783 matches
-
-a Școala Gimnazială Măru Caraș-Severin profesor îndrumător Herman Tiana-Mihaela Dialog cu un foc Născut din geamăt de scânteie Și din trei frunze ruginite Ridică-și fruntea gălbioară Și luminează-mă voinice. Cu flacăra ce se înalță Deasupra vreascului învins, Se vaită cu limbă de moarte Cărbunele proaspăt încins. Jarul ce ieri a fost pădure Sub vâlvătaia-și de satrap Zace într-un colb fără de nume Întunecat ca un harap. Tată și mumă și-e chibritul Butucul frate pe deasupra Dușman vei fi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
grea să-l scoale și până la urmă a fost nevoită să-l stropească cu apă, ceea ce l-a trezit așa de rău încât a dat din mâini și a făcut-o pe Zilpa una cu pământul, iar ea s-a văitat ca o pisică lovită. Zilpa nu era așa de încântată de venirea acestui Iacob. Vedea că prezența lui schimbase lucrurile între surorile ei și s-ar fi putut să slăbească legătura dintre ea și Lea. O deranja pentru că era pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fustele și zicând că Iacob avea s-o omoare dacă ar fi descoperit sânge menstrual în patul de nuntă. I-am spus să nu se mai poarte ca un copil, pentru că de-acum purta centura de femeie. Dar Rahela se văita și a îngenuncheat și și-a implorat sora să-i ia locul sub vălul de mireasă. - Zilpa a zis că ai face-o, a strigat ea. - Am rămas trăsnită, își amintea Lea. Pentru că, sigur, Zilpa avea dreptate. Nu-mi dădusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mele în acele luni. Dar când a venit timpul, copilul a întârziat să vină și Zilpa s-a chinuit. Șoldurile ei erau prea înguste, iar travaliul a ținut de la apus la apus, timp de trei zile. Zilpa plângea și se văita, sigură că fiica ei va muri sau că ea va muri înainte s-o vadă, pe ea, pe Ashrat a ei, pentru că îi alesese deja numele și-l spusese surorilor ei ca să-l țină minte în caz că ea avea să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
durere imediat după ce și-a dat seama ce făcuse. Fără să scot un sunet, m-am întors și am luat-o la fugă, cu gândul să mă ascund în brațele Bilhei. Am găsit-o și am plâns și m-am văitat îndelung de răul ce mi se făcuse. I-am spun mătușii mele tot, tot ce mă apăsa. Am plâns de jalea degetelor mele neîndemânatice, care niciodată nu vor fi în stare să scoată un fir perfect și nici să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
recunoaștere și au dat din cap în semn de salut. Re-nefer și-a ridicat rochia deasupra genunchilor și s-a așezat pe vine în partea cealaltă a lui Așnan, pentru că așa o chema pe tânăra mamă care gâfâia și se văita mai mult de frică decât de durere. Cele două femei mature au început să vorbească între ele despre ce ulei ar putea să folosească să iasă mai ușor capul copilului, iar eu am fost impresionată de cât de multe știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
OPT Am fost prima de care au aflat. Propria mea mamă a țipat văzându-mi corpul plin de sânge. A căzut la pământ și a început să-și bocească copilul ucis, iar corturile s-au golit ca să afle de ce se văita Lea. Dar Bilha m-a dezvelit și m-a ajutat să stau în picioare, în timp ce Lea se holba - la început îngrozită, apoi ușurată și până la urmă ca lovită de trăsnet. Și-a întins mâinile către mine, dar expresia feței mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
declarat născut pentru această meserie. Așa a fost el primit în lumea bărbaților. De-abia atunci mi-am amintit de a opta zi, când băieții nou-născuți din familia mea erau circumciși, iar cele care erau mame pentru prima oară se văitau în cortul roșu și femeile mai bătrâne le linișteau. Inima mi s-a rupt în două, pe jumătate de jale că zeul tatălui meu n-o să-l recunoască pe acest băiat, nici fratele meu Iosif și nici bunicile lui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tată care te-a trimis pe tine în cuțitele unor bărbați recunoscuți pentru ticăloșia lor? - Deci știi povestea, a zis Iosif, dintr-odată potolit. S-a așezat la loc, și-a luat capul în mâini și a început să se vaite. - Mi-au trimis vorbă din nord unde frații mei și fiii lor au grijă de turmele Egiptului. Iuda spune că tatăl nostru nu va rezista până la sfârșitul sezonului și că Iacob ar vrea să le dea binecuvântarea sa fiilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înțeles și s-a repezit la fața mea, la mâini, la haine. Plângând, îmi repeta numele iar și iar și cerșea iertare, mie și mamei mele. Blestema memoria lui Levi și a lui Simon și a lui Ruben. Apoi se văita că nu-l iertase pe primul lui născut. I-a numit pe fiecare dintre frații mei pe rând, binecuvântându-i și blestemându-i, făcându-i animale, suspinând la amintirea ștrengăriilor pe care le făceau în copilărie, chemându-le pe mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mine țineam mult la ea. - Mă rog, dacă ești oricând bine‑venit și dacă e amabil cu tine, care‑i problema? - Nu prea se simte bine, nu‑i așa? - Abe e unul din bărbații aceia Înalți și puternici care se vaită tot timpul. - Dar acum se vaită mai mult decât de obicei. Battle mă descosea, sperând să obțină indicii despre starea lui Ravelstein. Nu aveam de gând să‑i spun nimic, deși știam că Îl place pe Ravelstein - că Îl prețuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
rog, dacă ești oricând bine‑venit și dacă e amabil cu tine, care‑i problema? - Nu prea se simte bine, nu‑i așa? - Abe e unul din bărbații aceia Înalți și puternici care se vaită tot timpul. - Dar acum se vaită mai mult decât de obicei. Battle mă descosea, sperând să obțină indicii despre starea lui Ravelstein. Nu aveam de gând să‑i spun nimic, deși știam că Îl place pe Ravelstein - că Îl prețuiește. Cu oamenii ciudați pot să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gătit. Totuși, după ceasuri de strădanie, a reușit să producă o supă de pui. Din recunoștință, am Încercat să fac o glumă din neputința mea de a o Înghiți, amintindu‑mi de o mamă imigrantă din copilăria mea care se văita: „Joey al meu nu poate să mănânce un cornet de Înghețată. Întoarce capul când Îl vede. Și dacă nu poate linge Înghețata, precis că o să moară!” Poate că din pricină că vedeam În tropice o amenințare cu moartea, instinctul mă Împingea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și tace, știe din experiență că până la urmă ca orice altceva pe lume și asta are să treacă totuși. Atunci, în acele hăuri zgomotoase, are prilejul să mediteze la natura paradoxală a timpului. Și se gândește cât de nedreaptă e lumea, văitându-se mereu că e trecătoare când în realitate asta e singura-i virtute. Cum ar fi lumea dacă n-ar trece, dacă s-ar înțepeni cumva și nu s-ar mai putea urni? Ridică ochii la nevastă, în plină desfășurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
blugi pătați și pulovere aruncate unul peste altul; ghetele, atât de uzate încât aproape că mi se vedeau degetele prin botul lor. — La ce se aștepta? spuse el. Să fiu Jennifer Beals 1? —„What a feeling! Keep believing!“2, se văita Lurch, imitând-o pe Irene Cara3 surprinzător de fals. —E, vezi? zise Bez. Ia hai să-l punem din nou pe Johnny Cash. Capitolul patrutc " Capitolul patru" Hugo făcu o glumă asemănătoare când trecu pe la teatru câteva zile mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
val de sânge cald i-a invadat chipul lui Hugo. —Ăăăă, da. Da, ăsta e numele soției mele. —Ei, atunci ea a fost adusă încoace spre prânz. Pe cale să nască. — Dar copilul nu trebuia încă să se nască, s-a văitat Hugo. Atunci, de la celălalt capăt al firului, s-a auzit ceva care semăna cu un chicotit răutăcios. — Copiii nu fac întotdeauna ceea ce trebuie, a spus moașa. Așa cum probabil că sunteți pe punctul să aflați. —Au, a mugit Amanda. Au. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dezgust. Mai întâi, i-a dat frâu liber în salonul postnatal. Unde era oribil: pereții erau văruiți în roz, iar perdelele groaznice din jurul paturilor arătau asemenea celor dintr-un motel transilvănean din Iad. Și zgomotul! Celelalte mame scânceau și se văitau mai tare decât copiii lor cei plângăcioși. Într-un final, totul a fost aproape de neîndurat. Amanda încercase, în fază inițială, să pună mâna pe una dintre puținele rezerve private de recuperare, dar acestea erau alocate pe principiul primul născut-primul servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se simțea. Cât de puțin o împlinea - deși era puțin spus - Django. Cât de vinovată se simțea din toate aceste motive. Amanda s-a holbat la ea oripilată. Despre asta voia Laura să discute? Cu alte cuvinte, voia să se vaite din cauza situației ei? — Normal că Fergus nu e bun de nimic, a zis ea iritată. Laura, trezește-te la realitate. Bărbații sunt complet inutili. Uită-te la Hugo. N-are nici o speranță. Dacă vreau ca un lucru să fie făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se caracterizează prin altruism și spirit de sacrificiu, prin abnegație și dăruire, prin idealism. Să lupte dezinteresat, adică să nu urmărească vreun profit material, iar când este Învins și se află În suferință, rănit ori pe moarte, să nu se vaite, să nu facă deloc caz de cele pătimite, ci să-și poarte necazul bărbătește și cu discreție desăvârșită. Individul care Își trâmbițează faptele bune, patriotice, apoi se lamentează de consecințele nefaste pe care le traversează și se plânge Într-atât
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
sînt Într-o situație neplăcută, nedorită sau periculoasă. Eu am avut asemenea ocazii. Știi ce te poate mira În asemenea situații? Că nu toți acei oameni se comportă În același fel. Unii se agită disperați, alții caută soluții, alții se vaită că li s-a Întîmplat chiar lor așa ceva, alții așteaptă liniștiți sperînd că situația se va rezolva În cele din urmă, alții beau ca să uite de necaz, alții devin din senin exagerat de veseli ca și cum Întîmplarea ar fi În vreun
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
buzei de sus. Cum hemoragia nu se oprea și Titi făcuse o figură de teroare, Felix deschise ușa și ieși în sală. Atrasă de zgomot, Aglae veni și, informată de Felix, irupse zgomotoasă în odaie. - Iar ai hemoragie, drăguță, se văită ea, să-ți dau vată. Scotocind prin casă, veni cu un tampon mare de vată, pe care îl vîrî în nara lui Titi, punîndu-i în același timp o mână pe frunte. - Asta este numai din pricina oboselii, bombăni ea. Maidă-o în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix, să nu vii niciodată prin față, ci numai pe portiță. Știi, reputația, dumneata ești cavaler, poți să-mi faci rău. Cu alt prilej, insinuația fu adâncită într-un fel care înspăi-mîntă pe Felix. - Situația noastră e foarte grea, se văită Aurica, nu știi cucine vorbești. Noi, domnișoarele, suntem slabe, nu putem refuza "avansurile", dar apoi, dacă lucrurile nu merg mai departe, rămânem compromise. Am avut o prietenă care primea "avansuri" de la un tânăr pe care-l credea sincer. L-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în măsură să export, și atunci mă duc să-mi ridic banii de-a dreptul în străinătate, la o bancă unde mi se face cont. Am și eu dreptul să mă recreez. - Cum aș vrea să merg în străinătate! se văită Otilia.Pascalopol puse mâinile cu devotament la piept și zise: - Domnișoară Otilia, poruncește. Am de la moș Costache învoirea să te răpesc oricând. Otilia nu răspunse la această propunere, deviind chestiunea. - Ai cai la moșie, pot să devin amazoană? - Este, este
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
după doctori! I-a venit rău, și atâta tot. Totuși purtarea lui Simion începu să pună pe Aglae pe gânduri. Simion își examina hainele și le găsea prea scurte, dibuia prin toate dulapurile, scotea afară rufăria și hăinăria și se văita că dușmanii "omoară" hainele, le bat, le taie și le chinuie, persecutând astfel spiritul ascuns în ele. - Ești nebun, striga Aglae, eu nu știu ce-o să mă fac cutine. Mi-ai pus toata casa cu josu-n sus. Nu ți-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cel mai puternic din clasă. La sfârșitul anului trebuiau să dea proba de rezistență. Zare a întrecut de la început cârdul de colegi și a mărșăluit spre linia de sosire. Stani alerga gâfâind din greu în mijlocul grupului de băieți care se văitau că nu mai pot fugi. Vroiau chiar să renunțe la această probă, chit că le punea nota patru. Câțiva s-au oprit și la rândul lui era gata, gata să capoteze însă s-a ambiționat când a văzut linia de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]