 km. Marea majoritate a suprafeței marțiene este foarte veche, dar există totodată și regiuni mai tinere, cu văi, câmpii și dealuri. Interiorul planetei este alcătuit probabil din nucleu metalic dens cu raza de 1700 km, un înveliș vâscos, mai dens ca cel de pe Pământ, numit manta și o crustă subțire cu grosimi ce variază între 80 km în emisfera sudică și 35 Km în cea nordică. O altă caracteristică interesantă a planetei sunt urmele de eroziune de pe suprafața
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
pereții tuburilor prin care curge acesta. Aceste interacțiuni se manifestă prin apariția unor forțe de frecare internă dintre straturile de fluid sau între fluid și pereții vecini. Fluidele la care se manifestă astfel de forțe de frecare se numesc fluide vîscoase iar fenomenul se numește vîscozitate. Să considerăm un fluid vîscos plasat între două suprafețe plane A și B dispuse paralel, suprafața A fiind fixă iar suprafața B se află într-o mișcare de translație cu viteza v. Diferitele straturi de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
prin apariția unor forțe de frecare internă dintre straturile de fluid sau între fluid și pereții vecini. Fluidele la care se manifestă astfel de forțe de frecare se numesc fluide vîscoase iar fenomenul se numește vîscozitate. Să considerăm un fluid vîscos plasat între două suprafețe plane A și B dispuse paralel, suprafața A fiind fixă iar suprafața B se află într-o mișcare de translație cu viteza v. Diferitele straturi de fluid dintre cele două suprafețe se pun în mișcare datorită
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
o lege de forma: Pentru toate fluidele, coeficientul de vîscozitate dinamică depinde și de natura fluidului respectiv. I.5.4.1. Curgerea lichidelor prin tuburi subțiri. Legea Hagen Poiseuille Legea Hagen Poiseuille se referă la curgerea laminară a unui fluid vâscos printr-un tub cilindric, fluidul fiind incompresibil ( ρ = constant) și curgerea staționară (viteza diferitelor straturi de fluid nu depinde de timp ci numai de distanța față de axa tubului. Pentru a calcula debitul volumic de fluid prin conductă, se consideră un
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cu ajutorul musculaturii netede din pereții arteriali. Prin contracția acestor mușchi, declanșată pe cale neurohormonală, vasul se micșorează, ceeace determină o reducere puternică a debitului, deci se poate face o reglare eficace a debitului. I.5.4.2. Mișcarea corpurilor în lichide vâscoase Un alt aspect important legat de fluidele vâscoase o constituie determinarea forței de frecare ce se exercită asupra unui corp aflat în mișcare relativă față de fluid. Cazul cel mai simplu este cazul unui corp sferic aflat într-un fluid care
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
acestor mușchi, declanșată pe cale neurohormonală, vasul se micșorează, ceeace determină o reducere puternică a debitului, deci se poate face o reglare eficace a debitului. I.5.4.2. Mișcarea corpurilor în lichide vâscoase Un alt aspect important legat de fluidele vâscoase o constituie determinarea forței de frecare ce se exercită asupra unui corp aflat în mișcare relativă față de fluid. Cazul cel mai simplu este cazul unui corp sferic aflat într-un fluid care are o curgere laminară în regiunile îndepărtate de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
fluid care are o curgere laminară în regiunile îndepărtate de sferă. Distribuția vitezelor în funcție de distanța de la centrul sferei este dată în Fig.I.18 și în Fig.I.19, atât pentru un fluid ideal ( 0=η ) cât și pentru unul vâscos. Se observă că , pentru un fluid ideal, viteza este maximă în punctul C și este egală cu 3/2 v, ( v fiind viteza fluidului departe de sferă) iar pentru unul vâscos viteza este maximă în punctul C’, care este departe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
un fluid ideal ( 0=η ) cât și pentru unul vâscos. Se observă că , pentru un fluid ideal, viteza este maximă în punctul C și este egală cu 3/2 v, ( v fiind viteza fluidului departe de sferă) iar pentru unul vâscos viteza este maximă în punctul C’, care este departe de sferă și este egală cu ). Deci fluidele vâscoase aderă la sferă și ca urmare gradientul de viteză este maxim la suprafața sferei unde apar forțele de vâscozitate dintre fluid și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
este maximă în punctul C și este egală cu 3/2 v, ( v fiind viteza fluidului departe de sferă) iar pentru unul vâscos viteza este maximă în punctul C’, care este departe de sferă și este egală cu ). Deci fluidele vâscoase aderă la sferă și ca urmare gradientul de viteză este maxim la suprafața sferei unde apar forțele de vâscozitate dintre fluid și sferă. Măsurătorile experimentale și studiile teoretice au condus la următoarea expresie a forței de vâscozitate: Formula (I.19
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
dintre fluid și sferă. Măsurătorile experimentale și studiile teoretice au condus la următoarea expresie a forței de vâscozitate: Formula (I.19) este cunoscută sub denumirea de legea lui Stokes. Ea arată faptul că la deplasarea unei sfere printr-un fluid vâscos, forța de frecare ce se exercită asupra sferei este proporțională cu coeficientul de vâscozitate dinamică, cu raza sferei și cu viteza cu care sfera se deplasează prin fluid. Pe baza legii lui Stokes se poate determina vâscozitatea dinamică a unui
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de frecare ce se exercită asupra sferei este proporțională cu coeficientul de vâscozitate dinamică, cu raza sferei și cu viteza cu care sfera se deplasează prin fluid. Pe baza legii lui Stokes se poate determina vâscozitatea dinamică a unui lichid vâscos. I.5.4.3. Vâscozitatea lichidelor nenewtoniene Lichidele care nu respectă legea lui Newton (I.13) se numesc lichide nenewtoniene. Lichide nenewtoniene sunt soluțiile coloidale și macromoleculare. Pentru aceste soluții coeficientul de vâscozitate dinamică nu mai este o mărime cnstantă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
în cazuri de hipertensiune sau de asfixie (prin creșterea concentrației de CO2 din sânge). Creșterea concentrației de CO2 din sânge determină umflarea celulelor sangvine ceea ce face ca vâscozitatea sangelui (conform formulei lui Einstein), să crească. Deci sângele venos este mai vâscos decât cel arterial. Consumul de alcool, cafea precum și oboseala măresc vâscozitatea sângelui. Creșterea vâscozității sângelui determină creșterea efortului inimii pentru menținerea unui debit de sânge constant, ceea ce atrage după sine o creștere a presiunii arteriale (tensiunii arteriale). De asemenea, creșterea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mici de curgere, straturile de lichid se deplasează paralel unele față de altele, deci lichidul are o curgere laminară. Curgerea laminară se întîlnește în cazul tuburilor având raza mică, așa cum sunt de exemplu vasele capilare. Dacă viteza de curgere a lichidului vâscos depășește o anumită valoare, numită valoare critică, (sau secțiunea tubului se mărește), curgerea laminară devine instabilă, transformându-se în curgere turbulentă, când apar vârtejuri în fluid. Pentru caracterizarea regimurilor de curgere laminară și turbulentă, se introduce numărul lui Reynolds care
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
ridicate, fapt care conduce la apariția zgomotelor cardiace. I.5.8.Concluzii și observații privind curgerea lichidelor în organism Prin lucrările sale asupra curgerii lichidelor prin tuburi, Poiseuille a pus bazele reologiei, știința care se ocupă cu studiul curgerii fluidelor vâscoase. Aplicarea acestor legi creează complicații pentru că sângele, după cum am arătat, nu este un mediu omogen, având proprietăți anormale de vâscozitate. De asemenea vasele sanguine nu sunt tuburi rigide, ci extensibile și deci dimensiunile lor depind de presiunea intravasculară și contracția
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
particule sunt forța de difuzie și cea de frecare internă. Forța care deplasează o particulă într-un mediu unde concentrația variază pe direcția x este dată de relația: Forța de frecare ce se opune mșcării particulei particulei într-un mediu vâscos este forța Stokes. La echilibru, cînd forța de difuziune anulează forța Stokes, adică: particula se mișcă fără accelerație. Pentru o temperatură dată, se obține: Viteza (rata) de difuzie adică numărul de particule din substanță transportată prin difuziune în unitatea de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de P.A. Rehbinder are loc în trei etape principale: contactul detergentului cu impuritățile; îndepărtarea acestora de pe locul inițial; împiedicarea impurităților de a reveni la loc. În prima etapă are loc micșorarea tensiunii superficiale și adsorbția detergentului prin formarea unei membrane vâscoase în jurul impurităților (udare - etalare). În cea de-a doua etapă are loc pătrunderea detergentului solvatat, prin membrana formată, în interiorul impurității și micșorarea adeziunii mecanice a acesteia prin difuzia apei în sistem. Urmează extruderea 161 impurității sub formă mielinică sau sub
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
unde se formează norii și precipitațiile). TURGESCÉNȚĂ 1. (Med.) Umflare locală a unui țesut, datorită acumulării de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. VÂSCOZITÁTE ~ăți 1. Proprietate a fluidelor de a fi vâscos, de a opune rezistență la curgere, datorită frecării interioare. 2. Stare a unei substanțe vâscoase. VIBRÁȚIE, vibrații, 1. Mișcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziții de echilibru, cu frecvență relativ înaltă; oscilație
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
acumulării de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. VÂSCOZITÁTE ~ăți 1. Proprietate a fluidelor de a fi vâscos, de a opune rezistență la curgere, datorită frecării interioare. 2. Stare a unei substanțe vâscoase. VIBRÁȚIE, vibrații, 1. Mișcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziții de echilibru, cu frecvență relativ înaltă; oscilație.
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
neapărat și din punct de vedere chimic). Nu este de mirare că agar-agarul (polizaharid) se extrage din alge. Încă la algele albastre, în exteriorul membranei celulozice obișnuite, apare un manșon gelatinos foarte abundent; la Nostoc se realizează astfel o massă vâscoasă care înglobează cenobiile [84]; la Aphanocapsa, massa gelatinoasă poate atinge volume de ordinul centimetrului cub. Chiar diatomeele, bine cunoscute pentru cochilia lor silicioasă, secretă peste aceasta un strat gelatinos [83]; la fel procedează și alte alge verzi, precum cele din
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
gradat; se determina densitatea lichidului pentru a se putea calcula masă lui; fructele din compot se cântăresc; ambalajul ermetic închis, curat, eticheta lipită bine conținând toate datele; capac; Lichidul de acoperire are culoare galbenă, miros plăcut, gust dulce, plăcut, consistentă vâscoasa există particule foarte fine în suspensie; jumătățile nu aveau aceiași dimensiune; textura - fermă; gust - plăcut; miros - aromat de piersica; culoare - caracteristică produsului; 58 FIȘA DE LUCRU NR. 8 Propritățile organoleptice la compot de pere tabelul 8.3. Aspectul recipientelor c
Lucrări practice by Steluţa Radu () [Corola-publishinghouse/Science/567_a_934]