1,093 matches
-
în cer, iar vietățile de sete pier, apa de băut se drămuiește, că soarele și-n umbră dogorește. Sătenii strigă mila Domnului, să slobozească ploaie câmpului. Preotul face slujbe creștinești pentru iertarea păcatelor lumești. Poate așa, Domnul se va îndura, văpaia verii s-o stingă cu ploaia. Când de creștini, Domnul e venerat, ascultă rugă din sufletul curat. Cu bici de fulger brăzdează cerul, în ropot de ploi să curgă misterul. Când ritual e binecuvântat, se varsă cerul în pământ însetat
BINECUVÂNTARE PLOII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377364_a_378693]
-
privesc pe artista care a copiat corporal frumusețea de la dacele munților acelora sub care si-a croit albia șarpele liliachiu al Trotușului, iar spiritual de la seve necurse, extrase în picături, de la rădăcini, strecurate prin pietre de vatră și distilate la văpaie, Mihaela Gurău! Dacă o iubește maestrul Benone Sinulescu pe această inetrpretă de muzică populară și folclorică, este pentru că a descoperit pe lira corzilor ei vocale un defileu prin care se revarsă un aur fluid de sunete vocale care, solidificat, se
MIHAELA GURĂU. ŞI-A DESCOPERIT, PREŢUIT ŞI FRUCTIFICAT GLASUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377392_a_378721]
-
la altar, pe ape blânde într-un loc neștiut tu patul mi-l așezi ca să plutească când asfințitul dă mării un sărut eu voi pluti spre o lume nelumească, apoi vei lua din roșul asfințit o pală din a flăcării văpaie și focul să mă poarte în infinit sub cântecul pustiu de cucuvaie. Referință Bibliografică: cântecul pustiu de cucuvaie / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2237, Anul VII, 14 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stejărel Ionescu : Toate
CÂNTECUL PUSTIU DE CUCUVAIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377435_a_378764]
-
Acasa > Poezie > Imagini > LUNATIC FĂRĂ UMBRĂ Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1877 din 20 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Of, ce iarnă nemiloasă, Gerul taie-n două zarea, Nu aud, nu văd nimica, Doar îmi arde-n piept văpaia. Dinții lunii mă sugrumă Strâng din mine până-n carne, Ispitind, eu tac, mă tulbur Și pornesc pe-a sorții cale. Vreau să vin acum la tine Haide, stinge lampadarul; Să nu-mi afle cerul umbra Nici să-mi știe adevărul
LUNATIC FĂRĂ UMBRĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377461_a_378790]
-
01 februarie 2016 Toate Articolele Autorului PE UNDE CERUL SE...APLEACĂ Cerul a ars... cu pădurile virgine... scrum...cenușă... Iată pasărea Phoenix! S-a rupt septembrie-n două..., mucegai și... viață nouă... Aprilie iernat, se scutură de stele, tremurându-și văpaia strânsă-n jale de condor...plecat... Pustiu..., pustiu în valea seacă... Cine?... Când?... Cum?...Pe unde?... Pe unde... cerul se ...apleacă... ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: PE UNDE CERUL SE APLEACĂ / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1858, Anul
PE UNDE CERUL SE APLEACĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377487_a_378816]
-
SCRIS BUNICILOR O CARTE, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. am luat folosul ca gelos, cafeaua nu-i decât o ploaie, ce-o bei de vrei cu capu-n jos în lumea noastră de văpaie, nu versul este esențial, ci disperarea ce mă apasă, călare ai fugit cu-n cal ‘nainte ca să-mi fi mireasă, te levitez cu a mea durere, și patu-mi este desfăcut, desculță, nemurirea-mi cere să te iubesc, ca la început
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
te cheamă să ne iubim în cheag de tină, le scriu bunicilor o carte, ... Citește mai mult am luat folosul ca gelos,cafeaua nu-i decât o ploaie,ce-o bei de vrei cu capu-n josîn lumea noastră de văpaie,nu versul este esențial,ci disperarea ce mă apasă,călare ai fugit cu-n cal‘nainte ca să-mi fi mireasă,te levitez cu a mea durere,și patu-mi este desfăcut,desculță, nemurirea-mi ceresă te iubesc, ca la început,dar
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
știi și dimineața să te îmbrace în zori, să-ți amintești când noi eram copii și alergam desculți prin pufurile de nori, aud plângând în jurul meu și ploaia, aud cum plânge lacul, izvorul pe dealuri văd că s-a pornit văpaia, și vieții am să-i torc, fuiorul. Citește mai mult mai plânge astăzi tot ce mă înconjoară,natura plînge sub umbrela mea,pe tine lacrima să nu te doară,când am să plâng tăcut pe-un nor de nea,să
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
noaptea fără ca să știiși dimineața să te îmbrace în zori,să-ți amintești când noi eram copiiși alergam desculți prin pufurile de nori,aud plângând în jurul meu și ploaia,aud cum plânge lacul, izvorulpe dealuri văd că s-a pornit văpaia,și vieții am să-i torc, fuiorul.... XIV. ȘEPTIC CU MOARTEA, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017. am un număr, de fiecare data primesc un număr, pentru a mă înscrie în rândul poeților, odată
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
la altar, pe ape blânde într-un loc neștiut tu patul mi-l așezi ca să plutească când asfințitul dă mării un sărut eu voi pluti spre o lume nelumească, apoi vei lua din roșul asfințit o pală din a flăcării văpaie și focul să mă poarte în infinit sub cântecul pustiu de cucuvaie. Citește mai mult nu mă îmbrăca în pământ căci nu vreau haine,pământul este mult mai greu ca minetu să mă îmbraci cu a nopții tainecăci sunt nevrednic
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DĂRUIRE Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1709 din 05 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DĂRUIRE Am adunat rubinele din stele, Văpăi de patimi, din ochii de codane, Le-am pus - furiș - în versurile mele, Să vă încânte cu note diafane. Am stors din zâmbet miez de bucurie, Din curcubeie, fior de zări albastre, Le-am zugrăvit, cu suflet, pe hârtie, Să
DĂRUIRE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377613_a_378942]
-
Acasa > Poezie > Familie > CU TINE ALĂTURI Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017 Toate Articolele Autorului Astăzi, mulți ani s-au împlinit De când văpaia vie A dragostei, a izbucnit În versuri, pe hârtie. Ea a crescut zi după zi Și a ajuns să fie, Un foc în nopțile târzii, Cu iz de poezie. Cu ochii tăi adânci și buni M-ai fermecat și iată
CU TINE ALĂTURI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377643_a_378972]
-
ai mei, cei dragi și Te-am simțit cum mi te-nfiripai în trup și-n minte, râu de lumină, semn c-ai auzit. Probabil torță îmi fusese gândul ce în speranță-i învelea pe toți căci i-ai zărit văpaia... Ani la rândul nu te-am chemat din beznă să mă scoți. Veneam spre Tine, dar la jumătate de drum adeseori mă răzgândeam. Erai și-acolo, în pustietate păzindu-mă dar eu nu Te vedeam. Ca niciodată,-ntreaga mea ființă
CU SUFLETUL ÎNTREG de AURA POPA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378393_a_379722]
-
Plecasem de aici în altă lume, Dar n-aveam nicio lacrimă pe față... Acolo nu era nicio întristare, Acolo nu era niciun oftat, Tu îmi citeai poemele pe care Aici în viață nu le-am terminat... .............................................. Soarele-acum se mistuie-n văpăi, Mereu să ne găsească împreună Și ce lumină arde-n ochii tăi! A mai trecut o noapte, ziua bună! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: A mai trecut o noapte... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1977, Anul VI
A MAI TRECUT O NOAPTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378960_a_380289]
-
nescris! Ești aripă în zbor, ești apa de izvor, ești frunza în cădere, ești soare ce răsare, ești pasul de furnică, ești leul cel puternic, ești căprioara-n fugă și cânt de pasăre mai ești, ești lutul ce trece prin văpaie pentru a rezista în timp și firul de mătase întregit de viermele pierit, incandescent vulcan și revărsat de ape, ocean și picătură în taină oglindită, și piatră, și templu, și altar, ești mugur, ram și floare, ești munte, nor, zefir
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DOR DE FLORI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului În gândul meu cu tine vrut ademenesc șirag de ploi să-mi strângă dorul din văpăi prinse de-un nor sub ochiu-mi mut. Din herghelii de ghimpi desprind tăcerea mea și pași-ți goi răstimpuri ce au ros din noi doar fum de patimi,viscolind. Mă nasc din iarba-mi,dor de flori și prind petale
DOR DE FLORI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379004_a_380333]
-
chipul. Prin tolba fulgilor măruntă sub diademe-n fir de brumă se ascundea,plângând căruntă, o monogramă-n strai de humă. Curgea pe dânsa,lin,șuvoaie, și guri de cerbi pășteau în cete, cu dinți de foc,ca pe-o văpaie o rumegau,scrâșnind,a sete. Căscau și norii-n pumnii ierbii și vântu-i se oprea prin taine, ștergea pe buze de colb șerpii, din piei de viscol,făcea haine. Prin ceața timpului fugară încet,încet,cu umblet mut, se așezau
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379017_a_380346]
-
las trei trandafiri la geam, Ín casă e lumină și e foc. Se-mprăștie prin noapte o clapă de pian Și curge dinspre tine miros de busuioc. Întoarce-te să te mai văd o dată Prin ceața lacrimilor care-mi curg, Văpaia flăcărilor te arată O trestie în raze de amurg. Privește-mă și-ntinde mâna, Eu sunt de mult o mână-ntinsă. Topește-mi de pe buze bruma, Săruta-mă si lasă-te cuprinsă De vraja ce-mi sclipește în priviri, Stropită
POEZII, DE ION SORESCU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379092_a_380421]
-
din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu pas nerăbdător revin Spre locuri de-altădată, Dar cât de tulburat devin Când casă mi se-arată! Din sufletu-mi însingurat, Tristețea crâncen taie; De amintiri mă las furat, Iar doru-mi e văpaie. Pe-alei ce așteptară vești, Nici urma de culoare; În pragul casei părintești E-o liniște ce doare. Îmbrățișând bătrânul trunchi, Simt mărul cum pulsează. Înlăcrimat, cad în genunchi Și simt grădină treaza... Atâta pace e în jur, Tristeți nu
ACASA de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379839_a_381168]
-
cu inima-nchistată în nimic Sau iarba-nvălurită în cucută sufocând pământul câte-un pic Ca cerul fără nori în plină vară și soarele arzând dogoritor Sub arșiță cerșind o picătură din ploaia unui duș răcoritor Ți-ar place să trăiești fără văpaia ce freamătă până-n rărunchi Cu trupul penetrat de vâlvătaia durerii ce te pune în genunchi? De ce-ai numi iubirea un păcat privându-ți trupul de savoare Dezlănțuită-n brațe de bărbat iubirile se cer nemuritoare. 23 07 2015 - foto
IUBIREA, NU-I PĂCAT de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1667 din 25 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379879_a_381208]
-
neam n-ar putea continua să aibă puls cultural fără Lucreția Ciobanu, ea lasă în urmă cântecele ei, vii, fără durată, veșnice! Pe cât de veșnic este însuși neamul nostru. Mi-a lovit ființa dispariția lumească a cântăreței Lucreția Ciobanu, dar văpaia dragostei mele pentru ea este nestinsă și va lumina neîncetat interiorul meu sufletesc. Aici, Lucreția Ciobanu este icoană și candelă nestinsă, și asemenea este, sunt sigură de aceasta, pentru toți românii care-și înțeleg idealul și își resorb viața sufletescă
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
val de iubire într-un ocean infinit de simțire mă vedeam sărutând cu ardoare dansul languros al sirenelor balerine ale adâncurilor și eram de fapt arzătoare șoaptă și cântec al inimii. Mă visam rază de soare Ce se coboară din văpaia zorilor să-și oglindească cosițele aurii în străluciri de cristal ale firelor de iarbă cu perle Și se îmbăiază în miresme florale când eram doar picătura de rouă răcorind sărutul razei de soare. Mă simțeam pulsând laolaltă pentru anii ce-
MĂ CREDEAM NEMĂRGINIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382001_a_383330]
-
de rouă răcorind sărutul razei de soare. Mă simțeam pulsând laolaltă pentru anii ce-au trecut și anii ce vin, cu inima universului eram vers de iubire în cântecul infinitului în șoaptele valurilor în lacrimile frunzelor și petalelor sărutate de văpaia razelor în mirajele clipelor. Referință Bibliografică: MĂ CREDEAM NEMĂRGINIRE / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1970, Anul VI, 23 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MĂ CREDEAM NEMĂRGINIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382001_a_383330]
-
Vino cu cobza-ți aproape de suflet, Dezlănțuie-mi durerea ce sapă mocnit, Să lași din cântec amarul să curgă, Ca să-mi ucidă dorul ca și-un cuțit! Să îmi las dorul în flăcări să ardă, Să ardă și crâșma-n văpaie cu tot, Căci pe tine cu cobză și pe crâșmar, În locul durerii duse am să vă port. Și-n sufletul golit de durere și patimi, Să-mi torni un cântec albastru încet, Cu el vreau să-mi umpli rana din
CÂNTEC ALBASTRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382003_a_383332]
-
am poposit La Crucea Iancului vestit, La Mărișel în vârf de munți, Cu brazi semeți cu a lor frunți Scrutând de veacuri depărtări, Cu minunatele-așezări. Cuprinși de foc mistuitor În fruntea lor cu Crăișor, În aprige-încleștări, flăcăi Vărsară sânge. În văpăi Au dobândit ca bravi oșteni, Pământul sfânt din Apuseni. Pelaghia, c-un cuget drept Și-o flacără aprinsă-n în piept, A strâns o mână de femei Cu care-a alungat mișei. Pământul apărat de moți Și moștenit azi de
LA CRUCEA IANCULUI ÎN MUNŢI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380391_a_381720]