788 matches
-
spălat pe jos, plină cu apă. O cîrpă curată, mai cere Dendé, iar Gulie fără să mai stea pe gînduri, își sfîșie o mînecă de la cămașă, o înmoaie, o stoarce, și i-o întinde. A căutat-o cu lumînarea, se vaită Tîrnăcop, n-am vrut să-l plesnesc chiar așa de tare, acum e prea tîrziu să-ți faci mea culpa, i-ai scăpat-o și gata, spune Dendé în timp ce îi tamponează fruntea Curistului, ce-ar fi să-l întindem înăuntru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu tine? țipă el. Ești o lașă? Urăsc lașii! M-auzi? Urăsc, urăsc, și iar urăsc lașii! Pleacă acum. Supune-te ordinului meu. Pleacă! Pleacă! Părăsește-mă, părăsește Yenanul! Afară! Ea pășește spre ușă. Are mâna pe clanță. Îl aude văitându-se în urma ei: Războiul mi-a luat tot, soțiile și copiii... Inima mea a fost împușcată la nesfârșit. De atât de multe ori, sunt atât de multe găuri, că nu se mai poate cârpi. Lan Ping, de ce-i oferi unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
împinge la o parte. Nu mai poți face asta! Dar ea i se deschide. Se sprijină de el, stă în brațele lui. Își desface picioarele, varsă lacrimi și se topește în căldura lui. El o mângâie, murmură, geme și se vaită ca un nebun. Ea își lasă trupul să-i spună cât de dor i-a fost de el. Toată lumea are pretenția să fiu un Buddha de piatră, fără dorințe sau simțăminte, gâfâie el deasupra ei. Tovarășilor mei le-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
noroi, ca să-și înnegrească penele. Dar, Doamne! Credeam că pasărea aia era mai deșteaptă decât orice ființă umană. Mai ții minte când am încercat să-l învățăm să ridice un picior în semn de salut? Brusc, Mark începu să se vaite. Un braț săgetă aerul, iar celălalt se roti larg. Pieptul i se repezi înainte, iar capul îi țâșni în sus. Tuburile fură smulse, iar alarmele monitoarelor începură să urle. Karin chemă asistentele, în timp ce Mark se zbătea pe cearșafuri, târându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mâinile În benzină pentru boul ăla de scenarist, fir-ar mă-sa a dracului cu obsesiile lui cu tot”. „Da’ ce sunt eu aici, actor sau mecanic auto?” Cel din fața lui Îi explică că e mai bine să nu se vaite că stă tot timpul pe motocicletă, că de fapt tot filmul a fost dublat de cascador și că nu se merită. În secvența de mâine trebuie neapărat să conducă. „Gândește-te că te apropii de cartierul copilăriei tale, Îți vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
imediat după asta. — Unde e fata au pair? am întrebat. În pat, răspunse ea sec. O apucă depresia și plânge zile în șir. Când pățește asta, uită toată engleza pe care o știa și eu sunt nevoită să o ascult văitându-se în poloneză, sperând că nu amenință că se va arunca din clopotniță împreună cu copiii mei. Tally puse apă la fiert și făcu ness în niște căni murdare pe care doar le clăti sub jetul de apă. Ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
constată în gând că îmbătrânise. Nu erau de vină necazurile, energică a stat alături de ei totdeauna. Îi aștepta când, din ocnă, îi lăsau să iasă duminicile; a umblat pe la Istanbul pe la marele vizir și peste tot. A plâns, s-a văitat, dar dreaptă și neînfrântă. Acum însă, de când neica Șerban a ajuns domn, de când s-a întors belșugul și pentru ei, mama, sau i se pare doar lui, a îmbătrânit. Nu este părere. Pe tipsia ei de argint, mâncarea pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întors belșugul și pentru ei, mama, sau i se pare doar lui, a îmbătrânit. Nu este părere. Pe tipsia ei de argint, mâncarea pe care el o savurase ea aproape că n-o atinsese. Nu-i mai plăcea să se vaite, era senină, dar în conversație se întorcea în trecut departe, la Mărgineni, pe când erau ei mici sau și mai demult, pe când era domniță. Bucătarul intră, se închină și ură poftă bună boierilor. Spătarul Mihai îi lăudă talentul și-l întrebă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Iisus și că mă va găsi olog, simt durerea neputinței mele în toți mușchii trupului, știu și aștept cu groază întrebarea Lui și știu că nu îi voi răspunde smerit: da, Doamne, vreau să fiu sănătos. Știu că o să mă vait de singurătatea mea, „nu am om” o să-i spun, în loc să-mi recunosc neîncrederea în cei din jurul meu, așa o să-i spun, iar El... — „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă”, Șerbane, atâta tot. — Așa am hotărât și eu astă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Pe loc își schimbă hotărârea: trebuia să știe cum vor reacționa și unchii săi. Atent, își sprijini verișoara și mătușa să urce scările. În încăpere erau doar cei doi Cantacuzini, speriați. Doamna se uită spre mort și începu să se vaite că vodă a lăsat-o cu copii mici, apoi ceru voie să se retragă peste drum, în casa beizadelelor. — Va trebui să vii însă când se va întruni marele divan, mai spre prânz. Mihai și Constantin întoarseră capul mirați spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stolnic Constantin Cantacuzino. — Nu, am mâncat prea mult la prânz și mă simt sătul. Doamnă, măria ta, beizadelele și doftorul, urmați-mă. O să cinați mai târziu. Ajuns în odaia lui, vodă ceru apă rece de băut și începu să se vaite: Nu știu ce am, doftore, simt cum îmi ard ochii în cap și cum îmi zvâcnesc tâmplele. În același timp mi se întâmplă ceva nemaiauzit: e ca și cum pielea feții ar fi rămas prea mică și mă strânge. Doamna îl privi grijulie și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să nu lipsești de aci de la ușa noastră! Căpitanul salută și ieși. Pylarino luă tava cu leacuri și se apropie de patul domnului. Marica lua pe rând câte o ulcică și i-o da ca să bea, Brâncoveanu se strâmba, se văita, căuta cu priviri disperate spre Pylarino și spre doamnă. După ce termină închise gura și doctorul constată că fața domnului devenise asimetrică, obrazul roșu se umflase mult. — Doare cumplit, ca și cum aș fi opărit. Doamna căută privirile medicului, dar acesta dădu liniștitor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantin Cantacuzino era nedespărțit de domnitor în toate sfaturile care se țineau. Au fost aleși cam opt sute de boieri care să alcătuiască alaiul și, împreună cu slugile și surugiii de la căruțe, erau peste o mie cinci sute de oameni. Vodă se văita că nu se simte încă în putere și-l lăsa pe unchiul său să ducă tot greul pregătirilor. Erau interceptate scrisorile diplomatice ce treceau prin Valahia, redactate depeșe care plecau spre toate împărățiile, aleși oamenii, socotite cheltuielile și când „nașul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ia, să spunem brâncă sau altceva, m-aș încumeta în straie de negustor strâmtorat să pornesc la drum. În aceeași seară, fiind senin și lună plină, fostul mare spătar Mihai Cantacuzino, cu toată pielea brațului și mâinii stângi umflată chipurile, văitându-se cât îl ținea gura, înfofolit sub trei macaturi îmblănite, culcat în sanie pleca spre Fundeni. Au pornit pe Podul Târgului de Afară, dar când au ajuns la răscrucea cu ulița Mărcuței, n-au luat-o spre Fundeni, ci au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de sprinten. Rămași amândoi frații la gura sobei în care intrau trunchiuri întregi de stejar, obosiți de nesomn, trăgeau pe rând concluziile. — Trebuie să părem amândoi obosiți și bolnavi, să scriem chiar și preafericitului patriarh la Constantinopol și să ne văităm. Dumneata, neică Dinule, iei legătura cu oamenii de la spătărie și le poruncești să mă înștiințeze de tot ce se întâmplă acolo. Cere-le copii de pe toate documentele mai importante. Da, ține minte, printre oamenii mei de încredere cel mai important
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o mărit cu feciorul lui Neculai Vodă Mavrocordat. — Uui! chiui prințul Ștefan. Surugiii, crezând că e un îndemn pentru ei, răspunseră cu chiote și biciuiră caii care, speriați, o porniră în trap năvalnic. Ce făcuși, or să fărâme caleașca, se văita doamna Stanca. — Într-un sfert de ceas ajungem la Mogoșoaia, râse Ștefan. Mateiaș, de emoție, se ridică în picioare. Râdea în hohote imitând gesturile surugiilor. Stanca își puse la loc în pungă monedele de aur și argint, amânând pentru altă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vreascurile în șopron înainte de ieșirea în primăvară. Băteau clopotele într-o dungă pentru doamna Stanca a lui Radu Vodă Iliaș, cel răpus de darul beției... Să fie semn rău? Aș, de unde, c-a răposat săraca chinuită de fierbințeli, țipând și văitându-se că n o lăsau vedeniile să se despartă de lumea asta. Doar când a venit popa cu sfânta împărtășanie, doar atunci s-a liniștit. A spus femeia ce avea pe suflet, a primit Sfânt Sângele și Trupul lui Hristos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne rugăm cu toții neîncetat. Întorcându-se doamna în sala cea mare, l-a chemat la sine pe Ștefan; în locul lui, în genunchi în fața voievodului său, ieromonahul Gherasim începu să curețe rănile de putreziciunea cărnii din jurul așchiilor rămase la scoaterea țepușelor. — Vaită-te, măria ta, când nu mai poți răbda, țipă! Moașele spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să rămână cu mintea întreagă. Zbiară, măria ta! — Cucernice, să-ți împărtășesc o taină, dar să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și se despart cele bune de cele rele și ai puterea să-ți vezi greșelile și să te rogi pentru iertare și îndreptare pe calea cea bună. Abia acum cred că o să încerc să adorm. — Dormi, măria ta, plângi, țipă, vaită-te, întoarce te în firesc. Nu ești singur. O să încerc să veghez în rugăciune alături de măria ta. Dăruiește-mi încrederea măriei tale. Așa să ne ajute Dumnezeu! Călugărul făcu asupra suferindului semnul binecuvântării și ieși. Din cadrul ușii mai aruncă o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu prietena Mona Chirilă. Dar eu nu sunt critic de teatru. Domnișoara Michai lov Însă, nu cred că are voie să facă această confesiune ( dincolo de faptul că-i admir sinceritatea!) : păi ce-ar fi ca un critic literar să se vaite că trebuie să citească, un fagotist că e forțat să cînte, un actor că joacă seară de seară sau un balerin că e somat să danseze. Unde am ajunge, bre ?! Am cunoscut, În Începuturile mele regizorale, un actor care juca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
călăi ai omenirii !... Am cunoscut, acum două decenii, un actor bun, dar cam de modă veche . Eu realizasem, sub direcția lui, un spectacol de gaguri - gen care nu producea nici o impresie histrionului. La premieră, după al zecelea pahar, interpretul se vaită , mai În glumă, mai În serios : „Acest teatru a cunoscut texte mari, eu Însumi am interpretat roluri uriașe, și-acum, am ajuns să văd clovneriile lui Ulmu! Privesc la Ceacanica, de parcă ar fi Vraca! Of, unde-s umbrele lui Vlaicu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
moare biologic. Sunt de acord că au fost și cazuri din acestea. Un actor prosper, specializat În revendicări sociale (deși În perioada În care a fost ministru secretar de stat la Cultură, n-a făcut nimic pentru breaslă!), iarăși se văita că nu e just, fiindcă n-o să mai aibă cine juca bătrînii În spectacole. Se va găsi, zic eu, iar septagenarul, oricum e prins În atîtea telenovele, Încît nu văd o moarte a sa prin inaniție, curîndă. În fine, o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a apucat comunismul : acum e erou ...internațional! La Bacău, Mircea Daneliuc ne povestește la masă, că vrea să iasă la pensie, dar i s-a calculat o pensie de numai... 395 de lei! Ptiu! În timpul acesta, popularul Jean Constantin se vaită, Într-o publicație tv, că-l „suflă broasca”, fiindcă după 78 de filme are o pensie de numai 860 de lei. Io l-aș pune să-i dea 200 și lui Daneliuc, că Mircea are totuși, două fa cultăți... În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ca porcu’ și-acuma mă asasinezi... N-am dormit nici acasă. Mi-a fost rău, mi-e rău, îmi zvâcnește căpățâna, nu mai pot... — Hai sictir! Ți-e rău! Ditamai omu’ de optzeci de kile, bun să spargă piatră, te vaiți mai rău ca o femeie. Și tot de focu’ femeilor, nu pot să cred, oh, ori ești prost, ori ai înnebunit de-a binelea. Nu-mi dau seama ce-i cu tine. Stai barem dracului liniștit. Io când n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
veșnic luminoasă, fără nimeni să te dușmănească și să te înșele, Milică-tată, de unde atâta disperare? L-a înșelat, îl doare tocmai pentru că de o vreme încoace nu mai doarme somnul ăla al morții din care-și trage vlaga, Milică-tată, te vaiți de zic că dă cu biciu-n tine, curge din tine cântecul jelaniei iubirii, Milică-tată, te fericesc, ai iubit-o, atâta că n-ar trebui s-o spui atât de des și cui se nimerește, la care Milică sare ca ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]