128,121 matches
-
a fenomenului, după gradul său de gravitate. Într-o revistă a unui important liceu din București (colegiu național!) dau peste un articol despre un ilustru savant român, în care recunosc un întreg alineat preluat dintr-un articol al meu, mai vechi. La bibliografia finală este trecut volumul în care se află acest articol, dar nu și autorul articolului. În ansamblu, legătura dintre conținutul articolului și bibliografia finală rămâne enigmatică. În limba engleză se face o distincție între "references" și "bibliography", prima
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
atelierul său din Impasse Ronsin). în acești ani, '20-'21, tânărul militant e încă foarte angajat în "nihilismul" său, avid de mondenități, dar - pe de altă parte - păstrează mereu și un fel de reținere, de plictis și ceva din mai vechiul sentiment al izolării. Că asemenea stări erau îndreptățite o atestă, între altele, tulburarea timpurie a relațiilor cu André Breton, care, excedat de nihilismul dadaist, dar ascunzând cu greu și un fel de invidie, nu ezită, deja în 1921, să-l
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
2002; "există chiar o scenă în care Antoine e sedus de trei vampirițe", observatorcultural.ro). Dintre diminutivele posibile, am găsit atestat vampiruț (într-un banc: "după 5 minute în același bar vine și un vampiruț", haha.ro). Deloc accidental, mai vechi și bine fixat e abstractul vampirism ("Cum ne putem trata și proteja de vampirism", inoan-press.com); în vreme ce verbul a vampiriza pare a fi folosit cu precădere în sensuri metaforice ("obiectivul poate "vampiriza" forțele active", civitas.ro; "Universitarul trebuie să scrie
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
care ar trebui să-și facă apariția. Cărțile despre pisici nu au înlăturat poezia; poezia nu era îndeajuns de robustă ca să-și găsească locul alături de cărțile despre pisici. Varady, à propos, scrie în metru clasic și este un maestru în vechile tehnici poetice, dar îi este greu să-și continue producția poetică într-o asemenea atmosferă. Un alt indiciu mi-a fost oferit de întâlnirea cu un om de afaceri, care-i făcea curte unei tinere extrem de cultivate, prietenă cu mine
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
Cronicar Intelectualii și politica De la numărul dublu pe septembrie și octombrie 2002, VIAȚA ROMÂNEASCĂ apare cu o nouă copertă, mai expresivă, și cu un conținut mult mai îngrijit decît în ultima vreme, cînd vechea revistă a lui Stere și Ibrăileanu a trecut prin dificultăți foarte mari. Din numărul în discuție, semnalăm: o anchetă pe tema publicațiilor culturale (din păcate, fără întrebări precise, ancheta a condus și la unele răspunsuri neprecise); un studiu al dlui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14560_a_15885]
-
chiar încercări de adaptare la "lumea nouă" (înscrierea în PCR, cîteva texte pe temele impuse, singurele pe atunci publicabile), dar totul are o limită. Buna sa credință de cetățean corect intră în impact cu împrejurări insuportabile. Din cauza activității literare mai vechi, a unei adeziuni liberale și a unor articole antisovietice din timpul războiului, devine un indezirabil, un "epurat". Nu e acceptat nici în partid, nici în Uniunea Scriitorilor, unde se zbate să intre în chip umilitor, în pofida unor recomandări măgulitoare, recoltate
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
trecut prin multicele în viață, Sergiu are o intuiție care nu-l prea înșeală. Mi-a reproșat cumsecade că mă gîndesc la rele și m-a anunțat că noua directoare a revistei e Carmen. Apoi, pe neprevenite - în contul unei vechi prietenii - zice: Ia vorbește cu ea!" Era Carmen Mihalache, cronicarul dramatic al revistei, pe care n-am mai văzut-o de vreo zece ani - poate mai bine - aceeași voce, același ton calm zîmbitor de camaraderie feminină din timpuri mai îndepărtate
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
furie, cu disperare" - pag. 9. În fața acestei necesități, autorul explică: "Am plecat la drum să cuprind biata condiție umană (...) și-am sfârșit prin a-mi contura propriul chip." - pag. 11. După ce își prezintă ambițiosul proiect în fața colegilor ziariști, la Vama Veche, pe un sul de hârtie igienică, autorul are o revelație: proiectul nu va interesa pe nici un editor. Și-atunci se gândește să scrie un... "jurnal". Cu care să mai scoată un ban cinstit. ("Dă Doamne bani!" - pag. 10) Personajul principal
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
în domeniul "mitologiei" deceniile de batjocorire a românilor de către zbirii securității. O fi fost mitologică activitatea Securității... în ce mă privește, nu dau o ceapă degerată pe astfel de declarații, simple răspunsuri-tip clocite de multă vreme în incubatoarele unor vechi mentalități. Și e păcat că un personaj ce ambiționează la o îndelungată carieră politică în România își compromite imaginea în mod copilăresc. Pentru că, indiferent de ce "adevăruri" preambalate livrează dl. Geoană în interior, străinătatea, și mai ales Statele Unite, au o extremă
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
anterioară: "Peisajul sirian era asemeni poeziei de calitate, frumos tocmai prin simplitatea sa". Intr-adevăr, monorima poemelor arabe a fost deseori comparată cu deșerturile și chiar ascultarea ritmurilor acestor poeme evocă mersul cămilelor prin deșert și al aștrilor pe cer. Vechiul spirit beduin impregnează totul, inclusiv viața politică. Un șofer, de pildă, oprește camionul ca să-i cumpere călătorului, de la o băcănie dintr-un sat, autocolante cu Assad, pe care le dăruiește cu entuziasm. "Cultul personalității i se părea ceva natural, de parcă
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
paragraf. Un "artist" sociofob, o personalitate excentrică și ușor paranoidă își construiește casa "cu fundul în sus" alcătuind pereții din păreri și sugestii de împrumut, cu două ipoteze personale drept ferestre și cu o ușă confecționată dintr-un regret mai vechi. Preocuparea majoră pare să se circumscrie receptării actului de creație de către "curioși", adică de publicul larg, de criticii mai mult sau mai puțin avizați. "Amatorii" își dau în fel și chip cu părerea, se împart în admiratori și delatori, unii
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
irelevanța lor căci, la ce bun să încerci a defini epicul, personajul, în fine, romanul, când toate acestea "n-o să-l învețe niciodată pe romancier să scrie mai bine" (G. Schwartz). Deseori s-a deplâns patetic decăderea criticii, prin retragerea vechilor critici, ignorând faptul că numărul criticilor tineri - sub 40 ani - este foarte mare și cu toții sunt foarte activi. N. Breban are chiar o răfuială cu Nicolae Manolescu care "nu susține cât mai mulți scriitori de valoare" și i-a lăsat
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
2002, 614 pag Răspărul postmodernist De la spiritul caragialian tradițional promovat de profesorul Cazimir trecem acum la ceea ce am putea numi avatarul sau postmodernist, ilustrat de cartea lui Călin-Andrei Mihăilescu, Țara europsită, o colecție de eseuri apărută recent la Editură Curtea Veche. în paginile acesteia totul pare străbătut de o fluiditate heraclitiană, limba însăși se metamofozează și se pliază docila gândului insurgent. Căci despre asta e vorba în ultimă instanță în eseurile lui Călin-Andrei Mihăilescu, despre răspărul tipic postmodernist, despre manifestarea în
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
Utopia română - 12. Când totul se poate). Dezinvoltura și nonconformismul autorului, pe care H.-R. Patapievici le numește, în prefață la acest volum, "dânsul pe tăișul sabiei", fac din lectură cărții un deliciu intelectual. Călin-Andrei Mihăilescu, Țara europsită, Editura Curtea Veche, București, 2002, 218 pag.
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
inițial i se dă replica prin miracolul obținut în retortă al "Demiurgiei verbale": "Aproape obsesiv, ideea de miracol și fenomen, alipită lui Arghezi, revine în interpretări, observă Ștefan Melancu, ce aparțin fie unor critici, care-și continuă consecvent afirmații mai vechi despre opera argheziană (precum Șerban Cioculescu), fie unor critici, cîndva învederați (și întemeietori, de fapt) ai criticii dogmatice (cum este cazul lui Ov. S. Crohmălniceanu), fie unora care s-au afirmat în anii '70". Astfel, Alexandru George, în Marele Alpha
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
activează totdeauna, dar nici nu poate fi trecut cu vederea. Din păcate, dicționarele noastre moderne, mai puțin atente la uz și lipsite de sprijinul citatelor ilustrative, nu înregistrează totdeauna asemenea valori. De altfel, conotația peiorativă e absentă la unele derivate vechi, care s-au impus într-un registru neutru (tinerime, preoțime), dar devine foarte evidentă la creațiile noi, mai ales la cele din limbajul colocvial. Dintre derivatele cu sufixul -ime cunoscute de toată lumea, unele lipsesc din DEX (1996): șefime, ștăbime, hoțime
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
burghezime, muncitorime, burghezo-moșierime primeau definiții rigide și conotații oficiale clare, pe care le-au pierdut în edițiile mai noi ale dicționarelor; moșierime nu mai e, în DEX 1996, o "clasă socială exploatatoare...". în textele actuale sînt destul de frecvente derivatele, mai vechi sau mai noi, în -ime, cu sens ironic: șefime ("șefimea de la PRO TV", Evenimentul zilei, 1707, 1998, 2; "șefimea de la Prefectura și Consiliul Județului", arhiva Viața liberă, an 2000), funcționărime ("toată funcționărimea aciuată prin birourile din oraș", adevarul.kappa.ro; "funcționărimea
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
prin birourile din oraș", adevarul.kappa.ro; "funcționărimea arogantă", litterae.net), ștăbime ("toată ștăbimea Clujului se dă mare pe motoscutere vara", greenagenda.org), poețime ("poețimea română de pretutindeni, surprinsă de ineditul provocării", observatorcultural.ro/arhiva) etc. O serie de derivate vechi apar în contexte parodice noi ("premierul moldovean și-a închipuit, pe bune, că va băga în sperieți burghezo-moșierimea mondială", flux. press.md; "frumos cuvânt, muncitorimea, îl cam uitasem", cotidianul.ro/anterioare/ 2001). Sufixul permite dezvoltarea de serii lexicale, în care
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
LA&I 33, 2002, 1), "Noua Fostă Securime îi umbla la dosar" (monitorul.ro, arhiva, 6.04.2001); "foșgăiala securimii" (Cotidianul, 27.04. 2002), "securimea thracoloră" (ournet.md/Îbr/pg), "securimea elitei politice actuale" (observatorcultural.ro/arhiva) etc. Noul și vechiul provoacă deopotrivă inventivități lexicale: într-o listă de discuții, apar pomenite "hackărimea și securimea" (bojariu.tripod.com, 28.05.2001).
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
datorez cărților. De istorie și mai ales de literatură. Una dintre ele, romanul lui Mario Vargas Llosa Sărbătoarea Țapului, tradus și la noi de curînd (de către Luminița Voina-Răuț și Mariana Sipoș pentru Editura Allfa), mi-a împrospătat unele observații mai vechi, legate de deosebirile dintre cele două tipuri de extremisme. Romanul se adaugă altora, cum ar fi cele ale lui Marquez sau Carpentier, despre același subiect: sîngeroșii dictatori din America de Sud și Centrală. Dar dacă Marquez și Carpentier au avut simpatii socialiste
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
comuniști au mizat mereu pe fanatizarea unor populații cărora le promiteau o viață mai bună și respectarea drepturilor fundamentale. Ei aparțin epocii noastre într-o măsură mai mare decît dictatorii fasciști, care par, ei, mai degrabă epigoni ai tiranilor din vechea Romă decît contemporani cu mișcările pentru drepturile omului, pentru libertăți sindicale ori de opinie. Stalin e, nici vorbă, mai modern decît Trujillo. Această modernitate, în care cărțile cele mai urîte s-au jucat cu respectarea, fie și aparentă, a regulilor
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
locului (totul se petrece la un splendid conac englezesc, într-un week-end la vînătoare, într-o toamnă de la începutul anilor '30), probabil că l-au cucerit actorii britanici (majoritari în distribuție). Înțelegi, văzîndu-i, ce-a vrut să spună producătorul filmului, vechi colaborator al lui Altman, despre șocul descoperirii casting-ului, la Londra: "N-am mai fost pus niciodată în situația ca fiecare actor care intră pe ușă să fie interesant, plin de vitalitate și charismatic". Descoperi, în Gosford Park, ca într-
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
din Gosford Park, de pildă, un șir de tacîmuri aliniate pentru numărătoare, un coridor sufocant, o fotografie de pe noptieră, o vînătoare de fazani...? De semnalat că lansarea acestui Altman în România a marcat aniversarea vîrstei de 30 de ani a vechiului distribuitor numit "RomâniaFilm", care, în strategiile de adaptare la vremurile noi, a încheiat un parteneriat, în materie de distribuție de film străin, cu firma germană ProRom; rămîne de văzut unde se va plasa ștacheta selecției; deocamdată, pachetul anunțat pentru 2002
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
documente sunt cu adevărat "senzaționale" pentru necunoscători), sau pe cel relativ recent legat de templul subteran de la Damanhur (lângă Torino), construit prin anii '70, care strânge în jurul lui o comunitate religioasă de tip modern, foarte asemănătoare în unele aspecte cu vechea comunitate cathară de acum mai bine de 800 de ani). De altfel, tehnicile de meditație de la Damanhur, exercițiile lor de hipnoză regresivă, precum și alte secrete accesibile doar inițiaților ocupă un întreg capitol al cărții (se oferă și o adresă de
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
a defini tipurile diferite de amor comunist: "Eros înaripat" și "Eros cel fără aripi" defineau iubirea cu implicare emoțională, respectiv iubirea comunistă ideală. Cuplul nu trebuia să se izoleze de colectivitate pentru că acest fapt ar fi reprezentat o atitudine nocivă. Vechiul ideal cerea ca totul să fie făcut spre binele celui iubit, pe când moralitatea comunistă cerea ca totul să fie făcut spre binele colectivității. Aspectul posesiv al iubirii tradiționale nu putea fi decât indezirabil, ca rezultat al relațiilor socio-economice capitaliste bazate
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]