2,049 matches
-
nici asta nu-i adevărat. N-au fost făcute două. Perechea ăstuia n-a fost decât imaginea lui în oglindă. Sau acesta este imaginea celuilalt. Astea sunt chestii complicate. Dar acuma e deja totuna, a ars în Bizanț. — Și acum valorează mai mult? — Ei bine, nu. Doar jumătate. — Cât stațiunea? — Nici pomeneală. Cât biserica. — Aveți și aur? am îndrăznit să-l întreb eu, pentru că, în materie de avere, cunoștințele mele erau precare. — Nici nu pun mâna pe el. N-am nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ai pregătit? Recunoaște că ai făcut o listă intitulată „De ce să-i invidiem pe evrei“. Deci ce speră evreii? — Că mântuitorul va veni. — Nu înțeleg. De ce e mai bine că, față de voi, noi mai sperăm ceva? Eu cred că El valorează cel mai mult din toată Sfânta Treime. Eu aș sări într-un picior de bucurie dac-am avea și noi ceva asemănător. Ce ai cu el? Nu știu. Nu simt mântuirea. — Dar măcar alții o simt. Dintre noi, nimeni. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Beți-vă coniacul. Înghite. — Știți ce-ar trebui să apreciați la mine? Că știu să uit. Nu cer mult pentru asta. Dar, după câte văd, dumneavoastră vă priește. — Înțeleg. Puțin. — Iar pe deasupra o să vă dau și un cadou. Unul care valorează o sută de bilete de tren, sau unul de vapor sau ce vă place. Oriunde. Un cap de mumie, să zicem. Nu mai am nevoie de el. O vază grecească. Antică. — Și ce înseamnă puținul acela? întreabă. Respiră. Simte c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lumi am descoperi, cîte am Învăța și cîte am uita -, o să ne Întoarcem. Pentru mine, aceste pagini fermecate vor fi mereu cele pe care le-am Întîlnit pe culoarele din Cimitirul Cărților Uitate. ZILE DE CENUȘĂ — 1945-1949 1 Un secret valorează tot atît cît valorează cei de care trebuie să-l păzim. CÎnd m-am trezit, primul meu impuls a fost să-l fac părtaș la existența Cimitirului Cărților Uitate pe cel mai bun prieten al meu. Tomás Aguilar era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am Învăța și cîte am uita -, o să ne Întoarcem. Pentru mine, aceste pagini fermecate vor fi mereu cele pe care le-am Întîlnit pe culoarele din Cimitirul Cărților Uitate. ZILE DE CENUȘĂ — 1945-1949 1 Un secret valorează tot atît cît valorează cei de care trebuie să-l păzim. CÎnd m-am trezit, primul meu impuls a fost să-l fac părtaș la existența Cimitirului Cărților Uitate pe cel mai bun prieten al meu. Tomás Aguilar era un tovarăș de studii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că, probabil, mă considera inofensiv. Într-o după-amiază, Îmi plasa o ofertă suculentă de a cumpăra romanul lui Carax. Îmi spunea că discutase subiectul Împreună cu cîțiva colegi din breasla anticarilor și că toți căzuseră de acord că acum Carax putea valora o avere, mai cu seamă În Franța. Eu Îi spuneam Întruna că nu, iar el se mărginea să zîmbească, șiret. Îmi Încredințase o copie a cheilor de la apartament, ca să pot intra și ieși fără să mai depind de el sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
jignești, nu-i așa, Daniel? Ei bine, hai, descarcă-te cum Îți vine mai bine. E vina mea, fiindcă am crezut că, În cele din urmă, puteam să fim prieteni ori să ne prefacem că sîntem, dar bănui că nu valorez cît frate-meu. Iartă-mă că te-am făcut să-ți pierzi vremea. Se răsuci și o zbughi pe coridorul ce ducea spre bibliotecă. Am văzut-o Îndepărtîndu-se pe pardoseala În alb și negru, umbra ei decupînd perdelele de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o luasem și am Început să alerg după ea. Am oprit-o la jumătatea coridorului, Înșfăcînd-o de braț. Mi-a aruncat o privire care ardea. — Iartă-mă. Dar te Înșeli: vina nu-i a ta, ci a mea. Eu nu valorez nici cît frate-tău, nici cît tine. Iar dacă te-am jignit, e din invidie față de imbecilul ăla de logodnic al tău și din ciudă cînd mă gîndesc că o fată ca tine s-ar duce la El Ferrol sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
puternică, dispunând de un sector industrial excepțional și de întreprinderi de nivel mondial. înregistrând, mai mult decât China, inegalități extreme, ea numără deja 80 000 de milionari în dolari; circa 100 de companii indiene sunt încă de pe acum apreciate ca valorând mai mult de un miliard de dolari fiecare. în plus, sectorul agricol indian ocupă în 2006 două treimi din populație și nu produce decât o cincime din PIB. Numărul de țărani fără pământ a crescut de la 35% din populația rurală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
realizează fiecare microprocesor în parte; un oraș este o ființă diferită de fiecare dintre locuitorii săi; o orchestră este altceva decât o simplă însumare de instrumentiști; un spectacol este altceva decât prestația fiecăruia dintre actorii săi; rezultatele unei cercetări colective valorează mai mult decât aportul fiecăruia dintre cercetătorii implicați. Orice inteligență colectivă este rezultatul unor punți, al unor legături între inteligențele individuale, necesare pentru a crea ceva nou. în același fel, omenirea creează o inteligență colectivă, universală, distinctă de suma inteligențelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Știi bine, dădu brusc la o parte cearșafurile și spuse, Voi urmări desfășurarea operațiunilor în birou, tu dormi, odihnește-te. Prin mintea femeii trecu gândul iute că, într-o situație atât de critică precum cea de față, când sprijinul moral valora greutatea sa în aur, dacă un sprijin numai moral ar avea greutate, codul, acceptat în mod liber, al obligațiilor conjugale elementare, la capitolul ajutor reciproc, impunea să se scoale imediat și să se ducă să pregătească cu propriile sale mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să transporte înăuntrul clădirilor, la lumina zilei, ceea ce ieșise din ele la adăpostul unei nopți întunecate de ploaie. Căcat, exclamă prim-ministrul și dădu cu pumnul în masă. În atât de puține litere, interjecția scatologică, cu o forță expresivă care valora cât un discurs complet despre starea națiunii, rezumă și concentră profunzimea decepției care venise să distrugă forțele psihologice ale guvernului, în particular ale acelor miniștri care, prin însăși natura funcțiilor lor, fuseseră mai legați de diferitele faze ale procesului politico-represiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
față. — Îți dau cuvântul meu de onoare că nu există astăzi vreun pictor de al cărui talent să fiu mai convins. Te rog să mă crezi pe cuvânt, pierzi o afacere foarte bună. Într-o bună zi tablourile astea o să valoreze mai mult decât tot ce ai în magazinul dumitale. Aduți aminte că Monet nu a putut face pe nimeni să-i cumpere un tablou, nici măcar pe o sută de franci? Și cât valorează ele acum? E adevărat, dar în vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Într-o bună zi tablourile astea o să valoreze mai mult decât tot ce ai în magazinul dumitale. Aduți aminte că Monet nu a putut face pe nimeni să-i cumpere un tablou, nici măcar pe o sută de franci? Și cât valorează ele acum? E adevărat, dar în vremea aceea mai erau o sută de alți pictori la fel de buni ca și Monet care nu-și puteau vinde tablourile și ele nu valorează nimic nici acum. De unde poți să știi? Oare meritul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un tablou, nici măcar pe o sută de franci? Și cât valorează ele acum? E adevărat, dar în vremea aceea mai erau o sută de alți pictori la fel de buni ca și Monet care nu-și puteau vinde tablourile și ele nu valorează nimic nici acum. De unde poți să știi? Oare meritul este suficient pentru a aduce cu sine succesul? Să nu credeți una ca asta. Du reste, mai trebuie dovedit că prietenul dumneavoastră are ceva merite. Nimeni nu i le atribuie în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Paris și Berlin să caute vreun tablou de-al lui care să mai fi rămas pe insulă, abia atunci înțeleseră că avuseseră printre ei un om important. Își amintiră atunci că ar fi putut cumpăra pe nimic pânze care acum valorau sume imense și nu-și puteau ierta felul cum scăpaseră acest prilej. Era acolo un negustor evreu pe nume Cohen, care ajunsese într-un mod ciudat în posesia unuia dintre tablourile lui Strickland. Era un franțuz vârstnic și mic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
În odaia lui, totul era răvășit... și apoi priveliștea aceea cumplită... Dar nu era nimic, În afară de instrumente, Îți jur! Dante se simțea Înclinat să-l creadă. Asasinul neglijase obiectele de valoare, ca să ia o hârtie. Dar poate că hârtia aceea valora și mai mult. O comoară, Între fetru și fetru. - Eliberați-l pe omul acesta, ordonă el. Șeful gărzilor ascultase Înmărmurit. Cu un semn din cap, porunci ca dispozițiile priorului să fie executate. În timp ce străjerii Îl dezlegau pe nenorocit din frânghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în bordelul lui Madam Nain. Masa rămânea goală și lumea era refuzată. Ba chiar, o dată, Bourrache a dat afară un negustor de animale care pretindea să se așeze la acea masă. Negustorul nu s-a mai întors niciodată. „Mai mult valorează o masă de rege fără rege decât un client cu picioarele pline de bălegar!“ Iată ce mi-a zis Bourrache într-o zi când îl sâcâiam. II Prima zi de luni din decembrie. La noi în orășel. 1917. O vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
puțin pe pământ. Dacă n-a murit, nu cred că e un om prea frumos. Ura e o marinată care nu iartă: dă cărnii o aromă de deșeu. În definitiv, Matziev, chiar dacă eu l-am cunoscut când devenise un ticălos, valora mai mult ca el. Măcar o dată în viața lui, nu s-a dezis de calitatea lui de om. Câți pot spune același lucru? Am păstrat articolul ca pe o dovadă. O dovadă pentru nu știu ce. Și am ieșit din casă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
preotul de la Mănăstirea Tanacu, Îți înfige cuțitul În osul de lut Îți înșurubează ace de brad în adânc, Doar ca să dispari. Și să rămână Povestea aia. Știi, dacă am desface corpul uman în elementele chimice din care e alcătuit, am valora 23,5 dolari. Adică, nimic. Dar asta nu înseamnă că suntem zero. N-o să mă mai vezi niciodată. Unde calci/ Urmă nu faci,/ Unde șezi/ Nu te mai vezi... Îți spun asta numai ca să nu mă mai cauți. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
șase și două - strict. EL: Aș cumpăra și eu niște acțiuni la corporația ta. EA: O, dar nu e vorba de o corporație - e doar „Rosalind Unlimited“. Cincizeci și unu la sută din acțiuni, nume de firmă, bune intenții - totul valorând douăzeci și cinci de mii de dolari pe an. EL (dezaprobator): Cam calculată propunere. EA: Bine, Amory, dar nu te superi, nu-i așa? Când voi Întâlni un bărbat care să nu mă plictisească de moarte după două săptămâni, poate că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
răspundă la atâtea întrebări? Se sacrificase cu Popa pentru o brumă de bani. Se însurase cu Mariana. Făcuse o grămadă de lucruri neplăcute. Nu era destul? Aparatul de fotografiat surprinse în detaliu o lacrimă pe obrazul eroului. O imagine care valora mai mult decât o mie de cuvinte. Femeia care își poate face bărbatul un erou este femeia care își poate face bărbatul să plângă. Doamna Popa și doamna doctor se gândeau foarte serios la organizarea unei ședințe de spiritism. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
formă, căci eram deja învățat că nu se filmează, nu se fotografiază. ― Evident, îmi spune, dă-i bătaie. Așa se face că am pe undeva prin casă cam patru ore de film cu Peter Schumann, material care ar putea, cândva, valora o avere. Stăteam de vorbă cu el și aparatul mergea continuu. La un moment dat a început să repete. Practic, venise numai cu soția - sau asta mi se părea mie că e cucoana care îl seconda -, iar ceilalți erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
făcut din plăci de plastic intercalate, mai mult sau mai puțin opace. Cu excepția unei iluminări verticale pe partea care părea să corespundă salonului, restul camerei plutea În penumbră. Am zărit niște materiale și instrumente electroacustice - fără Îndoială erau câteva care valorau mai multe milioane de yeni -, iar trei calculatoare Apple Mother III, din care nu se prea găseau În Japonia decât modele foarte rare, tronau În mijlocul camerei. — Am fost anunțat de vizita dumneavoastră și vă așteptam. Porcușor era un omuleț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am ținut-o sub revista pe care o citeam. Arse încet, cu o flacără albastră. — Becker, cam cât crezi că face revista asta? — O, sunt scumpe, domnule. Cel puțin zece mărci fiecare. — Înseamnă că stocul din gaura asta de șobolan valorează cu siguranță câteva mii. — Pe puțin. Ar fi mare păcat să izbucnească un incendiu. Sper că Helmut are asigurare. — Vreți să vă uitați în dulap? zise Helmut. Nu trebuia decât să îmi spuneți. Îi dădu lui Becker cheia, în timp ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]