903 matches
-
ținută cu propria sfoară. Pe stelaje, lungile și subțiraticele vase de competiție, cu învelișul lor pe măsură, alunecoase precum țiparii, netezite în fiecare an cu cel mai fin glas-papier și lăcuite cu atenție ca să confere minimum de rezistență. În rasteluri, vîslele scurte și cu o fîșie de zinc împotriva uzurii, pentru bărci, mai lungi, cu lame elegante în formă de lalea, cele pentru ambarcațiunile de competiție. Registrul de pe micul pupitru, în care trebuia să notezi pentru cît timp și cu cine
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-l vroiau părinții mei. Încă mult mai tîrziu stăteam ore întregi pe chei ca să privesc valurile și vasele, mă abăteam din drumul dinspre școală spre casă ca să pot face asta, și, firește, mă interesam de tot ce privea vasele cu vîsle și echipajele lor. Am învățat să deosebesc clasele de concurs între ele: opt vîsle, patru cu cîrmaci și patru fără cîrmaci cu bărbatul de la proră, privind constant în jur ca să stabilească traseul și, mai ales, atunci cînd barca se apropia
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
privesc valurile și vasele, mă abăteam din drumul dinspre școală spre casă ca să pot face asta, și, firește, mă interesam de tot ce privea vasele cu vîsle și echipajele lor. Am învățat să deosebesc clasele de concurs între ele: opt vîsle, patru cu cîrmaci și patru fără cîrmaci cu bărbatul de la proră, privind constant în jur ca să stabilească traseul și, mai ales, atunci cînd barca se apropia de debarcaderul clubului ca să ancoreze. Pereche cu cîrmaci cu ritmul ponderat al vîslașilor, de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
clubului ca să ancoreze. Pereche cu cîrmaci cu ritmul ponderat al vîslașilor, de cele mai multe ori niște uriași cu mustață. Schifurile care nu păreau să aibă trăsături intrinseci, ci împrumutate pe de-a întregul de la bărbatul sau femeia care mînuia cele două vîsle, laborios croindu-și drum, cu lamele lovind apa cînd barca înainta, balansînd tensionat de la o lovitură la alta; or, dimpotrivă, îmbrățișînd apa fără efort într-un ritm elastic, natural, cînd barca însăși vroia să înainteze și era împinsă încă puțin
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
valuri. Echipajele de doi ori doi care păreau, adesea, a fi mînate cu mai mare greutate înainte, decît înapoi. Și, desigur, dublu fără cîrmaci, precum o libelulă printre ambarcațiuni, uneori nesigur în mișcările sale, dar întotdeauna plin de grație, cu vîsle care păreau prea lungi pentru linia lui suplă. Am ajuns să cunosc echipajele, băieții și bărbații care mergeau pe apă în fiecare zi, pe orice vreme pentru că se pregăteau pentru o competiție. Domni mai vîrstnici care se întîlneau la ora
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a se teme de nimeni, de după masa comitetului acoperită cu hîrtii și pahare și sticle de bere și avînd în spate rafturile acoperite de cupe și alte trofee, figurine de bronz închipuind zeități ale apei, plachete argintii și bărci cu vîsle în miniatură. Dar chiar atunci nu am avut timp pentru sentimentele tatălui meu. Îmi imaginasem: era posibil. Am citit regulile și am făcut cercetări. Teoretic, oricine putea deveni membru al clubului. Tot ce simțeam erau bătăile inimii mele și un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
victima cu gravitate. Albia pentru vîslit era o plută mică din lemn prevăzută cu o scobitură în care se aflau șinele, care erau numite "lamele", și un scaun putea fi purtat pe ele, înainte și înapoi. Echipamentul consta într-o vîslă cu lama plină de găuri, ceea ce însemna că anevoie ar fi putut exercita vreo presiune asupra apei. Puteai vîsli oricît de tare, pluta, care era bine prinsă de debarcader, se mișca doar înainte și înapoi, stupid și fără odihnă. Ceea ce
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
găsește în legăturile dintre mușchi și în sinusuri și în oase și în articulații, fiecare dintre acestea avînd un trecut necunoscut de nimeni. Am fost unul dintre ultimii care s-au urcat în pluta vibrînd și au apucat ferm capătul vîslei; două lățimi de palmă distanță între degetele mari, cum mi se spusese. Cum mă mișcam automat înainte și înapoi, am privit cu coada ochiului la lama plină de găuri. Refuza să stea perpendicular pe apă pentru a o putea trage
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
îndoia în felul indicat și pe cînd eram preocupat de asta, deja prea tîrziu, am uitat de unghiul ascuțit la ridicarea lamei din apă și am înțeles că lăsasem prea puțin loc între abdomen și coapse, pentru că rămîneam atîrnat de vîslă cînd mă aplecam în față. Sufla un vînt rece de toamnă, dar eu am început imediat să transpir. Trebuie să fi devenit vizibil prin cămașa mea nouă cu dungă albastră, o cămașă scoasă din învelișul ei de hîrtie numai cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și îmbujorat de efort, am încercat să fac ceea ce văzusem în maniera care-mi fusese explicată. "Capul sus!" Atîta vreme cît am vîslit, am păstrat ceva ciudat în ținută. La sfîrșitul loviturii îmi îndoiam partea de sus a trupului peste vîslă ca și cum n-aș fi vrut cu adevărat să o las să intre în apă, cu umerii încordați și capul aplecat peste munca mea. Am vrut să fac tot ce-mi stătea în puteri și nu am realizat că cei mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
era nimic față de haosul pe care opt trupuri laolaltă îl pot determina. S-a petrecut o săptămînă mai tîrziu, prima noastră apropiere de apă, în larg. Același cer cenușiu, același vînt aspru, din cînd în cînd o părere de ploaie. Vîsla pe care fiecare dintre noi o avea în mînă devenise un animal neîmblînzit; devenise un dușman, dreaptă și rigidă cum era, părea să se onduleze ca să-i scape deținătorului său, în vreme ce sub noi barca se comporta cam în același fel
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de asta, am simțit cum trupurile altor oameni comunicau chiar ele cu barca prin toate greșelile și mișcările stîngace, cu toată puterea pe care încercau să o transmită apei în momente nepotrivite, prin brațe și picioare, prin spate și prin vîsle. Poate, fără noi, barca nu ar fi fost o ființă vie, dar imediat ce am pus stăpînire pe ea, obiectul a dobîndit, categoric, o voință a lui proprie. Manifestarea bizară pe care a trebuit s-o îndurăm a fost rezultatul neajutorării
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
împroșcată peste mîinile mele făcea să-mi fie și mai greu să împiedic lemnul să-mi fugă dintre degete. Simțeam cum nesiguranța în propriile-mi puteri începea să sape și am încercat să înăbuș forțat sentimentul, aplecîndu-mă mai tare către vîsla mea. Bărbatul în jachetă încheiată pînă sus s-a strîns în scaunul cîrmaciului, de unde pulpanele hainei atîrnau peste bord în dreapta și în stînga și s-au închis repede la culoare. Numărînd cu voce tare, ne indica cînd este timpul, perfect
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
înapoi pe șina strălucitoare de metal, aș fi văzut cum înaintea mea șase spinări și perechi de umeri și de brațe trudeau, mișcîndu-se precum niște cocoașe ale creaturii noastre de apă, desenînd înclinări de toate gradele și crispări, cu lamele vîslelor dispărînd în apă nu simultan, ci una după alta, uneori aproape lovindu-se. Și totuși, deși nici unul dintre noi nu dădea atenție acestui lucru la momentul acela, preocupați fiind de toate dificultățile pe care trebuia să le surmontăm, împreună am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să-și îmbunătățească condiția fizică sau viitori bărbați de carieră deja suferind de obezitate. Aproape toți dintre ei aveau voci puternice. David era un băiat tăcut cu bucle întunecate care stătea invariabil după locul de acces și, trăgînd calm de vîsla sa, trebuia să sprijine stabilirea ritmului. Și eu mă remarcam prin a nu spune nimic niciodată. Uneori mi se părea că maniera în care propulsam barca se îmbunătățise, dar în unele după-amieze era evident că vîsleam chiar mai rău decît
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de durere. Dureri de umeri, de spate și de mîini. Bătături care se spărgeau și puteai simți un lichid păstos și lipsit de culoare, mai subțire decît sîngele și mai gros decît apa, scurgîndu-se încet între degetele tale și lemnul vîslei. Dar chiar din acea vreme îmi amintesc o senzație rară, care avea să-mi devină mai tîrziu ceva mai familiară. Era ca și cum dobîndind viteză, barca ar fi accelerat cîteodată de la sine și ar fi vrut să ne poarte cu ea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
scos un deget din buzunarul vestei și a indicat cu un gest vag în direcția lui. După aceea a încuviințat din nou din cap, ca și cum ar fi zis " Da, vreau să spun, tu", s-a întors și pășind neatent printre vîslele ieșite în afară, a mers pînă la mine. Am ridicat capul, iar el clătinîndu-și-l ca mai devreme, a spus "Și tu". Ceilalți tăceau uluiți. Dar de îndată ce haina de blană cu Doctor Schneiderhahn în ea, a început să se îndepărteze în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
bun. Era un gest sportiv. Pe debarcader era așezată o barcă incredibil de suplă pentru doi fără cîrmaci. Doctor Schneiderhahn o coborîse pentru noi dintr-unul din rastelurile de sus. Greementul de alamă scînteia cu o strălucire mată în soare, vîslele erau încrucișate peste șine și scaune. Schneiderhahn a așezat mai întîi barca pe capre și a verificat-o. Cu o batistă mare, albă realmente, tot ce era legat de omul acesta era enorm a îndepărtat ceva praf de pe învelișul alb
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de părere Doctorul și ne-a făcut semn să lăsăm barca pe apă. Nu știu nici acum cum am găsit cotitura de unde începea aleea de-a lungul rîului și Schneiderhahn ne aștepta pe bicicleta lui de curse. Așa cum înaintam, lamele vîslelor străbăteau apa de-a curmezișul, căutînd sprijin, și cînd venea momentul să fie răsucite vertical și să prindă apa, o senzație asemenea vertijului îmi invada trupul. Apa rîului era la fel de opacă cum fusese întotdeauna, dar acum părea, dintr-o dată, și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
noi mai repede, iar cu picioarele, umerii și spatele meu împingeam apa cu din ce în ce mai multă putere, îndepărtînd-o. Apoi a fost ca și cum ceea ce țineam mi-ar fi fost brusc smucit din mînă, lama s-a scufundat și a încercat să tragă vîsla paralel cu barca, partea laterală a coborît și am luat apă. David s-a aruncat în direcția opusă, iar eu instinctiv am făcut la fel, în același timp apucînd sălbatic mînerul vîslei. Barca s-a balansat înainte și înapoi și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
s-a scufundat și a încercat să tragă vîsla paralel cu barca, partea laterală a coborît și am luat apă. David s-a aruncat în direcția opusă, iar eu instinctiv am făcut la fel, în același timp apucînd sălbatic mînerul vîslei. Barca s-a balansat înainte și înapoi și apoi și-a revenit treptat. Ne-am oprit, deviați de la direcția noastră de mers. "A fost un crab", a spus David. Nu auzisem expresia pînă atunci, dar am înțeles imediat ce vrea să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și înapoi și apoi și-a revenit treptat. Ne-am oprit, deviați de la direcția noastră de mers. "A fost un crab", a spus David. Nu auzisem expresia pînă atunci, dar am înțeles imediat ce vrea să zică. Astfel, modul în care vîsla mea s-a preschimbat deodată dintr-o unealtă de încredere într-o creatură înșelătoare cu o voință a ei, proprie, care plonjase în adîncuri cu viteza luminii, purta numele de crab. Era tipic pentru David să știe de îndată numele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a avertizat să vîslesc mai calm, el însuși execută o ultimă lovitură fermă astfel încît să ne apropiem de puntea de acostare sub unghiul corect. În momentul acela, clema care bloca verga la capăt se slăbi, lăsînd verga să cadă. Vîsla îi zbură în sus, iar barca începu încet, dar inexorabil, aproape elegant, să se încline înspre partea lovită. Ca de la sine, mi-am tras picioarele afară din pliurile de piele legate cu șireturi groase de extensor, cînd am simțit apa
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
oprit, și-a descheiat jacheta sport, și cu degetele mari înfipte în buzunarele vestei, rîdea cel mai tare dintre toți, un rîs strașnic și cald, era prima dată că-l vedeam atît de vesel. Cum înotam, am împins barca și vîsla care venise singură înspre noi, spre mal, după care David o ridică chiar el, cămașa și pantalonii scurți atîrnîndu-i ca o piele lăsată. Rîdea și el, tăcut, dar cu un zîmbet larg, în ciuda tăieturii de pe frunte, care începea acum încet
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ne-a chemat la el, serios din nou, și ne-a fluturat un deget gros prin față. "Ce învățăm din asta? Că antrenamentul nu este gata pînă cînd barca nu este pusă cu grijă înapoi, în rastel! Nu după ultima vîslă grea, nici cînd vă îndreptați spre mal. Numai atunci cînd barca este uscată și pusă deoparte! Disziplin, meine Herren, nimic nu va fi dobîndit fără disciplină!" Am încuviințat, firește că am încuviințat, încă uzi leoarcă. Am mai învățat ceva în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]