10,163 matches
-
animal bolnav de Tine/ de ce ai ajuns să mă pedepsești/ atât de tare?/ de ce am ajuns să Te iubesc atât de mult?". Melancolia, durerea și iluminarea, anxietatea metafizică și moartea se transmit din poemele lui Paul Daian, copleșitor și grav, veșnicele vibrații sufletești în fața insondabilului. Sunt versuri bune, ce respiră o sensibilitate genuină, o sensibilitate a esențelor bulversante. Paul Daian, Mingea de păr a vieții, Editura Coresi, București, 2000, Colecția "Poeții orașului București".
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
Și dacă este expresia naturii sale cele mai profunde, nu ne vom mira să vedem pe Sfântul Grigorie afirmând că este vorba de o atitudine permanentă care se regăsește de-a lungul întregii vieți spirituale și care persistă în viața veșnică 4. 2 In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 885D-888A. 3 Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique. Essai sur la Doctrine spirituelle de Saint Grégoire de Nysse, Aubier, Paris, 1944, p. 317. 4 Ibidem, p. 317-318. Norme de redactare Perfecțiunea
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și neîncetând să intre”27. E o depășire continuă. Creștinul este într-o devenire infinită, într-un univers de har. Fiecare început din progresul său devine un punct de plecare spre alte începuturi și mai înalte. Sufletul trăiește sentimentul unui veșnic început al devenirii sale: „Ci marginea a ceea ce s-a aflat devine, celor ce urcă, început spre aflarea celor mai înalte. Și nici cel ce urcă nu se oprește vreodată, primind începutul din început ... Căci niciodată pofta celui ce urcă
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
de integrare în cosmos, o consubstanțiere mistică cu principiul acestuia: "să ne menținem la concret/ în felul ploii care udă zidurile/ și le dă alte forme și culori/ mai mult eu singur decît alții/ așteptînd și dînd telefoane/ într-o veșnică trădare a sufletului invincibil totuși/ oprești picătura de apă cu/ degetul/ așa cum făceau desigur și strămoșii tăi" (Despre mine însumi așa cum voi fi după ce voi scrie rîndurile de mai jos). Scutite de redundanță, de parada aparențelor, lucrurile reprezintă o garanție
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
supuse unei mutații purtătoare de speranță, pe traiectul eretic al fantasmei poetice: "în anteriu de lauri e îmbrăcat/ întîiul zeu stacojiu de praful din cerurile/ Cu argilă peste ele./ Cu inima scuturată de cîntecul sporit,/ Priviți-mă. în mine un veșnic m-a privit./ Dar întunericul perdeluiește orice mers/ Către minune, mă încarcă/ Stafia purtînd un roi/ Sacru-demoniac împrejurul/ Aburelui și vrînd să se mărească/ Din tot ce mișcă sub rană" (întunericul). îndoielile nu sînt decît teste înfrigurate ale unei pietăți
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
o putere înnoitoare, a cărei energie a expandat maximal în forma icoanei, în puterea acesteia de a se fi dovedit semantic ireductibilă, inepuizabilă și incoruptibilă. Or, timpul a probat faptul că în sfera creativă a umanității, singură capodopera tinde spre veșnica prospețime a icoanei. Ceva însă le deosebește semnificația: în vreme ce la facerea icoanei, alături de mâna omului, lucrează efectiv și "mâna" energiilor divine increate, la facerea capodoperei harul increat se mulțumește doar să asiste. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt inspiră capodopera, dar
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
putut să se insinueze sub presiunea tonalismului ori modalismului. Muzicile seriale și post-seriale au afișat o sufocantă propensiune pentru detaliu sau pentru tratarea strictă a structurii extratemporale, considerată ca fiind o perpetuă variațiune a unei entități tematice aflată într-o veșnică aventură. începînd cu anii '60 ai secolului 20, serialismul s-a scufundat în apele tot mai tulburi și mai reci ale aleatorismului, ale muzicilor stochastice ori electroacustice, dominate de sunetul-gest, sunetul-pur, de zgomote sau armonicele naturale. Aflat în faza lui
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
scriitorului care a opinat că prea mulți tineri scriitori, abia alfabetizați, se cred maeștri, fără să fi parcurs o perioadă de ucenicie. Gustând dintr-un pahar de vin, Caragiale citește un poem de Coșbuc, lăcrimează și face apoi elogiul "goanei veșnice după desăvârșire". În Addenda, îngrijitorul ediției reproduce două texte apărute la scurtă vreme după moartea scriitorului. O evocare nesemnată apăruse în "Opinia" din Iași, în 14 iunie 1912, și se referă la anul 1893 când scriitorul a încasat o sumă
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
în cunoștință de cauză, o moștenire. Lovinescu, "progresistul" de-al cărui nume se leagă "arderea etapelor" era, iată, în tinerețe un iubitor de "statui". Deci, de stabilitate. Aparenta contradicție se rezolvă de la sine, știută fiind "firea" modernității: o perioadă de veșnic tangaj în jurul unui "pivot". N-a fost Lovinescu singurul care să încerce o "obiectivare", dincolo de prejudecăți, a etalonului unei epoci. A avut, în perioda "impresionismului", încredere în gustul propriu, călăuzitor. A căutat, apoi, instrumente mai sigure de "abord". A încercat
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
când totul devine alb infint de alb se trezește departe în mine orchestră de sentimente străine și se-aude cântecul zilei. Cântec de lumină și tăcere călător peste lume. Am pus totul în alb. Albul este relativ. Totul este relativ. Veșnică e doar destrămarea. Toate se destramă încet : s-a destrămat și mâna mea cerșind trupul zilelor tale, s-au destrămat buzele tale negăsind cuvinte pentru cântecul zilei. Privește altfel în jurul tău : disperate umbre își caută trupurile, ... Citește mai mult Povestea
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
lumină picurând în ochii tăiDimineața când totul devine albinfint de albse trezește departe în mineorchestra de sentimente străineși se-aude cântecul zilei.Cântec de lumină și tăcerecălător peste lume.Am pus totul în alb.Albul este relativ.Totul este relativ.Veșnică e doar destrămarea.Toate se destramă încet :s-a destrămat și mâna meacerșind trupul zilelor tale,s-au destrămat buzele tale negăsind cuvintepentru cântecul zilei.Privește altfel în jurul tău :disperate umbre își caută trupurile,... III. DOMESTICĂ, de Marius Horvath, publicat
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Din blestem dumnezeies îți duci povară-n soartă. Menirea-ți scalzi în lacrimi de patimi și durere, când alții vor să-ți frângă iubirea de ai tăi fii. În veac de nemurire duci iubirea inimii, până când pe chip se-așterne veșnică tăcere. Îți port recunoștință, că sprijin mi-ai fost la greu și ai vegheat speranța din visurile mele. Că-n ochii tăi se-aprinde puzderie de stele, în veci ești icoana vie a sufletului meu. Mă voi hrăni cu seva
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
moartea nemiloasă, tribut, viața-mi va cere, las sufletul să-mi fie călăuzit de astre. S-ajungă-n lume nouă, pentru o altă soartă. Voi rătăci stingheră prin lumea nevăzută și-oi căuta măicuță, veșnic ocrotitoare. Când pe trecut se-așterne o veșnică uitare, punând a sa pecete pe lumea dispărută. Dar încă-mi mai duc viața cu soarta mea nătângă, să mai nutresc speranța de har desprins din minte și lacrima tristeții din ochi curgând fierbinte, le-aș pune în condei, ca
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
veghează. Mă podidește plânsul, când intru-n cimitir și mă întâmpină scheletele reci de cruci. Cu lacrima tristeții mai stropesc suvenir de flori, când le împart la măicuța și bunici. Priviri înlăcrimate de dorul celor duși în lumea sortită la veșnică tăcere, ard ca făclia lumânărilor de pe cruci. Când vibrează-n lacrimi, dorul de revedere. Cu fiori de spaimă îngenunchez la mormânt, le mângâi amintirea și irișii din flori. Spre pace și odihnă mă rog la Tatăl Sfânt. Mă-nchin și
PE LOC SFINȚIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382694_a_384023]
-
Va face dragostea să moară. Al lacrimilor izvor să sece, Și liniștea încet s-apară. Chiar dacă timpul iute a zburat Inima nu vrea să te uite! Nici clipele când noi ne-am sărutat, Nici zilele cu dor trăite. A inimii veșnică iubire, Trăită o dată în viață, Eu o voi purta în amintire, Având icoana ta în față. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: EȘTI DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1522, Anul V, 02 martie 2015. Drepturi de Autor
EȘTI DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382719_a_384048]
-
nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Dr. Cornelia Păun Heinzel : „Universitate - Corpul Y” În față, un amestec fascinant de corpuri geometrice, protejate de văluri delicate - de la verdele crud al primelor frunzulițe de iarbă, până la cel întunecat și veșnic al acelor de brad - intersectate în cele mai incredibile forme... de parcă un copil s-ar fi jucat cu hiperboloizi uriași, cu elipsoizi și paraboloizi imenși, pe care i-a proiectat aleatoriu în văzduh iar aceștia au căzut haotic pe culmile
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
florile... O goană nebună, între bucătărie și celelalte camere. Rufe, aspirator, geamuri, praf, brad: o nebunie! Și totul trebuia terminat în ziua de vineri, pentru că sâmbătă era ziua pentru prepararea meniului de sărbătoare. A doua zi, Mira se trezi cu veșnicele dureri de spate, anchilozată, trăgând de ea ca să finalizeze într-un mod cât mai plăcut ziua de Ajun. Rămăsese singură, dar tocmai când era singură reușea să se organizeze mai bine. Sarmale cu carne de vită, friptură de vită, piftie
DECEMBRIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382767_a_384096]
-
muncă, uitând că erau la fel de săraci și de disprețuiți: „Mai bine era pe vremea aceea...“ Postul este perioada în care toate aceste nostalgii păcătoase pot fi înlăturate și este un prilej ca oamenii să-și aducă aminte că nu sunt veșnici pe acest pământ, ci sunt trecători, pelerini, călători, că toate aceste pseudovalori ale consumismului nu-i pot face fericiți și nici nu pot trece cu ele dincolo. Este perioada în care omul poate să-și aducă aminte că numai împreună cu
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
un obiect material. De ce, atât în rugăciunile, cât și în toate cântările închinate Sfintei Cruci, Biserica i se adresează ca unei persoane? Biserica Ortodoxă nu desparte pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos de Crucea Sa, devenită prin Înviere altar de jertfă veșnică, și nici nu desparte raționalist Crucea de Iisus Iisus Hristos cel răstignit pe ea. În lumina Învierii, slava Crucii pătrunde umanitatea și cosmosul. De aceea, Biserica i se adresează ei ca unei persoane. Nu este vorba aici despre un antropomorfism
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
mai puternică decât moartea. Dumnezeu se răstignește pe tot răul lumii pentru a ne deschide căile Învierii. El sfărâmă porțile morții și ale iadului, sfărâmă veșmântul răutății acestei lumi, dăruindu-ne prin Jertfă și Înviere lumina și bucuria vieții celei veșnice. Crucea este, potrivit lui Nichifor Calist, îndulcirea amărăciunii și a plictiselii care ne încearcă în mijlocul luptelor. "Crucea este înscrisă în inima lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu se dăruiește până la a suferi moartea în trup. Dumnezeu devine asemenea lui Iov. Prin cruce
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
slava tainică a Învierii. Biserica Mântuitorului Iisus Hristos este Crucea iubirii sale răstignite, extinsă peste spațiu și peste veacuri în așteptarea Învierii universale. Ea este numită "Raiul cel frumos al Bisericii", "pomul nestricăciunii, care ne-a înflorit desfătarea slavei celei veșnice, ușa Raiului". Sângele cel vărsat de Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe Cruce este asemuit cu vopseaua sau cerneala cu care Dumnezeu a semnat și a pecetluit nemurirea omului. Ea este pana cu care Iisus Hristos a semnat actul eliberării noastre
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Trandafirul alb Plânge trandafirul alb după o iubire pierdută... Întristat plânge trandafirul alb. Lacrimile lui sunt petale ce poartă vântul, stele albe căzute în uitarea timpului. -Nu plânge,prințesa albă, veșnică mireasă, sărutările care te mângâiau vor reveni poate-ntr-o zi. Plânge trandafirul alb după o iubire pierdută... Lacrimi de catifea întristat plânge trandafirul alb. Referință Bibliografica: Trandafirul alb / Nina Dragu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2244, Anul VII
TRANDAFIRUL ALB de NINA DRAGU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382797_a_384126]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SFÂRȘIT DE IARNĂ Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului O dimineață zdrențuită, sau întreagă - ce mai contează? - făcându-și cuib întru clipa veșnic muribundă a istoriei condiției umane, în timp ce pe deasupra un stol de cocori fără aripi survolează ultimele respirații ale iernii. O amiază fără pretenții de lumină, bifată cu grabă în agenda supraîncărcată a unui pelican cu foi de ziar în loc de pene. O
SFÂRŞIT DE IARNĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382801_a_384130]
-
de el, istoricii literari ar fi realmente puși la grea încercare și poate că mulți s-ar grăbi să infirme paternitatea, atribuind-o mai curînd tot genialei soții. Aceeași consacrare via Virginia Woolf l-a și impersonalizat pe Woolf: alături de veșnicele ape tulburi ale psihicului soției, el apare drept companionul calm, stăpîn pe situație, lucid, calculat, cu perfectă priză la realitate. Într-un cuvînt, prozaicul Woolf, dispus să-și consacre viața altcuiva, altora (nu s-a ocupat doar de cărțile Virginiei
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
producă o apropiere": "Malraux era stăpînit de vocația acțiunii, Grosjean de cea a suferinței. Primul a evadat din captivitate, al doilea a refuzat evadarea, voind să ducă experiența suferinței pînă la limita ce-i fusese hărăzită. Malraux contemplă lumea în veșnica ei mișcare și metamorfoză. Grosjean vrea s-o descopere în puritatea ei originară. Iconoclast prin vocație, Grosjean, ca și Pascal, crede în vanitatea picturii, considerînd imaginile drept văluri înșelătoare, interpuse între conștiință și realitate. Malraux vede în ele moduri diverse
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]