5,030 matches
-
dintre națiuni, Înțeleg limpede că pricina acestui rău stă În imensa Înșelăciune pe care-o numim patriotism și dragoste de țară...“ Această afirmație, brutală și dogmatică, avea oarecare noblețe, spre deosebire de Încercarea de a șterge sublinierile de pe margine, o Încercare nedemnă, vădind lipsa curajului de a avea opinii. Digby citi mai departe, pe aceeași pagină: „Christos m-a făcut să Înțeleg că zidul despărțitor ce-l durăm Între noi și celelalte popoare ne știrbește fericirea. SÎnt Încredințat că așa stau lucrurile; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În coșul pieptului. În fața lui se afla acum ușa, acoperită cu o draperie verde, pe care n-o văzuse niciodată deschisă, iar dincolo de ușa aceea era „Pavilionul special“. Digby se simțea ca În copilărie cînd se furișa afară din dormitor, vădind mai multă Îndrăzneală decît ar fi dorit În realitate pentru a-și pune la Încercare curajul. Spera că va găsi ușa Încuiată și că nu va avea altceva de făcut decît să se Întoarcă În patul lui, cu onoarea satisfăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
iazului, dîndu-i, În clarobscurul zorilor, aerul unui port În rada căruia semnalele luminoase indică vapoarele gata să iasă În larg. Domnul Prentice o porni prin apă, sau, mai bine zis, printr-un mîl gros, urmat de Rowe. Luminile roșii se vădiră a fi niște felinare, de felul acelora atîrnate noaptea deasupra drumurilor În reparație. Trei polițiști săpau de zor În mijlocul insuliței. Nu prea era loc pentru alți doi oameni. Asta văzuse și Stone: un grup de oameni care săpau, spuse Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încerce. Ar fi vrut să se poată lăuda În fața Annei, ca un băiețaș: „Eu i-am prins!“ În zori, pe la patru și jumătate, li se alătură un tînăr, pe nume Brothers. Atît mustața cît și umbrela și pălăria lui neagră vădeau tendința acestuia de a-l imita pe domnul Prentice; În douăzeci de ani, poate că ar fi ajuns să semene leit cu modelul său, dar deocamdată Îi lipsea patina vîrstei - ridurile săpate de resemnare, de deziluzie și de amărăciunile vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dar nu numai ei, au ajuns la aceeași concluzie. Am putea identifica unele din principalele caracteristici ale omului contemporan: stresul său în continuă creștere (izvor de neliniște și anxietate), apatia civică (exploatată din plin de politicienii demagogi și iresponsabili), atașamentul vădit pentru bunurile materiale net în detrimentul celor spirituale (bogăția fiind căutată în general în planul material al vieții), goana nesfârșită după lucruri efemere (avere, glorie ș.a.), dorința multor tineri a traiului ușor (fără muncă dacă se poate și de a se
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a intervenit armata, care a arestat 489 de persoane, dintre care doar 9 erau români. Este semnificativ faptul că la puțin timp după aceste evenimente, guvernul de la Moscova a decis crearea Republicii Autonome Sovietice Moldovenești în cadrul Ucrainei (12 octombrie 1924), vădindu-și astfel intenția de a anexa Basarabia. Schimbările survenite în politica desfășurată de comuniști începând cu anul 1924, prin virulența acțiunilor de incitare la revoltă a maselor și de servire a intereselor Moscovei (care revendica în taină Basarabia), au drept
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a marcat o deplasare spre dictatură și totalitarism a întregului regim. Dar această manevră nu a putut asigura durabilitatea regimului care s-a prăbușit în primele zile ale lunii septembrie 1940. Iminența izbucnirii celui de-al doilea război mondial este vădită de expansiunea teritorială a Germaniei hitleriste (care a anexat Cehoslovacia, Austria, a împărțit Polonia împreună cu URSS) și de pactul Molotov-Ribbentrop, precum și de Dictatul de la Viena (după ce Hitler a transmis generalului Antonescu să nu se opună pretențiilor lui Stalin vizând cedarea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dezamăgitoarea experiență a Schimbării (din 1996) - nu a ezitat să-i spună ceea ce acesta dorea să audă. Partidul d-lui Iliescu nu are nici o consistență doctrinară și programatică, mulțumindu-se doar să rezoneze la reacțiile psihologice ale electoratului, cu scopul vădit de a prelua Puterea. Altfel spus, PDSR-ul este un partid oportunist, o asociere conjuncturală de interese politico-economice. Pentru România revenirea lui la putere ar însemna o nenorocire, țara pierzând șansa finalizării tranziției chinuite în care se află și riscând
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Cu alte cuvinte, nu deranja pe nimeni care s-a „descurcat” să vadă și pe altul făcând la fel. Hoția a fost ridicată la rang de cinste. Se fura și în timpul comunismului dar nu atât de mult și în scop vădit de îmbogățire. În general, atunci se fura datorită sărăciei dezumanizante. Înainte legile erau respectate mai mult din cauza fricii față de sistem și partidul unic. După Revoluție, românul s-a eliberat de această teamă și a trecut la cealaltă extremă - la îndrăzneala
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de Silviu Brucan) spunea: „Un lider politic spune poporului nu încotro dorește să meargă, ci încotro trebuie să meargă.” La noi însă totul e diferit. N-avem încă un spectru politic cristalizat sub raport ideologic și nu există o confruntare vădită între dreapta și stânga, despre care românii nu știu mare lucru. Profesorul Brucan mai preciza că: „venirea la putere după 1989 a unor guverne de dreapta în țările central-europene a constituit soluția normală. În România, venirea la putere a stângii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sîcîitoare decît oricare alta nu cumva Bîlbîie ăsta era pe cale să intre între cei "puțini aleși", cum erau porecliți cu răutate și invidie oamenii lui Mihai Mihail, o figură misterioasă și enervantă nu numai din pricina aroganței, ci și a disprețului vădit pe care acesta îl afișa, ori era bănuit că-l afișează, la adresa "pălmașilor" ce țineau de forța ordinii și a treburilor dinlăuntru? Și după cum era șeful, Patronul, cum se exprimase, ca un adevărat om al casei, Leonard Bîlbîie, așa trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iar nu de Dumnezeu.“ „Fapta de milostenie este zălogul veșniciei“, zise Petru. „Minunea este o mărturie pentru cei Încă neîncrezători.“ „Dumnezeul vostru ar putea drege vătămarea unei fecioare?“ Îl Întrebă Simon, privindu‑și Însoțitoarea. „El are puterea spiritului“, spuse Petru, vădit stânjenit de Întrebare. Sofia zâmbi cu Înțeles. „Dar oare, cum să zic eu, are și putere fizică?“ adăugă Simon. „Cum să nu“, zise Petru fără șovăire. „Cel care i‑a lecuit pe leproși, cel care a...“ „...prefăcut apa În vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-i putea explica lui Miti Matái calea pe care trebuia s-o urmeze pentru a ajunge, fără greș, pe coastele sângeroșilor Te-Onó. Tapú Tetuanúi asista de aproape la discuția lungă pe care o purtară cei doi piloți și, deși se vădi din prima clipă că resursele limitate ale indigenului nu se comparau cu atât de vastele cunoștințe ale lui Miti Matái, colaborarea lui se dovedi totuși inestimabila. Principala problemă era legată de faptul că, desigur, stelele și constelațiile aveau nume diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bursa și toate Înlesnirile oferite de universitate. Pe deasupra, n-o să mai poți vota În nici un fel de ches tiune care privește activitatea politică a studenților. Adam nu putea să nu-i admire fluența exprimării, articularea firească a fiecărui cuvânt. Era vădit enervată, dar reușea să păstreze un ton reținut, aproape politicos. Din a Înaintat jumătate de pas, dar s-a și Întors pe călcâie, cu capul Înclinat. Scrâșnea din dinți și câteva clipe n-a mai rostit nici o vorbă. Când a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
descoperiră pe Maria croșetând lângă ușă, Încordată, gata să dispară iarăși la cel mai mic zgomot venind dinspre camera copiilor. Remus se plângea de dureri de gât. Mișcarea nervoasă a mâinilor și tremurul abia perceptibil al bărbiei Însoțeau În chip vădit discursul impetuos, exaltat al bărbatului pe care era gata să-l urmeze până la limita suportabilului, a ridicolului, a frivolității. Pentru ea, Își spunea Flavius-Tiberius, Grațian era, de bună seamă, la fel de mare ca Forman sau Scorsese, despre care știa puține lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țăranilor de aici, cu o strămutare Într-un loc necunoscut, așa cum Îmi pare și orașul nostru cu numele străzilor schimbate, cum bine se știe de atâtea ori. Tonul scrisorii, grav ori ironic, ritmul sacadat al frazelor scurte, contrastau În mod vădit cu caligrafia nesigură, chiar chinuită a cuvintelor. O prăbușire lentă, amânată parcă de o undă de regret bine disimulată. Luă un pix aflat la Îndemână pe măsuța de telefon și sublinie cuvintele „vinde tablourile”, „10% din afacere”, „Muzeu”, „Mica publicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-și păstra verticalitatea după care tânjise, fericită dar și dezamăgită de această Întâlnire. O simplificare până la limita dispariției: din lume nu mai rămânea decât mâna bărbatului pe care o strângea mai mult decât dorea și, Îndepărtat, ecoul inimii sale. Contrasta vădit cu fețele lătărețe care pluteau pe străzile amorțite ale orașului ca niște mine pe apă. Murmură precum În copilărie pe când palma se Îndepărta de Întrerupător, alunecând pe zidul răcoros mirosind a humă: Ioachim... Rămase În ușa deschisă a băii: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În plus aveau aerul straniu al unor veșminte protectoare prin care nu trece nici frigul, nici glonțele, o armură moale, uzată, dar Încă elegantă. Și oricum purtătoare de puteri miraculoase. De aceea poate și grația mișcărilor lor, deloc grăbite, contrastând vădit cu precipitarea celor din jur. Grație și siguranță În ciuda faptului că nu păreau foarte tineri: trecuți de patruzeci de ani. Poate chiar mai În vârstă. Îi descoperi chiar sub geamul atelierului. O clipă avu impresia că o observaseră și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spun ultima și pentru că am luat hotărârea să mă opresc, să nu mai văd pe nimeni o vreme, pentru că simțeam că nu mai avea sens. Ne-am luat rămas-bun aproape formal și, în timp ce flutura mâna prin fereastra compartimentului, figura ei vădea o plictiseală cel puțin la fel de mare ca cea încercată de mine în decursul ultimelor zile petrecute împreună. Privind-o detașat, de la distanță, am realizat că era genul de fată cu care să te arăți în societate și nicidecum să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adresându-i-se furnicoiului vătaf. A mers vreme îndelungată de-a lungul drumului, fără să strivească un singur soldat al colosalei armate a majestății tale. Apoi s-a abătut anume de la drum ca să ne urmeze. Era evident că gândurile lui vădeau o puternică dorință ascunsă. Nefericirea și neîmplinirea erau înscrise pe fața lui. Desigur, poate să fie și o eroare, dar a stat o vreme îndelungată în fața castelului luminăției tale, adânc cufundat în gândurile lui. Părea că a ajuns într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ulei"? Și oamenii din jurul meu, cu chipuri de fum, păreau împietriți; nimeni nu schița nicio mișcare sau vreo intenție de a da ajutor. Și cu toții se uitau la mine cu ochii lor volatili, ce nu erau deloc reprobatori, ci numai vădeau o avidă curiozitate. Mă priveau cu toții ca și cum ar fi așteptat un gest al meu discret, care să ridice la loc cele două corpuri infinite de bibliotecă în picioare, împreună cu cărțile răzvrătite și victimele lor, sau măcar o explicație. Mă priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lucru, cu o conștiinciozitate mult mai mare decât era necesar. De aceea era apreciată și lăudată de unii colegi, care în fapt o compătimeau! Alții o invidiau, fiind complet opaci și insensibili la suferința și condiția ei. Până și părintele-confesional vădea prea puțină compasiune pentru Tanti Eugenia; mai degrabă o disprețuia pentru enormitatea sentimentelor și pentru naivitatea ei. În același timp, o pizmuia pentru natura ei pozitivă și capacitatea ei de transpunere și de depășire a realității, pentru talentul ei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o provizie mare de șampanie? -N-ai idee. Vrei să vezi? Îmi întinse mâna ca să mă invite să verific imensitatea stocului de șampanie. Situația aceasta era prea frumoasă pentru a fi adevărată. Îmi pusei mâna în a ei, mână care se vădi mortal de plăcută. Mă conduse la subsol, alcătuit din mai multe încăperi spațioase și pline de lăzi cu conținut misterios. Plutea în aer acea mireasmă care-mi place dintre toate, compusă dintr-un amestec de mucegaiuri delicate, praf vechi, întunecime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o prosperă femeie de afaceri, am lăsat numărul meu de telefon. O să-l ajut. Mulțumim, stimată doamnă. Vedeți, sînt și oameni de mare omenie în țara asta. Fata, cam coptuță bine, privea la Pandele ca la felul trei și era vădit nemulțumită că oferta venea de la o femeie. Numai că fostul pușcăriaș a mizat că ofertele vor veni de la sexul slab și a telefonat imediat celei pe care o și vedea prinsă în undiță. Sărut mîna... Eu sînt Pandele. Vai, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un venit bunicel. Într-o zi, Norocel a ascultat o vioară și imediat a fost atins de microb iremediabil. Vreau o vioară, scîncea la taică-su, suportînd cîte un pumn în cap de la fratele său mai mare. Fratele său era vădit înclinat spre "ciordeală" și, profitînd de un scripcar beat criță care dormea pe drum, l-a făcut pe puradel fericit. Singur, neajutat de nimeni, Norocel scîrțîia cît era ziua de lungă și urechile sale, puțin clăpăuge, îl ghidau exact în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]