838 matches
-
cu cei cu care mă întîlnesc, pe coridoare, la masă, pe faleză și cam atât. E mai bine. Și pentru ei. Și pentru mine. Numai de n-ar ploua. E o zi splendidă. Soare aproape zgomotos. Peste plajă plutește un vacarm de lumină. Doar spre Constanța zăresc un nor. De pe plajă, se aude acum o larmă veselă. De dimineață, părea că se înnorează. Apoi, cerul s-a limpezit și toți s-au repezit să profite de vremea frumoasă. Ce-ar fi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ar avea cineva ideea să revopsească templele, să refardeze statuile, pentru a le reda aspectul inițial, am spune că e o glumă proastă. Vă surprinde asta, domnilor specialiști? Nu cred. Sau, mai exact, nu văd de ce v-ar surprinde. În vacarmul unui secol ca al nostru prețuiești liniștea acolo unde ai norocul s-o întîlnești. Dumneavoastră, domnilor, zâmbiți când ajungeți în Istoria naturală la pasajul unde Pliniu cel Bătrân susține că zvonurile despre sirene (citez din memorie) "nu sunt povești născocite
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
degete și din gură, aceasta căzând cu zgomot, peste tacâmuri, pe care le burzului, mesenii întorcând capul, spre acolo, aia se roși ca un rac fiert, pisica se sperie și fugi, de-a lungul mesei, printre mâncăruri, papagalul continua strigarea, vacarm în care se auzi, cu putere de tunet, vocea sărbătoritului: hai! Să apuce, fiecare; de ce poate; și să recuperăm, cât mai iute, prețiosul timp pierdut, că, pe mine, mă apucă iar! Hai! Ce stați, și vă benoclați așa, la sărbătorit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
podea cu un zgomot asurzitor. În clipa aceea, îl cuprinse panica. Dacă va fi surprins acolo? Cum putea să explice îndrăzneala de a pătrunde într-un loc interzis? Din pricina panicii, răsturnă și alte măsuțe, cu pendule cu tot. Înfricoșat de vacarm, nu mai avu puterea să se stăpânească și se repezi orbește spre ușă. Nu mai vroia decât să se vadă scăpat din acel loc infernal unde bătăile pendulelor se amestecau acum cu zgomote de obiecte călcate în picioare și sfărâmate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-l Înghionti cu cotul. Sărbătoritul se ridică, se opri o clipă, apoi Înaintă neîncrezător spre masă; În viața lui nu-l urîse atît de tare pe vărul său; ba mai mult, acum Îi ura pe toți musafirii, care stîrniseră un vacarm nemaipomenit. Să te vedem. Rafael! Acum să te vedem! strigau și se foiau nerăbdători pe scaune. — Am nevoie de o scrumieră și o pietricică, spuse Julius, scoțînd scrumiera și pietricica din buzunarul de la haină. Iată-le. — Fantastic! Fenomenal! strigă scamatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
jumătate din grădină strîgÎnd: Julius! Julius! Din Învălmășeală ieșeau cîțiva copii pe brînci, erau cîinii, iar stăpînii lor, alți copii, cei mai măricei, Îi duceau legați de gît cu zgărzi de sfoară și curelușe. Și Julius și Cinthia În mijlocul acelui vacarm, Cinthia tușind, discutînd cu Însuflețire: nu și nu!, ba da! striga Rafaelito, trebuia să se joace la fel cu toată lumea! Julius trebuie să se supună și să-și pună zgarda În jurul gîtului! Julius striga și el: nu și nu! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se desprindea din camera aceea și ci-o mai adora. CÎnta din ce În ce mai ușor, cu tot mai multă simțire. Măicuța cu pistrui l-a pregătit foarte bine și el a exersat neobosit, spre disperarea lui Juan Lucas, care se plîngea de vacarmul pe care-l stîrnea mucosul cu muzica lui, pînă cînd Într-o bună zi Susan Îl sărută și-l duse Încetișor În salonul cu pian. „Privește-l“, Îi spuse. Era cu spatele la ei, ce-i drept cam urechiat, dar nespus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al curții și Înaintau Împroșcîndu-i cu insulte pe adversari. Cei de la Universitatea erau fătălăii, căcăcioșii și altele asemenea, iar cei de la Alianța erau nătăfleții, tuciuriii, bă, gulie, linge-o farfurie și căcăcioșii, bineînțeles. Se Încăierau În mijlocul curții și stîrneau un vacarm Îngrozitor. Desigur că nici unul din suporterii clubului Alianța nu era tuciuriu și totul era o chestiune de simpatii fotbalistice. Celor de la Universitatea era firesc să li se spună fătălăii, fiind o echipă În care jucau uneori niște copilandri. Iar Municipal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încornorat, nu! nu! nu! Pe urmă totul a Început să-i meargă din plin, fiindcă gonea ca un nebun, de parcă-ar fi vrut să se omoare și camioneta nu se ciocnea de nimic și cînd a ajuna a stîrnit un vacarm Îngrozitor și nu voia să fie auzit și nimeni nu l-a auzit. Da, avea un ochi umflat dinainte, dar pentru nimic În lume n-o să le povestească cine i-l umflase, cu toate că acum Îi părea rău că o acuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trecută. I-a fost frică să nu descopere că a umblat cineva și la râu. Pleacă din casă fără șapcă, iar soarele îl frige. Păsările se iau după el, din copac în copac. Un cârd de granguri, animale-spion. Fac un vacarm total nelalocul lui, de parc-ar avea ceva cu el. Așa-zisele lor triluri îi răsună în cap, cra, cra, ca, cap de capră, cap de capră, cap de capră... Și atunci cuvintele sunt deja acolo: cuvintele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ultimii cinșpe ani. În maximum două sute de cuvinte. Daniel recită micul CV, minunându-se cât de puține se schimbaseră din copilărie și cât de puține realizase, de fapt, într-un timp atât de lung. Abia își auzea propriile cuvinte, prin vacarmul trecutului. Mark voia să știe mai multe despre Adăpost. Un fel de Dedham Glen pentru păsări? — Da, așa cred. Ceva de genul ăsta. —Ei, cu asta n-au ce rău să-mi facă. Karin Doi zice că te lupți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
popular vestic de factura cât mai mult la câți mai mulți, în locul aceluia de felul cât mai mult la cât mai puțini. Câteva dintre principiile Memorandumului în dezbatere publică Întotdeauna când agitația este prea mare și zgomotul de fond devine vacarm este clar că nu poți gândi. Așa și în cazul cu Memorandumul: nu apuci să spui cum că nu ești "șovin provincial", că repede se mută discuția la frondă provincială, dacă încerci să o ataci pe asta din urmă, constați
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
conducîndu-l spre un tunel cu șiruri de nume inscripționate pe zidul de la intrare: McADAM McIVOR McQUAT McWHAM McCAIG McKEAN McSHEA MURRAY McEVOY McMATH McUSKY NOAKES McGILL McOWEN McVARE OZENFANT Intrară și merseră în grabă auzind voci fără trupuri conversînd în mijlocul vacarmului: — ...mă bucur să văd lumina pe cer... — .......ramele străluceau pe pereți........ — ...ai nevoie de certificate... — ......cămilele din Arabia ............ — ...o dulceață paralizantă... Ajunseră într-un loc în care jumătate din nume erau imprimate pe un perete și jumătate pe celălalt, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
da’ cînd lucrezi la McHargs, nu-i ușor. Coulter chicoti. S-a întîmplat ceva ciudat ieri. Tipul dirija coborîrea unei grinzi dintr-o macara; știi și tu, stătea sub ea dirijînd coborîrea cu mîinile înu poți auzi un cuvînt în vacarmul ăla); cum îți zic... mai jos, mai jos, puțin la stînga; bine, dă-i drumul acum. Chestia nostimă era că se uita la tipul de la controale mai tot timpul și n-a observat că în ultima clipă dirijase grinda chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încolo; inspectă dintr-o privire strada spre nord, apoi spre sud. Trotuarele și strada furnicau de lume. Bărbați și femei, îmbrăcați cu eleganță treceau grăbiți prin fața lui. Zgomotul miilor de voci și a miilor de mașini se concentra într-un vacarm clocotitor, dar înfundat, de fond. Și, deodată totul deveni interesant. Gosseyn, invadat de o veselie fără margini, se simți mai mult ca oricând liber. Chiar și plecarea fetei dovedea că ea nu reprezenta a doua mișcare din vreun plan fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au infectat oamenii cu otrava sa străină... Cămașă de forță... asasinat... masacru... Și în tot acest timp, ca un fundal sonor al acestor voci mincinoase, răsunau bubuiturile tunurilor, vacarmul surd, dar în continuă creștere, al armelor. Gosseyn simțea că adoarme. "M-aș simți mai bine în pat. Sunt obosit. Atât de obosit." ― Gosseyn! Toate celelalte voci tăcură. Radioul i se adresa lui direct. ― Gosseyn, îți vorbește Mașina. NU TE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trebuia înfruntat un risc direct. ― Rămâi pe partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să aibă curajul să tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață când Gosseyn îi doborâ. În timp ce alerga în spatele lui Lyttle, Gosseyn nu-și putea reveni din surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se afla sub controlul legal al institutului. Cum ea știa o mulțime de lucruri, era posibil ca cercetătorii de acolo să știe și mai multe. Ipoteza trebuia verificată cât mai curând posibil. Se îndepărtară încărcați, afundându-se în întunericul nopții. Vacarmul se stingea în urma lor. În cele din urmă, dispăru și aura incendiară, mascată de creasta unui deal înalt. Ajunseră la mașină și, nu după mult timp, intrară în curtea cochetei căsuțe în care locuia Dan Lyttle. Gosseyn crezuse, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lașitate. Pe unul dintre ei l-am auzit cum încerca să lingușească o namilă de berbec care își proptise botul în pământ la câțiva pași de mine : „Hai mă, Cerbule !...“, îi spunea. Apoi o voce a răsunat de departe, acoperind vacarmul : „Vacile, măăă !... Feriți, că le omoară...“. Atunci păstorii-militari s-au pornit să scoată alte sunete, alte strigăte, alte chiuituri, la fel de nemaipomenite. Iar oile, înțelegându-i la perfecție, s-au repezit de-o parte și de alta a pajiștii, lăsând loc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încolo; inspectă dintr-o privire strada spre nord, apoi spre sud. Trotuarele și strada furnicau de lume. Bărbați și femei, îmbrăcați cu eleganță treceau grăbiți prin fața lui. Zgomotul miilor de voci și a miilor de mașini se concentra într-un vacarm clocotitor, dar înfundat, de fond. Și, deodată totul deveni interesant. Gosseyn, invadat de o veselie fără margini, se simți mai mult ca oricând liber. Chiar și plecarea fetei dovedea că ea nu reprezenta a doua mișcare din vreun plan fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au infectat oamenii cu otrava sa străină... Cămașă de forță... asasinat... masacru... Și în tot acest timp, ca un fundal sonor al acestor voci mincinoase, răsunau bubuiturile tunurilor, vacarmul surd, dar în continuă creștere, al armelor. Gosseyn simțea că adoarme. "M-aș simți mai bine în pat. Sunt obosit. Atât de obosit." ― Gosseyn! Toate celelalte voci tăcură. Radioul i se adresa lui direct. ― Gosseyn, îți vorbește Mașina. NU TE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trebuia înfruntat un risc direct. ― Rămâi pe partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să aibă curajul să tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață când Gosseyn îi doborâ. În timp ce alerga în spatele lui Lyttle, Gosseyn nu-și putea reveni din surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se afla sub controlul legal al institutului. Cum ea știa o mulțime de lucruri, era posibil ca cercetătorii de acolo să știe și mai multe. Ipoteza trebuia verificată cât mai curând posibil. Se îndepărtară încărcați, afundându-se în întunericul nopții. Vacarmul se stingea în urma lor. În cele din urmă, dispăru și aura incendiară, mascată de creasta unui deal înalt. Ajunseră la mașină și, nu după mult timp, intrară în curtea cochetei căsuțe în care locuia Dan Lyttle. Gosseyn crezuse, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]