544 matches
-
Solia noastră a intrat așadar în sala Ambasadorilor unde Boabdil trona la locul lui obișnuit, înconjurat de doi soldați înarmați și de câțiva sfetnici. Avea riduri extraordinar de adânci pentru un bărbat de treizeci de ani, barba cenușie și pleoapele veștede; în fața lui, un enorm brasero din aramă cizelată ascundea vederii celorlalți picioarele și pieptul sultanului. Era la sfârșit de moharram, care corespundea în anul acela cu începutul lunii creștine decembrie, o perioadă atât de rece încât ne aducea aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă interesa dacă fuseseră În sfârșit achiziționați pentru mine noul specimen Hairstreak al lui Champan sau recent redescoperitorul White al lui Mann. Am Încercat să jucăm tenis pe un teren public; dar un vânt de iarnă fugărea pe el frunzele veștede și, pe lângă asta, Lenski nu prea știa să joace, deși insista să ni se alăture, cu paltonul pe el, Într-o asimetrică partidă În trei. Mai târziu, ne petreceam aproape toate după-amiezile pe un ring pentru patine cu rotile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
haina de la costumul gri dată în lături, ca la șomeri, prin care se vedea cămașa albă, descheiată la gât; cu mâinile înfipte în buzunarele de la pantaloni ce crea impresia că sunt goale, pășea nesigur pe solul presărat ici-colo de frunze veștede și uscate. După felul cum pășea dezordonat și după aspectul în care se prezenta, în general, în momentul de față, străinii l-ar fi considerat un chefliu oarecare, îmbrăcat mai de sărbătoare. Bidaru îl cunoștea bine pe "chefliu" și considera
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea ochii negri și puternic adânciți, pielea nasului îi era atât de palidă, încât lăsa să se străvadă limpede o mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu erau nicidecum săpate acolo de eternul ascuțiș al anilor, ci de altceva, ceva mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Karin - tante. Uite aici stau, în șezută până vin pompierii. Sau te pomenești că mint și ăștia. Dar ce? În lumea asta toți mint? Și cine mai minte, Karin-tante? Tu cu tot neamul tău cel adormit și cu două frunze veștede, una pentru Epa și alta pentru mine. Fac un ceai? Nu mai avu cine să-i răspundă. Până să se întoarcă Gerard de la dulapul unde își atârnă haina, Karin - tante adormi dusă. Gerard încercă să sugativeze cu un burete, apa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
soției vicarului, și continua să stea de vorbă cu maică-sa. „Ceaiul servit la iarbă verde, slujba de vecernie, jocul de crochet, bîrfele nevinovate ale doamnelor bătrîne adunate la taifas, grădinarul ce-și Împingea roaba Încărcată cu iarbă și frunze veștede - toate astea au Încetat să mai existe aievea... Unii scriu despre aceste lucruri ca și cum ar mai fi reale; dar ele au dispărut cu desăvîrșire, deși apar mereu În romanele la modă, Îndeosebi În cele scrise de femei“. Acum, maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe Henry; putea, firește, să-l aștepte pînă se va Întoarce, dar Îi repugna ideea de a-i cere din nou bani - prea ar fi părut nesimțit! Moartea era o soluție mult mai simplă și mai puțin dezgustătoare. O frunză veștedă ateriză pe pardesiul lui - ceea ce, potrivit unei vechi superstiții, era semn de Îmbogățire. Păcat numai că nu știa și cît de curînd... Rowe o luă de-a lungul cheiului, În drum spre podul Chelsea; din cauza refluxului, malurile Tamisei erau dezgolite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-ți prind un șobolan, am ricanat. Privirea pe care mi-a aruncat-o ar fi putut găuri și un submarin nuclear. Arăta cam rău, sărăcuța. Coafura i se lăsase și părea ceva Între un candelabru prăbușit și o conopidă veștedă, iar fardul i se Întinsese ca o pată de igrasie. Acum, poate că erau de vină becul și tocul lipsă de la pantof, dar În lumina aceea chioară părea un pic șchioapă și chiar nițel cocoșată. Am luat-o În brațe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
copaci. Curînd s-or trezi în foi galbene ploi, de miere Venise toamna și printre picioarele trecătorilor zburau, ca niște șoareci roșii, frunze de castan. Fiecare stradă era spălată de ploaie iar arborii uzi înfigeau în văzduhul, care mirosea a veșted, crengi desfrunzite. Mă aflam în fața celei mai însemnate hotărîri din viața mea. Terminasem facultatea și aveam o diplomă. La ea se adăoga o repartiție. Dacă mă luam după această hîrtie, cariera mea nu părea deloc ispititoare. O școală dintr-un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zisă Veturia Voicu, văduva de colonel, și Lungana, tânăra buboasă, cunoscută sub denumirea Mica Mocofan. Mustața subțire și neagră saltă deseori, de enervare, deasupra buzelor livide ale inginerului Vornicu. Se ridică la intervale imprevizibile, întorcându-se spre Lungană, apoi spre veșteda Veturia, ținute sub supraveghere, să nu piardă timpul cu palavre și dichiseli. Momentul cenușiu al zilei îl apropie brusc de vecinul cel blond. Lucian întreabă scurt dacă n-ar putea renunța pentru o zi, două la desenatoarea care lucra pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urmă de tot, după un colț al construcției deja Începute, aparatul ar descoperi cercul de bărbați strânși la un loc ca pentru un joc de zaruri. Unul singur dintre ei stă ghemuit. Nici jos, cum stau alții, direct pe iarba veștedă care a acoperit cândva terenul de fotbal și de instrucție premilitară al comunei G. și va dispărea În curând sub trotuare, betoane, locuri de trecere, și nici În picioare cum stau cei mai mulți. El stă ghemuit În centrul imaginii. Pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul inimii, acoperă zi de zi veștedul meu trup. Acolo în munți, sublimul tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ferestrelor. Un zid de cărămidă veche, roasă de intemperii, care închide curtea, spre miazăzi. Când nu plouă, vin să picotească pe el, amețite de soare, câteva ciori. Dincolo, se văd crengile unor oțetari al căror verde viguros contrastează cu galbenul veșted al zidului. Am aproape șaptezeci și patru de ani, vârstă la care nu pot pretinde că soarta n-a fost indulgentă cu mine. Mi-a acordat suficient timp pentru a da existenței mele un înțeles. Dacă n-am reușit, e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și îndestulării care-i așteaptă în viitorul apropiat, toți cei cincizeci și doi de oficiali și oficiale se umplu de o dulce, aromitoare bonomie. Aaaah! Ce bine-i să te simți în șa chiar și atunci când ai descălecat! Un ins veșted, destul de înalt, cu cearcăne pronunțate și gura tremurândă fiindcă mereu ori își murmură ceva ori își fredonează o frântură de cântecel, tocmai iese de la Observatorul Amiral Urseanu. În seara asta cu ceață poate să plece liniștit acasă, n-are cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Millenium, cînd te sperie un nesfîrșit șir de criminali imitații tot mai palide prin multiplicarea la xerox mîna a doua a lui Hanibal Canibal, Puccini, moartea reporterului executat cu spatele la copac sub privirea propriei videocamere, În stil clasic, dar ca o veștedă replică a dramei celui care moare În teatrul absurd, nici pe el nu-l poate simpatiza cineva, vorbesc de rege sau de reporter, sau antipatiza, test esențial În psihologie, ești pus să clasifici o sută de fotografii În figuri simpatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
niște plăpânzi fulgi verzui pe un trup înfrigurat. ― Uite, aci șade Platamonu, arendașul moșiilor Nadinei și a lui Gogu, zise iar Grigore când fură în satul Gliganu, arătând la stânga o curte mare, împrejmuită cu uluci, în mijlocul căreia, ascunse de coroanele veștede ale copacilor, se întrezăreau clădiri albe cu acoperișuri de țiglă. Pe poarta deschisă larg, tocmai atunci ieșea un bărbat cu fața prăjită de soare, uscat, vioi și energic, cu o pălărie veche, într-o haină scurtă de piele, cizme cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar nu atât de amănunțit cum ar fi dorit el. Apoi Titu deveni călăuza lui Belciug în București. Îl duse întîi la statuia lui Mihai Viteazul, unde preotul se închină cu mare evlavie, luând chiar, după îndemnul tânărului, o frunză veștedă dintr-o coroană agățată de grilaj cine știe de când, s-o păstreze ca amintire prețioasă și s-o arate și celor de pe acasă. Vizitară câteva biserici, muzeele, intrară în magazinele mari. La Cameră și la Senat n-a avut norocul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
știm... mărturisi Bunelu. — Atuncea aici e ! hotărî Isaia. De aicea plecăm, de la altar. Ne trebuie prapuri. Puțică se înființară, obișnuiți cu corvoadele de orice fel. Aduseră prăjini și cârpe, care putrede, care peticite, dar de o culoare potrivită, de frunză veștedă și de mortăciune. Isaia încuviință cu un semn ; legară cârpele cu noduri nu prea strânse, să nu se destrame țesăturile rărite. Puțică ridicară prăjinile spre cer și se așezară unul lângă altul. — Acuma vine masa, se strădui Isaia să-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lozuri și o puse, resemnat, deoparte. Și bine făcu, fiindcă tocmai în clipa aceea clopoțelul de la intrare anunță, cu o bucurie ce era doar a lui, un client nou. Norocul lui Jenică dispăru într-o clipă. În locul lui rămase planta veștedă, răstignită pe arac. Ar trebui să-i mai puneți apă, din când în când, se auzi un glas de femeie și Jenică se trezi față în față cu tot ce putea fi mai rău. Era durdulie și cu sânii mari
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pariziene, caractere care se aseamănă cu nefericitele eroine ale domniei-voastre, asta nu neg, de vreme ce nu vă stă în obicei să scrieți ceva fără să vă fi documentat. Dar să deduci de aici că sufletele celor mai multe dintre tinerele din Franța sunt veștede!.. Așa ceva mi-este peste putință să admit, în ciuda prestigiului domniei-voastre". Tinerele fete din zilele noastre, continuă Olivier de Tréville, sunt "pline de prospețime, de candoare, de grație în simplitatea lor, asemenea unor trandafiri, care se deschid la douăzeci de ani
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
temă junimistă prin excelență. Formula lui Rosetti se în dreaptă către alternativa avansată de Burke la 1791. Ruină a timpului, vechiul arbore social devenise inutil, chiar stricăcios; în loc de a umbri pământul pe care crescuse, crengile lui uscate și frunzișul lui veșted înlătura de la acel pământ și de la sămânța nouă, ce era a i se încredința, influența binefăcătoare a aerului și a luminii. El trebuia dar înlăturat, pentru ca noua cultură să devie cu putință. Totuși copacul acum mort de bătrânețe, urmând legii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în perechi Plecând de la imaginea: găsește împreună cu colegul tău posibile completări ale enunțului: Mediul suferă pentru că.......... Răspunsuri: ...îl sufocă deșeurile, .....nu mai poate suporta greutatea gunoaielor; ....nu i se mai vede verdele ierbii; ..gunoaiele au ajuns și în apă; .... ...e veșted și trist sub gunoaie. 5. Activitate în grup. Metoa Phillips 6-6 (metoda a fost explicată și s-a lucrat după ea și în alte activități) Imaginați-vă că sunteți un reporter care scrie un articol referitor la sănătatea mediului. Care
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
afirmă următoarele: "Să lăsăm să cadă cuvintele/ Numai ca fructele, numai ca frunzele,/ Numai cele în care moartea s-a copt./ Să le lăsăm să cadă/ Aproape putrede,/ Abia îmbrăcând în carnea lor/ Osul sfânt./ Sâmburul gol desfăcut,/ Ca din veștezi nori luna,/ Poate s-ar furișa spre pământ..." (Să lăsăm să cadă cuvintele) 119Emil Maranu, Arta poetică la români, București, Editura Ion Creangă, 1978, p. 272. 120Ibidem, p. 92. 121 "De prea mult aur crapă boabele de grâu./ Ici colo
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
explozia senzorială" din "Țara fetelor" (1938) au scris mai toți criticii, lăudând prima carte a poetei. Numai că nu a mai reușit să se întoarcă la uneltele sale nici după 1960, când mai încearcă senzualități târzii ("Trupul acela masiv și veșted/ care n-a uitat încă de tot îmbrățișarea bărbatului"), și poeta ajunge să se confeseze, degenerând în reportaj: "De aceea, când mă întorc aici, mi se pare/ ceru-i mai străveziu ca oriunde,/ Și-s luceferii mai mulți,/ că vântul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aștri pulsând la tine în testicule/ rațiunile lui seminale te prefac în destin". Actul împreunării este identificat în dimensiuni cosmice: "Alți stropi te ascultă dintre galaxiile nebuloase/ prin flux de foc legându-te încă din mare/ și acum calci zările veștede sticloase/ și te cununi cu iarba salivând sfânta umoare". Sau: "Berbecul mirosind-o impudic/ își balansa desaga de prăsilă/ mare cât un copil în scutec". Peste tot erup forțele de germinație, valuri de căldură de fructe în fermentație, de iarbă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]