1,179 matches
-
în fapt I.L. Caragiale era rețeta convertirii cotidianului în literatură, a revalorificării materialelor joase, paraliterare, reportericești, în scrieri canonice. Schimbând ce era de schimbat, instantaneele din primul volum al lui L. sunt de fapt reportaje tip Caracudi: un fel de variațiuni pe temă dată aduse tehnic la zi, adică în era reportofonului și a camerei de luat vederi. Cartea trădează o înverșunare emfatică împotriva clișeului, a ticurilor de limbaj care camuflează vacuitatea sensului, în sfârșit, împotriva așa-zisului simț comun. Strict
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
Bornkamm a observat că în capitolele 15,1-20,5 se reiau de fapt, într‑o formă oarecum definitivă, vedeniile incomplete din capitolele anterioare (8,2-14,20). Prin urmare, potrivit teoriei cercetătorului german, secțiunea apocaliptică s‑ar compune din exact trei variațiuni pe aceeași temă. Este curios însă faptul că schema lui Bornkamm nu include tocmai capitolele care prezintă interes pentru prezentul studiu, 12-14 și 17-19, exegetul considerându‑le elemente alogene sau adăugări ulterioare. O altă părere, mai simplă și mai potrivită
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
teme majore ale mitului. Secțiunea principală (cap. 16‑42) Comentariul la Cartea lui Daniel și la Apocalipsă O dată cu capitolul următor, Hipolit introduce tema Anticristului‑tiran, fundamentală pentru discursul său și pentru viziunea sa anticristologică. Este vorba de o „temă cu variațiuni” care va domina aproape întreg tratatul (de la cap. 18 până la 42). În desfășurarea comentariului se disting trei momente: 1. (16‑18) mărturii despre Anticristul‑tiran (Is. 10,12‑17; 14,4‑22; Iez. 28,2‑10); 2. (19‑33) interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
râpe și ale cărui pante, formate din rocă poroasă, sunt perforate de grote asemănătoare, mi se spune, cavernelor săpate În munți de kafiri. Aceste excavații Încă servesc de loc de retragere familiilor de păstori care migrează cu turmele lor urmând variațiunile anotimpurilor și vin să-și facă aici cartierele de iarnă, În aceste peșteri de troglodiți.» (...) Dintre toate locurile populate situate pe aceeași pantă a munților, singurul nume cunoscut este Khanoum, unde dl Honigberger s-a oprit un timp ca să conducă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sau din lectura unei cărți de Guénon, Le Roi du Monde. Evident, jurnalul lui Zerlendi cuprinde ceea ce lipsește din Yoga - după cum spune Eliade: propriile experiențe trecute sub tăcere. Dar Zerlendi Începuse studiul sanscritei În același mod (care nu prea Îngăduie variațiuni) ca Eliade, la București și Calcutta 2: cu multe caiete de declinări și cu traducerea unor texte din Hitopadeïa și Pañcatantra: „Zeci de maculatoare de acest fel, acoperite până la ultima filă cu exerciții, traduceri, conjugări și declinări sau traduceri” (47
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
europene din ultimul sfert de secol a publicat recent Gérard Fussman 2. Dincolo de probleme și de cercetarea istorică Însăși, există o stranie și dureroasă continuitate a imposibilității În care s-au aflat diferitele generații de arheologi În Afganistan (culminând cu variațiunile talibane din 2001-2002). Cea mai redutabilă sinteză a istoriei arheologiei franceze În Orientul Mijlociu Îl menționează, azi: „Numeroși st¿pa au fost goliți, Între anii 1830 și 1840, de către călătorii europeni, mai ales Honigberger și Masson”3. La un secol după
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Cocor de Mihail Sadoveanu, Minerii de Mihail Davidoglu sau Negura de Eusebiu Camilar. Paginile din Reportaj din China nouă (1952) notează vizita făcută în Rusia și China în 1951. Scenariul cinematografic Turneu în Occident (1955, în colaborare cu Florica Șelmaru), variațiune pe tema „atașamentul față de țară al unui artist al poporului”, imaginând turneul unei orchestre simfonice dirijate de un muzician notoriu, se înscrie în direcția literaturizărilor anticosmopolite: ispitit de o fostă iubită, stabilită la Paris, să aleagă calea libertății, muzicianul refuză
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
marginale, neimplicate în marile conflicte, preferând existența strict senzorială, de suprafață... Cei ce acceptă trăirea într-o lume «buimacă» și ireală”. Personaje, idei, motive și tipologii de aici se regăsesc, dezvoltate sau doar enunțate, în romanele următoare, procedeul temei cu variațiuni caracterizând proza lui S. Tratat despre oaspeți (1979) începe cu urmărirea de către Eugen Norșa a unui urs uriaș care ucide vitele dintr-o localitate brăileană. Un episod cu o vânătoare de mistreți, având ca protagonist pe același Norșa, exista și
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
conjugarea acestor însușiri de modernitate. Căci pot fi depistate și puse în evidență clivaje temporale, variante ale aceleiași scene ori întâmplări, puneri în abis și jocuri de oglinzi narative, structurare contrapunctică și, în general, construcție muzicală (după procedeul temei cu variațiuni), alternarea unghiurilor de vedere, multiplicarea firelor narative. Nu o dată, montajul de secvențe al unui discurs reprodus devine complex prin apariția citatelor în citat: naratorii-personaje ale căror spuse sunt „transcrise” recurg la rândul lor la discursul reprodus, reluând spusele altor personaje
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
simultaneității. Se operează cu un set de fragmente de narațiune, care corespund, fiecare, unor micromotive (un personaj, un obiect, o situație, o acțiune) și care sunt reluate, cu mici modificări, permutate și combinate ingenios, după procedee muzicale (tehnica temei cu variațiuni, „arta fugii”). Efectul de ansamblu, obținut prin măiestria combinatorie, e de vârtej încremenit. De fapt, totul devine o parodie serioasă a Noului Roman, utilizând nuclee tematice, motive recurente și obsesii ale eului auctorial depistabile în opera scriitorului. Lectura adecvată ar
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
femei care luptă neînfricate alături de bărbați. Autorul nu își schimbă prea mult registrul nici în perioada de dezgheț a anilor ’80, când revine, după un deceniu și jumătate de tăcere, cu Primăvara victoriei (1980) și cu Drumul eliberării (1981), încercând variațiuni pe aceeași aparent inepuizabilă temă. Totuși, în ciuda valorii literare scăzute, chiar și în aceste proze se pot găsi unele pagini reușite, cum este prima parte, cu iz de roman senzațional, din Flăcăul de pe tanc, amintind de proza lui G.M. Zamfirescu
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
devine, în esență, protagonistul narațiunii. Și în volumele de proză scurtă acest tip de clădire e o întruchipare a cotidianului, aparent neproblematic și solid, dar în care se infiltrează anomalia. Romanul Umbra penei de gâscă (1991) se dezvoltă ca o variațiune liberă pe o temă din Numele trandafirului de Umberto Eco. Fără ca relația dintre cele două scrieri să fie univocă, memoria cărții autorului italian regizează global înscenarea epică a lui Ț. Textul permite atât lectura inocentă, cât și pe cea avizată
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
operator simbolic; sub acest nume generic intră în scenă câteva personaje diferite și prin sex, singurul lor element comun fiind rolul de revelator/catalizator al unui fatum amoros destructiv. În general, autorul recurge la procedeul - extrem modernist - al temei cu variațiuni. Lizibilă fără efort, chiar captivantă în ciuda desfășurării arborescente a ficțiunii, referențial scrierea a putut fi percepută de unii critici drept „scandaloasă”, în sensul că e dominată covârșitor de explorarea erotismului explicit, dezinhibat și necenzurat, urmărit ca un principiu fondator al
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
amestecul de proză polițistă și de spionaj creează un hibrid, interesant însă prin prisma sociologiei literaturii. Excelent ca scriere de gen, romanul primește la Z. o cârjă tematică aleasă spre a fi convenabilă ideologic, precum cea a complotului militar hitlerist, variațiuni pe aceeași temă aflându-se, spre exemplu, în O invitație după miezul nopții, unde „ucigașul” parașutiștilor este o bandă internațională de spionaj, sau în Dispărut fără urmă, în care se anchetează, după douăzeci de ani, împrejurările suspecte ale morții unui
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
cel puțin teoretic, antisămănătoristă). Scrisorile lui sunt, dincolo de unele contradicții și erori, expresia unui spirit reflexiv, care dublează și susține creația prin nevoia, adesea mărturisită, a dialogului de idei. Confesiunile omului, experiențele diplomatului, impresiile călătorului nu sunt nici adaosuri, nici variațiuni, ele fac dovada unui ochi și a unei sensibilități vii: peisaje, monumente și muzee, scene de viață și portrete prinse în mișcare, pagini de emoție culturală, alternând cu altele de cotidiană proză domestică, probează mobilitatea unui spirit complex, exigent și
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
repere: semnele și cartea. Fiecare fiu își are bildungsul său, fiecare existență trimite la o ipostază mitică, dar textul e hibrid, în pofida marilor lui ambiții. Ca poet, S. aduce în versurile din Cuvântul cuvânt (1994) și Purtătorul de cuvânt (1996) variațiuni pe aceeași temă: cuvântul. Investit cu puteri magice, acesta poate metamorfoza („iată scriu și oasele mâinii mele se lungesc și se / subțiază se golesc de măduvă se umplu cu aer / iată mâna mea se preschimbă în aripă”), are har demiurgic
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
morții și stafiile./ Cântă păsările și e un miros de lilieci înfloriți,/ Cum trebuie să fi mirosit raiul din dreapta, de la intrare,/ Pe vremea când era culoarea nouă și nu crăpase”. În schimb, Apă vie, apă moartă este o suită de variațiuni în jurul formei fixe a sonetului, apariție stranie într-un veac de degringoladă a structurilor poetice canonice. În alcătuiri de o limpezime aproape hieratică, într-un mod parabolic, oblic, răsfrânt ca într-o oglindă, se vorbește, în fond, tot despre moarte
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
șaselea. În Viziunea vizuinii, creat pe suportul ludic al melanjului între datele fabulei, ale romanului alegoric și ale romanului „realist”, metoda improvizației este cel mai lesne observabilă, mișcarea secvențelor fiind alimentată nu de aderența la un fir epic, ci de variațiunile și asocierile în jurul unui cuvânt, unei imagini, unui șablon. Asocierile cu proza absurdă a lui Urmuz au fost remarcate cu îndreptățire de critică. Japița (1999), text publicat postum, cu „acțiunea” plasată imediat după al doilea război, e de o valoare
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
biblice ritmate uneori în vers și imagini populare (Cina cea de Taină, Învierea Domnului, Drumul spre Emaus, Sfânta Treime etc.) - îl apropie de Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Radu Gyr, neavând îndoiala sau tăgada prezente la Tudor Arghezi. Unele poeme sunt variațiuni pe o bogată tradiție de teme și motive autohtone, care începe cu folclorul, V. Alecsandri, Mihai Eminescu și continuă cu Lucian Blaga, V. Voiculescu, Arghezi (uneori polemic). V. se identifică într-un alt Meșter Manole care se zidește pe sine
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
oaspetele de piatră”, metaforă structurantă a universului liric și emblemă a conștiinței revelatorii și frustrante. În Iluzia risipei de sine, R. disociază în mod deliberat registrele stilistice: poezia de notație contrastează cu structurile de tip clasic care vor să fie variațiuni pe o temă de Rilke, meditația și fiorul naturist coexistă sub semnul unui estetism asumat. Dualitatea iubire / moarte este obsesia modulată în diversele secțiuni ale cărții. Renunțând la dramatismul sfâșietor, poeta acceptă acum legea „risipei de a înflori în țărână
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
notație simplistă, spațiul câmpiei Dunării de Jos, câteva metafore și motive aflându-se în centrul poemelor: apa ca reflex al trecerii, singurătatea ș.a. Fără mari tulburări metafizice, lirica se naște și din observarea ritmurilor naturii, a perindării anotimpurilor. Versurile sunt variațiuni pe tema tristeții lumii, poetul devenind un aed melancolic și epicureu. El aparține cetății dunărene, a cărei imagine este apropiată de cea a cetății grecești antice (Agora, Triptic). Metaforic, câmpia este asociată limbii: „E-o câmpie necuprinsă limba română / pas
MUSTAŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288333_a_289662]
-
fi reprimită la Institutul de Istoria Artei, în calitate de cercetător științific până în 1975, când se vede din nou transferată la Direcția Monumentelor Istorice. Autoare a numeroase studii de istoria artei, publicate în volumele Pictura murală în epoca lui Matei Basarab (1980), Variațiuni pe teme date în arta medievală românească (2003) sau în reviste de specialitate, semnatară a unei monografii închinate bisericii Crețulescu din București (1968), P. își lasă deoparte propriile preocupări și, la sfârșitul anilor ’70, se dedică cu devotament și pasiune
PILLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288817_a_290146]
-
o societate bazată pe ordine și justiție, „scăpările” mele individuale (cum ar fi să-mi împușc vecinul pe care-l detest) nu ar submina, ele însele, ordinea socială, sau afecta standardele generale de obligații sociale. Două dintre cele mai celebre variațiuni ale problemelor legate de acțiunea colectivă din literatura de specialitate a științelor sociale se referă la organizarea de grup și a bunurilor deținute în comun (common pool goods). Prima a fost dezvoltată în lucrarea lui Mancus Olson și susține că
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ani învățasem/ 26 de cuvinte unul pe an/ combină de recoltat (1951)/ război rece (1952)/ festival (1953) [...] suprapopulație (1976)/ dar nu le-am uitat/ niciodată pe celelalte” (Lexic). Temele predilecte - adolescența, călătoria, iubirea, cuvântul - străbat toate poemele, în suite de variațiuni și improvizații atent supravegheate, care trimit și la tehnicile creativității muzicale, în special jazzistice. De altfel, M. este și autorul unor culegeri de eseuri despre jazz, singulare în peisajul românesc al genului: Cutia de rezonanță (1985), Jazzorelief (1993) ș.a. Deschis
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
declarativă a aceluiași cuvânt sau sinonim lui. Sărăcia vocabularului apare limpede În strofe din Ceva despre oameni și norme noi, Cântec pentru tovarășul Plan, Lazăr de la Rusca. (Ă). La un poet cu Îndelungată experiență ca Eugen Jebeleanu, regăsim, cu mici variațiuni, aceeași menajerie: el vorbește despre lupi, vulpi, rechini, lilieci etc. Nu e deci de mirare că și Începătorii Într-ale poeziei au adoptat aceleași metode: Constanța Tudorache, de pildă. Aplicarea studiului lui I.V. Stalin la problemele limbii literare este la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]