736 matches
-
nu înțeleg de ce te duci. Ți-am spus că și ea este urmărită, șopti călugărul bătrân. Întoarce capul după mine și fă te cămi spui ceva. Uită-te în lungul uliței. E cineva după noi? La patriarhie bătea toaca de vecernie. Cei doi aproape alergau pe străzi spre port. Din când în când, încercând să fie elocvenți, se opreau și-și făceau cruce cu gesturi mari. Soarele scăpăta. Cerul era aproape alb. Toaca încetă, făcând loc unei liniști nefirești. Cei doi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
l-au apărat. Au plătit și paguba la visterie să se șteargă vina. — De ce? Cică Ilinca ne-a fost soră și facem neamul de râsul lumii. Acum vodă l-a băgat la popreală și vrea să-l spânzure. Ieri după vecernie a fost Stanca pe aici. Un cot al spătarului îl făcu pe marele stolnic să tacă și să se uite la vodă. — Domniile voastre, înțeleg că puneți țara la cale aci în ochii noștri, tună vodă. — Iertare, măria ta, pe drumuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unor ghirlande continue de glicină. Abia când spărturile de butuc de brad prinseseră să ardă pocnind vesel, monahul băgă de seamă că afară se însera. M-aș repezi, măria ta, până la Mitropolie să spun să înceapă rânduiala fără mine. E vecernie și priveghere, că mâine... Da, știu, e Sfântul Dumitru, dar nu mă lăsa singur, sfinția ta. De când n-am mai stat așa împreună? Da, înțeleg, turma, turma, grija ei este înainte de toate, că-i ești păstor. Hai, dragul meu prieten
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tributul de ipocrizie. Gustând încet vinul din cupă ca un cunoscător, vodă cu un glas scăzut începu să-și exprime gândurile. Mitropolitul ridică spre el privirea mirată; i se părea că sunt ale lui. — La Mitropolie or fi ajuns cu vecernia la psalmul întâi? De câte ori îl ascult sau îl citesc și, chiar mai mult, de câte ori aud clopotele și toaca de vecernie mă gândesc la psalmul acesta. Luați voinicește masa de aici, cu tot ce este pe ea și lăsați-ne singuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gândurile. Mitropolitul ridică spre el privirea mirată; i se părea că sunt ale lui. — La Mitropolie or fi ajuns cu vecernia la psalmul întâi? De câte ori îl ascult sau îl citesc și, chiar mai mult, de câte ori aud clopotele și toaca de vecernie mă gândesc la psalmul acesta. Luați voinicește masa de aici, cu tot ce este pe ea și lăsați-ne singuri, se adresă vodă celor ce-l serviseră la masă. Se sculă de pe scaunul incomod și-și trase un jilț în dreptul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nu... Ia, ce se aude? Peste zumzetul gâzelor venea de undeva un răpăit ritmat. — E toaca mânăstirii Comana. Aci sunt moșiile noastre, ale Cantacuzinilor, mânăstirea Comana au rezidit-o unchiul și verii mei; e locul lor de îngropăciune. Toacă de vecernie. — Or să bată și clopotele? întrebă Selin, temător. — Da, cred că da, dacă te uiți peste apă, acolo e o colină, vezi? Se poate zări prin verdeață zidul alb și o turlă... — Să mergem în tabără, să nu se însereze
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treburi. Nu este domnia ta obraz de făcut treburi, poruncește doar și isprăvniceii or să îndeplinească totul. E drum de două ceasuri. — De ce mă ispitești, neică Mihai? Două ceasuri dus, pe urmă întorsul, și eu trebuie cu soru-mea să ajungem la vecernie la Mitropolie că mâine este praznic mare. Unde mai pui că și prâslea e cu noi. Stanca ajutată de slugile venite în grabă se coborî și ea din trăsură și se apropie salutându-și unchiul. Spătarul o măsură din cap
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne-a culcat pe toți copiii, făcând coviltire din macaturi și cu toată hurducătura am adormit cu toatele. Când ne am trezit, ajunsesem la mânăstirea Negrului Vodă. Așa trezită din somn, mie mi se părea că vin pe alt tărâm. După vecernie, cu jupânițele am pornit să citim pisaniile de deasupra ușilor, de pe pietre și de pe unde le-am mai găsit noi. Era lumină multă, că era vară. Și am găsit și pisania moșului nostru Matei Vodă ot Brâncoveni, unde pomenea de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
suportă și rupse tăcerea: — Ar fi bine ca ospățul din sala mare să se sfârșească, cred că măria ta ar trebui să te duci acolo; cât despre mine, înțeleg că astăzi nu mai am ce face aci, aș merge la vecernie la Mitropolie. Înțeleg că mâine Curtea nu mai pleacă la Târgoviște, deși, iată, au venit căldurile. — Ar fi bine să plece Curtea, cu dieci și secretari cu tot și noi să rămânem aci, să răscolim după înscrisurile Brâncovenilor, sugeră Păuna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sale, domnul niciodată nu lua hotărâri, răspundea șovăielnic și aștepta. — Ziceam, Ștefane, să plece măria ta cu boierii la Târgoviște, iar eu cu doamna rămânem la București să vedem împreună cu imbrohorul ce rămâne de făcut, preciză stolnicul. — O să toace de vecernie, măria ta, îngăduie-mi să plec, și fără să aștepte un răspuns spătarul se îndreptă spre ușă, de unde se mai înclină o dată și ieși. Îl supărase modul în care stolnicul îl exclusese - la Târgoviște, vodă Ștefan, la București, domnia sa și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a ajuns la Mitropolie nu s-a dat jos din caleașcă, l-a trimis pe feciorul de lângă vizitiu să întrebe dacă sfinția sa îl poate primi. Peste câteva minute află că mitropolitul Antim era la mânăstirea Radu Vodă și că pentru vecernie a rămas doar arhimandritul Manuil. Era hotărât să-l vadă pe sfinția sa, așa că porunci să fie dus la mânăstirea Radu Vodă. Caleașca coborî dealul pe la crucea lui Papa Brâncoveanu, intră pe Podul lui Șerban Vodă, până la biserica din Slobozie, cea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Domnului ajută-ne. Ceva necurat este prin aceste locuri-spuseră surorile maici. Maicile au muncit toată ziua pentru a așeza crucile la loc și pentru a șterge de pe pereți scrierile sinistre. Au stat apoi toată ziua în biserică rugându-se până la vecernie, fără să mânânce și să bea ceva. În acest timp călugării Machedon și Belzebut parcă-i înghițiseră pământul, au dispărut fără urmă. Trei zile la rând au găsit crucile întoarse cu susul în jos. Trei zile la rând au găsit
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
destinul vieții nu-l alegem noi, ci ne este dat, îi spunea mereu domnul Brădescu, fiului său. înainte de a intra în satul L., de această dată fără bicicletă, Radu Brădescu fu trezit din visare de bătaia clopotelor la ceas de vecernie, care împrăștie acel farmec divin, accetuând trăirile sufletești de care omul este cuprins în ajunul Sfintelor Sărbători de Crăciun. El se îndrepta spre casa prietenului său Andrei, de această dată îmbrăcat cu mai multă grijă, un cojoc nou, gri-petrol, care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
se făcu frică, acum îi era chiar frică,... o frică, stranie, de neînțeles... Era pentru întaia oară, în viață, când cunoștea frica. Deodată, tresări și se opri din plâns. Când, pe la toacă... clopotul de la Schit răsună din nou. Bătea de Vecernie. Glasul lui de bronz, era grav și liniștit. În aerul umed de ninsoare, aluneca aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lui vestea mai departe, liniștit, sărbătoarea de a doua zi... Sf. Ioan Înainte mergătorul și Botezătorul Domnului. Se împlinise
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
măi, Antoani în țâdula „ceia, ha?.. în sfârșit i se dezlegă limba și bătrânului. - Să mă prezint, urgent, la Unitate... la Bârlad. - Hm?... făcu bătrânul. ...Soarele asfințise dincolo de crestele copacilor, după coama dealului. Clopotele de la Schit începură sa bată de Vecernie, a doua zi era Sf. Mc. Gheorghe. - Ci crez‟, tatî, oari a ci război... ha, ci zâci?! Vorbi el cu glas nesigur, înghițind în sec. Anton îl întreba, formal pe bătrân, deși știa bine că va fi. - Dă, Antoane... știu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și așteptam semnalul de atac... semnal care nu mai venea; iar zăpușeala ne dădea gata. Trecuse demult de amiază, soarele cobora spre asfințit. Pe la toacă, de undeva dintr-un sat din apropiere, veni un dangăt de clopot... Era clopot de vecernie, a doua zi era Sânt Ilie. Clopotul bătea rar, cu sunet adânc. Am făcut cruce și m-am închinat. La fel au făcut și cei din jur. Muchea dealului, aprinsă, de cele din urmă raze ale soarelui, părea o cunună
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de iarnă. ...Clopotele de la Schitul din deal răsunară grav și liniștit în aerul umed, alunecând aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lor molcom vestea mai departe, sărbatoarea de a doua zi...Sf. Ierarh Nicolae.. Era sâmbătă pe la toaca de vecernie, ziua aluneca ușor către seară. Din cer începu să cadă zăpadă cu fulgi mari plutind în aer leneși ca niște fluturi albi. Nori grei începură să alunece pe cer întunecându-l. În depărtare, se vedea creasta dealului Ciomaga, sură, îngemănată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Din niște cuiburi se auzi croncănit de corbi... Luna mergea pe deasupra, luminând ca ziua pânza de zăpadă. Din nou clopotele de la Schit bătură, o vreme, apoi, din ce în ce, tot mai încet, până când glasul lor se stinse... era sfârșitul vecerniei... Pădurarul își făcu cruce. Se înnoptase... Noaptea era luminoasă și geroasă, zăpada sclipea sub razele lunii, ca presărată cu scântei. Înaintând în inima codrului, întunericul devenea tot mai amenințător, și-i înconjura tot mai strâns. Ninsoarea se înteți și vântul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
apărea și mai enigmatică... mai fantastică.... CAPITOLUL XII Odihniți-vă’n pace, mamăică și matale bunicule!... Și frumoasă de toamnă târzie... Soarele scăpăta spre asfințit. Țăranii se întorceau de pe ogoare, mai devreme, să nu-i prindă pe câmp,toaca de vecernie... A doua zi era duminică. Desculțe, femeile se preling pe uliți intrând în ogrăzi grăbite, cu mlădieri de feline dezmierdate. Drumul este strâmt, cu greu trec două care unul pe lângă altul, făra a intra și prin șanț. Urmele lăsate de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Deodată, tresări... Dangătul clopotului de la biserica din sat, din vale, lovi aerul de parcă ar fi lovit-o în piept cu ceva. Aproape în același timp se auzi și clopotul de la schitul de sus, de sub creastă, vălurit peste vale. Băteau de vecernie... A doua zi era Duminică. Tresări... Gânduri nebune îi alergau prin goana sângelui. Întreaga-i ființă se prefăcu într-un strigăt pe care-l sfărâmă între dinți... îl înăbuși cu pumnii în piept. Închise ochii strâns... strâns. Și, loviturile imimii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
băieți. Oi fi fost, dar cum de-ai ajuns vedenie omenească? Am fost prins și am fost închis la ocna cea mare din Munții Neamțului. Dar am scăpat și m-am ascuns la un schit , până când, într-o seară, la vecernie, am văzut pe Sf. Dumitru, care mă îndemna să plec spre locurile pe care le-am umblat și să ajut fiii oamenilor pe care iam furat. Și cine or fi aceia? Pesemne, voi, dacă pe voi v-am întâlnit pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
suflându-le în față, dăm ocol iarăși, nu te mai înduri să intrăm, te simt tresărind în interior de dorința de a te așeza în iarbă și să-ți deschizi caietul de schițe, dar avem voie în biserică numai până la vecernie, intrăm acum, pronaosul, cele șapte sinoade ecumenice, în aer mâna ta descriind ceea ce ochii mei furați de buzele tale neglijează cu atâta mărinimie, te desprinzi liber de lângă mine, De când mi-am dorit s-o văd! exclamând tu cu ascunsă bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
morții părintelui, a rămas acolo pe trepte, și când m-am întors, târziu, n-am mai găsit-o nicăieri, nu știa nimeni de ea, E multă liniște în poiana asta întinsă, glasuri de păsări cântătoare prin arbori și clopotele de vecernie cheamă lumea la slujbă, dar în urechile mele nu mai ajunge nicio chemare, X Singur în poiană cu caietul lui Theo, mă trântesc în iarba înaltă și citesc, 6 februarie, peste două zile voi fi în Italia, nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
urmează o scurtă parte intraductibilă în limba rusă, Era toamnă, și aerul devenea mai limpede, vezi până departe peste pomii mărunți, o liniște dumnezeiască acoperea pământul, culegeam struguri, monahii care mai erau cu mine se grăbeau să prindă slujba de vecernie, eu am mai zăbovit în calmul acela al înserării, venisem pe Munte ca să-l întâlnesc pe Dumnezeu și încă nu dădusem ochii cu El, culegeam informații de la călugări despre locurile unde fusese văzut, Cine? Dumnezeu! Îl căutam, dar El nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe Munte ca să-l întâlnesc pe Dumnezeu și încă nu dădusem ochii cu El, culegeam informații de la călugări despre locurile unde fusese văzut, Cine? Dumnezeu! Îl căutam, dar El nu avea nici un interes să mi se arate mie, băteau clopotele vecerniei și eu am pornit-o pe jos, într-o direcție oarecare, pe-o cărare pe care o țineam cu încăpățânare, am tot umblat până m-a izbit aerul sărat al mării și-am auzit valul lovindu-se de stânci, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]