561 matches
-
Unul dintre cântecele care-i Însoțeau pe emigranții evrei nu exprima doar speranța, implicită sionismului, ci și durerea de a părăsi spațiul românesc : „Ce simțire dureroasă/ Pentru noi, drumeții,/ Părăsindu-te pe tine - Țara Frumuseții./ Gândul nostru tot la tine/ Vecinic o să fie/ Cât va ține viața noastră,/ Scumpă Românie !” <endnote id="(531)"/>. De regulă, cu astfel de sentimente nostalgice plecau evreii din România nu numai În Palestina, dar și „de-aicea [din România] peste mări”, În America : „Ebreie,/ De dorul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Încercând să determine trăsăturile „etnico- psichologice” ale evreului, așa cum reies ele din „literatura populară israelită”, Moses Schwarzfeld susținuse aceeași idee, altfel Însă formulată : „În timpul cruntelor persecuții din Evul Mediu caracterul evreiesc s-a oțelit <endnote id="[vezi 538]"/>. Mintea cea vecinic ațintită asupra loviturilor, ce trebuiau evitate, l-au făcut pe evreu mai pătrunzător și mai În stare de a judeca darurile Înțelepciunii ; de a distinge Între bine și rău, Între adevărata fericire și nefericire. El, care a suferit atâta, [...] consideră
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
consideră lenea și prostia ca cel mai mare rău și dușman al omului. În special, nimic nu e mai aspru judecat și osândit ca prostia”. Printre altele, Schwarzfeld exemplifică ultima sa afirmație cu două proverbe evreiești : „Prostul e un necaz vecinic” și „La venirea lui Mesia orice beteag se va vindeca, numai prostul nu, căci el nu-și cunoaște cusurul” <endnote id="(110)"/>. În același an, 1882, Mihai Eminescu credea că, dimpotrivă, sub presiunea regimului de segregare și persecuție „sub care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Și cu cuvinte prea blestemate, Îl izgonii. „Însuți vei merge fără oprire”, Zice Mântuitorul, Și de atuncea, În rătăcire, Umblu necontenit prin lume ca călător. Nu e vreo apă, nu e pustie, Nu e vreun munte ce n-am trecut, Vecinic mă aflu-n călătorie, Și tot pământul am străbătut. Prin elemente trec cu iuțeală, Ziua și noaptea nevătămat, Fără odihnă, fără oprire, Mă aflu pe drumuri neîncetat. Pân’ la sfârșitul zilelor toate, N-o să am repaos, călătoresc, Soarta să-mi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
muri, nici odihna mormântului”. Până la urmă, Așaber se pocăiește și Isus trimite un Înger să-l ierte, permițându-i să doarmă până la a doua venire a Mântuitorului. „Dormi acum, Îi zice Îngerul, dormi În odihnă, Așaber. Mânia Domnului nu este vecinică. Când iar Îți vei deșchide ochii, El o să fie aci. El al căruia sânge tu ai văzut curgând pe Golgota. El care acum te-a ertat !” (Gazeta Teatrului Național, nr. 3, București, 1836). Mihai Eminescu a cunoscut această versiune și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de oameni, dizbrăcat de timp și spațiu, Întreg și nedespărțit, mișcă cojile, le mână una-nspre alta, le părăsește, formează altele nouă, pe când carnea zugrăviturelor sale apare ca o materie, ca un Ahasver al formelor, care face o călătorie ce pare vecinică” <endnote id="(685, p. 283)"/>. Un poem „faustian”, intitulat Ahasveros În veacul nostru, a scris poetul minor Samson Bodnărescu, prieten cu Eminescu : „Zadarnic Încercarea ți-a fi [Iehova] de-a mă sfărma.../ M-ai pedepsi ? odată să fiu cu tine
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(685, p. 283)"/>. Un poem „faustian”, intitulat Ahasveros În veacul nostru, a scris poetul minor Samson Bodnărescu, prieten cu Eminescu : „Zadarnic Încercarea ți-a fi [Iehova] de-a mă sfărma.../ M-ai pedepsi ? odată să fiu cu tine vecinic...”. Un text „eminescian”, cum se pronunță G. Călinescu, fiind „strâns asemănător cu [poemul] Mureșan (1876) al lui Eminescu” <endnote id="(130, p. 426)"/>. Poemul Ahasveros În veacul nostru a fost publicat În 1884, dar a fost compus de Bodnărescu În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Omenirea slăbește pe zi ce merge. Armonia anatomică și fiziologică a omului se preschimbă mereu : unele organe menite să cheltuiască energie capătă putere covârșitoare asupra altora menite să strângă energia și s-o iconomisească : un caz analog ca al bugetelor vecinic soldate cu deficit, osândite a se echilibra vecinic cu împru- muturi. De unde - firească urmare - criză !” (I) „- Da, adaogă acești savanți ; omul va ajunge cu vremea să aibă ca înfățișare normală înfățișarea caricaturilor mult regre- tatului nostru amic Jiquidi : un cap
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și fiziologică a omului se preschimbă mereu : unele organe menite să cheltuiască energie capătă putere covârșitoare asupra altora menite să strângă energia și s-o iconomisească : un caz analog ca al bugetelor vecinic soldate cu deficit, osândite a se echilibra vecinic cu împru- muturi. De unde - firească urmare - criză !” (I) „- Da, adaogă acești savanți ; omul va ajunge cu vremea să aibă ca înfățișare normală înfățișarea caricaturilor mult regre- tatului nostru amic Jiquidi : un cap foarte mare pe un trupușor mai mic decât
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
înceapă să deschidă o Carte de Onoare a comunei Hlipiceni. Prin frecventarea bisericii cu două hramuri: „Adormirea Maicii Domnului și a Sfântului Nicolaie”din satul Hlipiceni, la intrare în acest locaș sfânt, pe peretele din dreapta se poate citi „SPRE AMINTIRE VECINICĂ La anul mântuirii 1920 în timpul domniei regelui Ferdinand al României, mitropolit al Moldovei fiind I.P.S. Dr. Pimen, s-a terminat de restaurat și s-a sfințit acest sfînt locaș ale cărui lucrări au fost începute în anul 1913, preot al
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
înceapă să deschidă o Carte de Onoare a comunei Hlipiceni. Prin frecventarea bisericii cu două hramuri: „Adormirea Maicii Domnului și a Sfântului Nicolaie”din satul Hlipiceni, la intrare în acest locaș sfânt, pe peretele din dreapta se poate citi „SPRE AMINTIRE VECINICĂ La anul mântuirii 1920 în timpul domniei regelui Ferdinand al României, mitropolit al Moldovei fiind I.P.S. Dr. Pimen, s-a terminat de restaurat și s-a sfințit acest sfînt locaș ale cărui lucrări au fost începute în anul 1913, preot al
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
forma „u” final (biciu, vechiu), la formele învechite ale unor cuvinte (bine înțeles, boale, caete, câni, ceeace, coheziune, dealungul, de grabă, deasemenea, dela, eșirea, dealtfel, nevoe, obicinuiți, svonise, personagiu, caet, pentrucă, personagii, obicinuitele, proectile, sondagii, suggerat, șomeur, teroarei, trotoir, turburări, vecinic, vițios) și la formele învechite de declinare (adolescenții, barierii) sau de conjugare (ceteam, îngădue). În schimb, pentru a menține stilul autorului, s-a păstrat forma mai veche a unor cuvinte (judaism, ridicul), scrierea unor nume ori prenume (Niculae, Polichroniade), scrierea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
vibrează-n noi iubirea, De ce atât clocotitir avânt, Dacă durerea noastră, ca și fericirea, Sortite toate dinainte sunt? De ce atâtea gânduri, năluciri, amarnic Ani lungi și grei m-au frământat, De ce m-am prăbușit în gol, tinzând zadarnic Spre adevărul vecinic căutat, Dacă puteam privi la tot fără durere Ca la o lume moartă din povești, Știind că, din a Soartei crudă vrere, O biată jucărie slabă ești? Dar nu! Destinul este numai amăgirea, Cuvânt înșelător, pentru mișei, Pentru acei ce-
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
este numai amăgirea, Cuvânt înșelător, pentru mișei, Pentru acei ce-ar vrea să aibă fericirea, Dar nu, luptând, s-o smulgă de la zei. Să caut oare-n rugăciune alinarea, Să mă prostern cu fruntea la altar Și să cerșesc Tăriei vecinice-ndurarea, Un strop abia din infinitu-i har? Am vrut și eu să cred că tu ești Adevărul, Că toate sunt așa precum Isus, Suind Golgota și primind umil calvarul, Iudeilor ne-ncrezători le-a spus. Am vrut de-asemenea să
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
caracterelor tipografice avea firește dreptate. Dar ortografia lui etimologică și limba pestriță italo-romînă sunt ridicule: Quînd va resbumba ultima trumbî Quare quele mai închise morminte înveste și desferrî Și fie-quare sbura-va, și corbu și columba În valea guea mare la vecinica pace au durere, Primi aud,i-vor quel sutteranu resunetu Și primi salta-vor afara din grôpa Sacri Poeți gue prea ușôrî țêrinîi Copere, și quîror puțin d'uman picioarele împlumbî. De aci încolo pentru Eliade păsările svoală, sunt svolătoare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Lamartine vine groaza de surpare a lumilor, adăugată la poezia gloriei și a melancoliei religioase: Când toate s-ar esmulge din marea încentrare, Ieșind din a lor axe și nu s-ar mai ținea, S-ar prăvăli în spațiu spre vecinică pierzare Și una peste alta zdrobindu-se-ar cădea; Ast zgomot ce ar face, fatala grozăvie, Amestecul, izbirea și uietul trupesc, Vrăjbite elemente, cutremur în tărie, N-ar face-atîta zgomot c-ast zvon duhovnicesc. Cu toată detestabila lui filologie, Eliade
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și urlet ce umple de fior. El caută "poezia ce muge ca furtuna", biciuind pe tirani, iar neliniștea blazată a lui Childe Harold se preface la el într-o ardoare valahă de explorație pe munte, bălți, bărăganuri: Dar sufletul meu vecinic spre negre țărmuri zboară, El vrea mișcări, sensații de-acele ce doboară Și-n lupte ne târăște cu-a soartei vijelii, Întocmai ca vulturul ce nu vrea câmpul verde, Câmpia înflorită... o lasă, și se pierde Prin nori, prin munți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai dulce, mai frumoasă și mai scumpă din femei", și compoziția cea mai acceptabilă e o parafrazare a lui Arvers: Secreta mea durere se va-ngropa cu mine Și nimeni nu va plânge la capu-mi arzător Un plâns de vecinic doliu, de vecinice suspine, Căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor Zădarnică, pierdută ca și cum n-ar fi fost! RADU IONESCU Dimpotrivă, Radu Ionescu (1832-1873) a lăsat niște remarcabile uneori Cânturi intime, de un romantism negru delirant, ca această Nopturnă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
frumoasă și mai scumpă din femei", și compoziția cea mai acceptabilă e o parafrazare a lui Arvers: Secreta mea durere se va-ngropa cu mine Și nimeni nu va plânge la capu-mi arzător Un plâns de vecinic doliu, de vecinice suspine, Căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor Zădarnică, pierdută ca și cum n-ar fi fost! RADU IONESCU Dimpotrivă, Radu Ionescu (1832-1873) a lăsat niște remarcabile uneori Cânturi intime, de un romantism negru delirant, ca această Nopturnă, teribil funerară: Ascunde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a călcat. Câmpiile întinse păreau niște năluce Și Dunărea un șarpe dormind peste câmpii, Tot omul o furnică ce naște și se duce, Iar munții cei gigantici abia niște copii; O pată cenușie în josul meu s-arată, E marea care vecinic de pânze e-ncărcată. La ivirea primăverii, cuprins de o puternică euforie, poetul se simte renăscut: Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit! Noaptea de decemvrie, cu veșnicele refrenuri liturgice, e capodopera lui Macedonski, poemul delirant al mirajului: Și el
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care am mai citat, Politică și cultură. "...această lume de strânsură ă clasele de sus î mișună aci deasupra unui element etnic hotărât. Sub tot acest Babel există o limbă românească, care-și are geniul ei; sub toată această vultoare, vecinic mișcătoare, există un popor statornic, care-și are calitățile și defectele lui specifice, bunul lui simț, o istorie plină de suferințe, nevoi, simțiri și gândiri proprii"1 . Încă o dată: din viața acestui popor a extras el tragedia, din viața "strînsurii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mișcă de la o secundă la alta. Încrederea în sine însuși a lui G. Călinescu se regăsește în poemul Diana, unde Eminescu vrea, pare-se, să descuie paradoxul heraclitean: „în cea oglindă mișcătoare / Vrei să privești un straniu joc, / O apă vecinic călătoare / Sub ochiul tău rămas pe loc?” Iată, aici, condiția lui Endymion a cărui imagine rămâne pe o apă care curge încontinuu. Aceasta este condiția imaginii „fixate” de G. Călinescu și a oricărei alte imagini de acest fel. Adevărul curge
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
datorită luptei și jertfei românilor din toate provinciile locuite dintotdeauna de aceștia: „Țări românești - sublinia articolul-program al Românimei, alcătuit desigur, de directorul publicației - despărțite prin vitregia vremurilor și brutalitatea cotropitorilor și țări rupte din trupul Principatelor de lăcomia unor despoți vecinic nesăturați de pradă se reîntorc astăzi la matca firească și reîntregesc ceea ce nedreptatea și sa mavolnicia a despărțit și a robit în cursul vremurilor. Neamul românesc își realizează visul secular nu prin alcătuiri diplomatice lipsite de bărbăție și înăl țare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de puțini au rămas! Spuneam deunăzi unui prieten că încep să mă simt străin și singur. Aproape toți oamenii generației mele și a generațiilor mai apropiate de a mea, fie mai dinainte, fie mai din urmă, au căzut în mersul vecinic neobosit către o țintă de toți necunoscută și care este neantul și eternitatea. De câte ori îmi arunc ochii împrejurul meu, văd că mai lipsește unul. Și tot astfel va fi până la cel din urmă. Crăciunul de la 1871?! Vârsta de atunci îl
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vorbea de doctorul Obedenaru, însă a fost numai un foc de paie.343 Tot pe vremea aceea se afirma și actorul Dimitriadi - tatăl natural al Aristizzei Romanescu, fiica legitimă a artistei Stavrescu de la Craiova. Părăsind teatrul, acest om original, neastâmpărat, vecinic în căutarea unui mijloc de a se îmbogăți a scris o carte de igienă 344. Cu acest prilej Titu Maiorescu a spus, dacă nu altcineva: „Ciudată țară e România: doctorii scriu piese de teatru, iar actorii cărți de medicină“. N.D.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]